Reforma PAC, timidă ca şi personalitatea românului Cioloş

Ceva mai ecologică, ceva mai justă, astfel descrie comisarul european pentru agricultură Dacian Cioloş revizuirea subvenţiilor agricole. Reforma nu va fi una radicală, aşa cum se şi potriveşte personalităţii timidului român, scrie cotidianul austriac Die Presse, în ediţia de marţi (31 mai 2011).

Cluj, o zi ploioasă de mai. Dacian Cioloş stă într-un cort de petrecere şi se simte un pic stingher. Afară plouă cu găleata, înăuntru sunt îngrămădiţi 20 de jurnalişti şi în faţa lui se află această întrebare: „Domnule comisar, vă consideraţi un birocrat sau un politician?” Pauză, urmată de răspuns: „Sunt doar un cetăţean cu o implicare temporară într-o anumită activitate”. Contemporani maliţioşi ar spune că şi un tăietor de sparanghel este „un cetăţean cu o implicare temporară într-o anumită activitate”.

Însă expertul horticultor şi fost ministru al agriculturii rămâne ferm: „Am o răspundere politică. Un birocrat trebuie să aibă inteligenţa politică să transpună în fapte planuri. Nu ştiu de ce trebuie să lipim mereu etichete: acela este politician, acela este birocrat”.

Citeste si:  Carolina Kostner, campioană europeană, pentru a 4-a oară

Tocmai aceasta este problema lui Cioloş. Politica modernă cere ascuţimi, chiar dacă ele sunt adesea incorecte. Însă altfel nu se pătrunde în lumea declaraţiilor de 30 de secunde de la ştirile de seară.

Acest lucru se aplică în mod special Politicii Agricole Comune (PAC) a UE, în cadrul căreia vor fi acordate anual subvenţii de circa 55 miliarde de euro agricultorilor europeni.

Orice funcţionar va răspunde că nu se poate altfel, fără subvenţii alimentele europene nu pot face faţă concurenţei mai ieftine din afară, în plus, un agricultor din Uniunea Europeană nu este un simplu agricultor, ci şi un apărător al mediului, un peisagist şi un păstrător al tradiţiilor.

Ce se va întâmpla după 2013? Cioloş ştie că nu poate schimba din temelii sistemul actual, care se bazează, pe de o parte, pe plăţi directe către agricultori şi, pe de altă parte, pe premii pentru protecţia mediului şi finanţarea unor proiecte de dezvoltare rurală.

Citeste si:  "Avatar" continuă pe primul loc în clasamentul încasărilor, la şase săptămâni de la lansare

De aceea, comisarul propune ca beneficiarii plăţilor directe să respecte adiţional reglementări de mediu. „Greening” se numeşte aceasta în jargonul funcţionarilor de la Bruxelles. În plus, el cere aşa-zisa „capping”, introducerea unor plafoane pentru ca exploataţiilor mari să nu li se dea bani de care nu au nevoie.

Aceasta nu este revoluţie, însă dacă Cioloş ar vrea, ar putea să marcheze, cu „greening” şi „capping”, atât în faţa criticilor ecologişti, cât şi a celor neoliberali.

Problema este doar că Cioloş nu vorbeşte cu ei, cu opinia publică, ci numai cu fermieri, agronomi şi funcţionari. Şi apariţii publice precum întâlnirea cu presa în România se dovedesc nesângeroase, pentru că omul evită lumina rampei de câte ori poate.

Citeste si:  Sectorul fructelor şi legumelor din Franţa este puternic afectat de diminuarea preţurilor

Micii fermieri care produc ecologic sunt importanţi pentru Cioloş, cu ei se întâlneşte tot timpul. José Bové, fermierul ecologist radical din Parlamentul European, îi dedică cu regularitate imnuri de slavă lui Cioloş. Dar în privinţa subvenţiilor pentru marile concerne agricole?

„Aceasta nu este o politică socială. Aici nu joc rolul lui Robin Hood. Nu cred că ar trebui să încetăm plăţile către întreprinderile mari. Apoi trebuie să luăm în considerare ce reglementări de mediu trebuie să respecte o fermă mare, şi care în Brazilia nu se aplică”.

Aceasta ar putea să le explice comisarul şi adversarilor înverşunaţi ai actualei şi viitoarei politici agricole europene. Cu condiţia să vorbească cu ei. Ca politician şi nu doar ca un cetăţean cu o implicare temporară într-o anumită activitate, conchide Die Presse.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close