„Spanish Revolution” made in Islanda

0 11

Nici piaţa Tahrir, nici revoltele din mai 68: a fost Islanda din 2009, cea care i-a inspirat pe nemulţumiţii care au luat cu asalt principalele străzi din Spania.

Islandezii au ocupat timp de 16 săptămâni străzile capitalei Reykjavik, până când au obţinut căderea guvernului lor, care îi adusese la faliment. Aceiaşi islandezi care vara acesta vor aproba proiectul unei noi Constituţii redactate de 25 de cetăţeni, care îi îi vor judeca pe bancheri şi care au refuzat să plătească pentru datoria acumulată de băncile lor, notează luni (30 mai 2011) ziarul ABC.

Toate protestele islandeze au fost paşnice, cu excepţia uneia singure poate, care a obligat pentru prima dată în 40 de ani poliţia să folosească scutierii. A doua zi islandezii au manifestat oferind flori poliţiştilor.

Revoluţia islandeză a început de fapt într-o sâmbătă de octombrie, în 2008, cu 50 de prieteni strânşi în Piaţa Austurvöllur, din faţa Parlamentului, cu zgomote de cratiţe şi ritmuri de dans. „Era incredibil ceea ce se întâmpla”, povesteşte Hördur Torfason, şeful acelei mişcări: „Islandezii nu ştiau să protesteze şi a trebuit să-i învăţăm”.

Câteva ore mai târziu, piaţa se umplea cu 7.000 de suflete sub strigătele de „Vanhaef ríkisjórn!” (guvern incompetente!). Două zile mai târziu, guvernul demisiona.

Torfason este autorul acelui scenariu revoluţionar care i-a inspirat pe spanioli. Până în biroul său, la 3.000 de kilometri de Madrid, a ajuns vuietul spaniolilor nemulţumiţi.

Cantautor cu peste 20 de discuri scoase pe piaţă şi poet, el urmăreşte pe Internet aşa-numita Spanish Revolution. „Este impresionanť, spune el. „A protesta este uşor, dar efemer, mai greu este să rezişti pe poziţii”, adaugă el. „Cred că în Spania, spiritul protestar împotriva guvernului este acelaşi ca la noi. Nu aveam încredere în sindicate, nici în guvern şi nici în politicieni. Nici unii dintre ei nu şi-au făcut treaba”, mărturiseşte Torfason.

Ceea ce transformă un protest în revoluţie este reuşita. Să ştii cât să strângi şurubul. Torfason insistă că principalul ingredient este de a fi paşnică. Trebuie totuşi să fii creativ: mulţi dintre cei care protestează greşesc, pentru că încearcă să impună propriile idei. „Să mergi în piaţă şi să strigi cu pumnul strâns că ideea mea este mai bună decât a ta, este ceva depăşit. Reuşita constă în a avea obiective clare, simple, şi în aducerea sub un numitor comun a celor diferite”, argumentează el.

Marea greşeala a celor reuniţi în piaţa din Madrid a fost mulţimea de petiţii, incapacitatea de a ajunge la un acord, ceea ce făcea ca mişcarea de protest să nu atingă dimensiunile unei „Spanish Revolution”, ci ale unui protest calificat drept „tipic”. „Cererile noastre erau trei: demisia guvernului, reformă constituţional şi judecarea responsabililor din banca naţională. Altminteri, dacă mesajul nu este clar, cei care beneficiază sunt tot politicienii care văd posibile voturi”, explică Torfason.

Totuşi protestatarul islandez recunoaşte că este greu de exportat experienţa ţării sale în Spania. Islanda tocmai trecuse printr-un cataclism economic cu principalele trei bănci în faliment, cu o bursă prăbuşită în proporţie de 70% şi o monedă, coroana islandeză, devalorizată la jumătate.

„Au trecut doi ani iar situaţia s-a ameliorat pentru că am reacţionat la timp. Deşi Parlamentul rămâne o grădiniţă de copii şi sunt aceiaşi politicieni, acum îi respectă mai multă pe cetăţeni. În Spania, de abia acum începe.”

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata