Audienţe la un primar – iluzie

– Mare disperare mare pe primarul cu iz de Dorohoi, de a reuşit în cele din urmă să  redescopere „taina peşterii ascunse” a audienţelor acordate publicului larg prin cartierele mai abundent populate ale Iaşului. Nu ştiu cum se face că minunea s-a produs taman acum, când încep să bată la uşă alegerile. Până acum, acest actor cu pretenţii de Mesia al ieşenilor, „primarul puternic”, dar şi „primarul care are nevoie de timp”, nu-i aşa, plutea în sfere înalte, precum Luceafărul. Avea, desigur, de rezolvat probleme de o importanţă covârşitoare şi care nu sufereau nici măcar o milisecundă de amânare. Totul spre binele ieşenilor, se-nţelege! Dar, vrei – nu vrei, sau mai degrabă faci – nu faci, vremea mandatului trece şi uite-aşa mai înţelege şi „alesul” că există şi chestiuni de importanţă mai redusă de care trebuie să se ocupe neapărat, cum ar fi problematica minusculă a audienţelor.

 

Aşadar primarul Iaşului şi-a pus în cap să stea de vorbă cu cetăţenii şi nimeni şi nimic nu-l poate împiedica, desigur. Însă, în an preelectoral, statul de vorbă e doar stat de vorbă, iar omul rămâne cu impresia că, uite, însuşi edilul şef i-a ascultat păsurile şi i-a promis personal că se rezolvă şi situaţia lui! Şi poate chiar o rezolvă, într-un fel sau altul. Când de fapt omul ar trebui să realizeze că, aşa cum spun bătrânii, numai faptele grăiesc, că pălăvrăgeala şi teatrul ieftin doar fac reclamă. Ieşeanul ar trebui desigur să ia în calcul cât şi cum a realizat primarul în mandatul în curs. Să-şi amintescă, de pildă, că prima acţiune ca primar, a lui Nichita, în loc să purceadă la realizarea grabnică a celor promise, a fost să lipească afişe lămuritoare gen: „drum a cărui reparaţie cade în responsabilitatea Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale”, deşi guriţa sa se pronunţase în campania electorală pentru necesitatea refacerii de urgenţă de căre Primăria Iaşi a drumului cu pricina. E cazul bulevardului C.A. Rosetti.

Sau să-şi amintească aşa, de-o părere doar, cât a durat, cât a costat şi mai ales la ce standard de calitate s-a înfăptuit refacerea suprafeţei pietonale din Piaţa Unirii. Şi multe alte exemple, cum ar fi repararea şi întreţinerea cu prioritate a străzilor străjuite de vajnice vile, în detrimentul zonelor centrale sau a cartierelor rezidenţiale cu mare densitate de locuitori. Cu excepţia notabilă a bulevardului Alexandru cel Bun.

Şi poate că ar mai trebui să-şi amintescă ieşeanul şi de controversatul dosar Palas, mai ales că deja s-a „călcat strâmb”, prin înlocuirea unui ansamblu de locuinţe cu un mall care nu exista în proiectul supus contractului de concesiune. Şi de stagnarea lucrărilor la pasajul de la Hala Centrală. Şi de… Poate că totuşi îşi vor aminti ieşenii – poate că nu, cine ştie?

Eeeei, şi uite-aşa s-a pus iarăşi în mişcare clasicul mecanism de prostit în faţă mulţimea, al iluzioniştilor sistemului de guvernământ aşa-zis democratic. Şi astfel, omul care a inventat taxa pe apa de ploaie, acelaşi care a îndatorat Iaşul pe ani de zile şi care o mai face o dată acum, ca un viol cu repetiţie, cel care n-a mişcat un pai pentru oraşul acesta decât în condiţii discutabile, „marele” caracter care i-a muşcat ca şarpele pe cei doi politicieni care l-au strâns la piept, Flaişer şi Solcanu, trage speranţe să reuşească a cârmi din nou cum nu se poate mai favorabil augustei lui persoane sfoara legată de bornăul alegătorului neştiutor.

Cât despre ocrotitorii înşelaţi ai discipolului Nichita, departe de mine până şi cea mai vagă tentaţie de a avea vreo afinitate pentru politicieni, dar Lucian Flaişer a fost mai mult tehnocrat, om de administraţie (şi poate cel mai bun preşedinte de consiliu judeţean din această ţară) decât politician, aşa că păcălitul a fost Nichita însuşi, iar Ion Solcanu aproape că şi-a meritat-o, dacă e să credem dictonul antic potrivit căruia de ce ţi-e teamă nu scapi…

Deci, dacă e să ne referim la imaginea lui Nichita la alegerile ce vin, orice om întreg la minte, cu judecata neînceţoşată de aburelile electorale ar trebui să-l perceapă pe viitorul candidat Nichita aşa cum e de fapt: o imagine fără substanţă. Un primar-iluzie. Deh, e greu când nu ai legătură cu localitatea ale cărei destine le ţii în mâini. Iar toată această cavalcadă de motive, dar mai ales ultimul mă face să-mi doresc, pentru binele tuturor, modificarea legii alegerilor, cu includerea condiţiei pentru a candida la funcţia de primar şi preşedinte de consiliu judeţean ca fiecare candidat să se fi născut şi să fi crescut în localitatea respectiv judeţul vizat. Măcar legătura afectivă, fie ea şi amorţită cum e la politicieni, a omului cu localitatea sau judeţul de baştină să le mai dea aleşilor câte un imbold spre a face cu adevărat câte ceva.

Ion SCUTARU

Loading...
Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.