Rusia, marea câştigătoare a summitului G8 de la Deauville

0

Rusia, ţară membră permanentă a Consiliului de Securitate al ONU şi G8, este conştientă că nu mai are aceeaşi pondere pe plan internaţional şi, din această cauză, încearcă de fiecare dată când i se oferă ocazia de a aminti că ea există încă şi că este capabilă de a influenţa cursul evenimentelor.

Ceea ce a şi făcut şi chiar a avut succes la recentul summit al G8 de la Deauville /Franţa/, scrie AgoraVox într-o analiză pe subiectul discuţiilor de la sfârşitul săptămânii trecute între liderii celor mai puternice state ale lumii.

Rusia s-a abţinut la 17 martie 2011 să-şi exercite dreptul său de veto în timpul votării Rezoluţiei 1973 ce autoriza intervenţia unei coaliţii internaţionale în Libia împotriva regimului colonelului Gaddafi. Ulterior, Moscova a denunţat utilizarea „disproporţionată” a forţei în Libia de către coaliţie, considerând că atacurile aeriene ale NATO merg dincolo de mandatul Naţiunilor Unite.

Pe de altă parte, însă, la sfârşitul lunii aprilie 2011, Rusia a calificat drept „inacceptabilă” adoptarea, de către Consiliul ONU pentru Drepturile Omului, a unei rezoluţii prin care se cerea trimiterea urgentă a unei misiuni de anchetă în Siria. Federaţia Rusă, scrie în continuare sursa menţionată, continuă să refuze cooperarea cu Occidentul pentru a se face presiuni asupra Siriei, întrucât încearcă astfel să-şi menţină relaţiile cu această ţară.

Potrivit ministrului rus de externe Serghei Lavrov, operaţiunea occidentală împotriva regimului Gaddafi riscă să-i determine pe opozanţii altor ţări aflate în pragul unor revolte populare să solicite intervenţie străină. Evocând Siria, şeful diplomaţiei de la Moscova nu a omis să spună: „Este foarte regretabil că situaţia în Libia a suscitat o puternică tentaţie la numeroşi opozanţi de a crea o situaţie similară şi de a considera că Occidentul nu va sta deoparte şi se va implica în conflict în favoarea uneia din părţi”.

Rusia speră astfel că „scenariul libian”, cu actori străini, care să se amestece în situaţia din Siria, inclusiv prin recurgerea la forţă, nu se va repeta.

Totodată, Federaţia Rusă este foarte conştientă că, în prezent, China este din ce în ce mai importantă în Siria. Ea a cumpărat o parte importantă din Shell Syria pentru un miliard de dolari. Şi poate face acelaşi lucru ca în Sudan, unde, deşi este în vigoare un embargou, chinezii l-au ocolit încă de la instituirea sa, reuşind să pună stăpânire pe economia locală. China ignoră astfel puterile vremii prezente şi bulversează schemele.

Pe de altă parte, Rusia intenţionează redesfăşurarea flotei sale în Mediterana şi pentru aceasta are nevoie de baze militare. Ori, cei doi aliaţi ai Rusiei în regiune în epoca sovietică erau Libia şi Siria. Baza Tartous din Siria este pe cale de a fi reabilitată pentru a găzdui flota rusă şi a deveni principala bază rusă în Mediterana.

Ceea ce explică faptul că, deşi în mod tradiţional se opune oricărei ingerinţe, Rusia s-a văzut nevoită la summitul G8 de la Deauville să ceară plecarea lui Gaddafi. Declaraţia finală a G8 reflectă această schimbare spectaculoasă de poziţie, afirmându-se că Gaddafi „nu are viitor într-o Libie liberă” şi că ‘”el trebuie să plece”. În privinţa Siriei, liderii G8 (SUA, Rusia, Canada, Japonia, Franţa, Marea Britanie, Germania şi Italia) se limitează să ameninţe Damascul „cu noi măsuri” dacă represiunea continuă.

Dar, Siria nu este o ţară integrată economic la nivel mondial, notează AgoraVox. Ea nu face parte din statele membre ale OMC /Organizaţia Mondială a Comerţului/ şi îşi asigură singură nevoile la nivel alimentar. Energetic, Siria are petrol şi gaze pentru nevoile sale proprii. Deci, sancţiunile „clasice” nu au cum să bulverseze funcţionarea ţării.

Fin strateg, preşedintele rus Dimitri Medvedev, care a obţinut ca perspectiva unei rezoluţii a ONU, care să prevadă noi măsuri împotriva Damascului, să fie scoasă din declaraţia finală a G8, a cerut totuşi preşedintelui sirian Bashar al-Assad „să treacă de la vorbe la fapte „. Iar preşedintele francez Nicolas Sarkozy s-a declarat de acord cu Barack Obama pentru a face apel la preşedintele sirian ca acesta să conducă tranziţia sau să se retragă de la putere.

Preşedintele Medvedev, preocupat de a reintroduce Rusia în jocul diplomatic, a profitat de asemenea de această ocazie pentru a propune „medierea sa” partenerilor săi în rezolvarea conflictului libian.

Majoritatea membrilor G8 se gândeau să profite de întâlnirea de la Deauville pentru a convinge Rusia să nu se opună rezoluţiei ONU asupra eventualelor sancţiuni împotriva Siriei şi chiar să facă unele concesii pentru a obţine acest acord. În final, Rusia a plecat de la acest summit cu asigurarea de a primi patru nave de proiectare şi comandament de tip Mistral /BPC/ cu transfer de tehnologie.

Preşedintele francez a afirmat la încheierea întâlnirii cu omologul său rus: „Am ajuns la un acord definitiv; este vorba de două BPC construite în Franţa şi două BPC construite în Rusia. Au fost reglementate elementele semnării contractului, semnarea va avea loc în termen de 15 zile „. Şi Dmitri Medvedev a adăugat: „Astăzi, această negociere este finalizată, ceea ce este foarte important pentru relaţiile dintre Rusia şi Franţa şi noi vom semna în curând contractul definitiv”.

În schimbul acestui contract, Rusia a consimţit să-l „abandoneze” pe Gaddafi, dar nu a cedat nimic în ceea ce privea Siria şi chiar şi-a consolidat rolul pe scena internaţională, concluzionează Agora Vox în materialul său.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.