EUR
USD
GBP
5,35 RON
(+0.31%)
CHF
BGN
2,46 RON
(+0.69%)
BYN
1,67 RON
(+1.01%)
CAD
3,07 RON
(+0.18%)
RSD
0,04 RON
(-0.06%)
AUD
2,94 RON
(-0.05%)
JPY
0,04 RON
(+0.8%)
CZK
0,19 RON
(-0.42%)
INR
0,05 RON
(+1%)

Cum poate salva Christine Lagarde FMI

Postul de director general al FMI nu este unul uşor într-o instituţie care funcţionează ca o armată disciplinată, unde personalul priveşte către generalul necontestat pentru decizia decisivă.

Acesta este motivul pentru care demisia lui Dominique Strauss-Kahn a perturbat într-o asemena măsură funcţia FMI şi pentru care Christine Lagarde, noua şefă a FMI, va trebui să acţioneze pe cinci direcţii în primele sale luni de mandat, scrie Mohamed El-Erian, director executiv al Pimco, cel mai mare investitor de obligaţiuni din lume, în ediţia de marţi (28 iunie 2011) a cotidianului Financial Times.

În primul rând, Lagarde trebuie să restabilească separarea corespunzătoare între postul său şi ambiţiile politice ale titularului. Această separare a fost erodată în ultimii ani prin decizia Europei de a numi politicieni (Strauss-Kahn şi Rodrigo de Rato, înaintea sa) în acest post şi eliminată, în esenţă, de opinia larg răspândită că Strauss-Kahn s-a folosit de poziţia sa ca de o rampă de lansare pentru preşedinţia Franţei.

În acest scop, Lagarde trebuie să înţeleagă că dreptul perceput de Europa la postul său a lăsat un gust amar în gura de membrilor instituţiei şi a oricui crede în importanţa unui FMI legitim în centrul sistemului monetar global.

Maniera în care acest drept a fost impus încă o dată cu numirea sa i-a îndepărtat pe unii dintre susţinătorii statornici ai instituţiei. În acest sens, Lagarde ar trebui să nu piardă timpul şi să stabilească un proces de selecţie legitim pentru directorul general care îi va urma, bazat pe merit, nu pe naţionalitate.

În al doilea rând, Lagarde ar trebui să îşi reafirme angajamentul faţă de ideea de meritocraţie prin eliminarea altor numiri pe bază de naţionalitate. Ea ar trebui să înceapă cu înlocuirea americanului John Lipsky, prim vicedirector al Fondului, care şi-a anunţat intenţia de a demisiona cu doar câteva zile înainte ca Strauss-Kahn să fie arestat.

Ea ar trebui să lase ca această alegere să se bazeze pe merit, mai degrabă decât pe o directivă care pune din nou în centru naţionalitatea – de data aceasta din partea Trezoreriei americane.

În al treilea rând, Lagarde trebuie să consolideze robusteţea analitică a răspunsului FMI la crizele datoriei. Acest lucru ar trebui să înceapă cu o abordare a criticilor legitime care susţin că rolul instituţiei în planurile de salvare ale Europei a fost excesiv influenţat de considerente politice, subminând astfel reputaţia Fondului de rigoare şi de corectitudine.

Dacă va proceda astfel, Lagarde va spori, de asemenea, capacitatea instituţiei de a contribui la abordarea altor provocări sistemice, cum ar fi persistentele dezechilibre de plăţi la nivel global şi rigidităţile structurale, adânc înrădăcinate, care sufocă crearea de locuri de muncă.

În al patrulea rând, Lagarde trebuie să pregătească bilanţul Fondului pentru riscurile unor viitoare deprecieri financiare, pe baza împrumuturilor masive făcute în ultimul an, în special faţă de Grecia.

Cu cât va acţiona mai devreme, cu atât va fi mai puţin probabil ca FMI să cadă victimă modelelor de comportament în care pare a se fi blocat BCE, care a ajuns în situaţia în care negarea unei probleme de solvabilitate dintr-o ţară membră, din cauza unei datorii suverane prea mari, să figureze acum pe bilanţul băncii. Această capcană face ca instituţiile care erau anterior considerate o parte a soluţiei să se transforme în prezent într-o parte a problemei.

În cele din urmă, Lagarde trebuie să contribuie la restabilirea statutului public al personalului FMI, în condiţiile în care arestarea uluitoare a lui Strauss-Kahn a alimentat o serie de atacuri incompatibile cu dedicaţia de care a dat dovadă personalul talentat al instituţiei.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata