EXCLUSIV! Clauze înrobitoare pentru furnizori în contractele încheiate cu Carrefour

– Multe lucruri te minunează când îţi îndrepţi atenţia spre „arta” de a face afaceri întâlnită la unele multinaţionale care fac bani în ţara noastră pe spinarea celor mulţi şi, din păcate, amorţiţi (ca sa nu le spunem altfel…)
Dar dintre anomaliile care sfidează orice regulă de bun simţ, poate că cea mai „strigătoare la cer” rămâne stăpânirea pe care unele reţele de hipermarket-uri au instituit-o în spaţiul comercial românesc, punându-le pumnul în gură, la propriu, furnizorilor şi producătorilor autohtoni.

 

Iar dacă cineva îşi închipuia că termenul de „sclavie” nu se mai pretează la societatea multilateral dezvoltată a zilelor noastre, i-aş propune să-şi bage picioarele într-un lighean cu apă rece şi să înceapă lectura… “Contractul cadru de aprovizionare”, încheiat între Carrefour şi furnizorii săi.

Iată câteva dintre cele mai „grăitoare” pasaje pe care le veţi găsi:

 

Carrefour are deplină libertate de a-şi stabili preţurile de revânzare

Contractul stipulează de la bun început o regulă de bază, în care Distribuitorul (Carrefour) îi pune în vedere Furnizorului (şi chiar evidenţiază cu Bold acest pasaj), că „acceptă şi declară în mod expres că este de acord cu faptul că:

Distribuitorul (Carrefour – n.r.) va avea deplina libertate de a-şi stabili preţurile de revânzare, pentru toate produsele achiziţionate de la Furnizor, inclusiv în cazul în care acestea sunt destinate unei promoţii. De asemenea, Distribuitorul este liber să îşi stabilească propria politică promoţională prin aplicarea de reduceri sau rabaturi naturale acordate clienţilor săi, independent şi/sau suplimentar faţă de operaţiunile iniţiate de Furnizor conform articolului 9” (Art 1.2.1)

Prin urmare, dacă vreodată vă trece prin cap întrebarea “oare cine a scumpit mâncarea?”, să ştiţi că mai degrabă căutaţi răspunsul la conducerea Carrefour decât la producătorii sau furnizorii de alimente…

Aceasta cu atât mai mult cu cât, un alt articol al contractului, stipulează foarte clar că:

„Preţul de Bază (preţul unitar al fiecărui produs fixat de Furnizor, la momentul încheierii contractului) poate fi modificat în sensul majorării acestuia, de către Furnizorul Producător NUMAI o dată pe an”.

 

Un angajat „furat” de la Carrefour valorează 20.000 de euro

O atenţie sporită este acordată, prin contract, situaţiilor în care Carrefour ar putea să rămână „descoperit”:

„Este strict interzis, atât Furnizorului cât şi oricărei societăţi în care Furnizorul sau un asociat/acţionar al acestuia deţine părţi sociale/acţiuni […] de a încerca, prin personalul său ori printr-un intermediar să convingă orice angajat al Departamentului Achiziţii al Distribuitorului să demisioneze de la acesta din urmă în scopul angajării la societatea Furnizorului sau la orice altă societate din grupul din care face parte acesta şi/sau de a încheia cu acesta un contract de muncă sau de a beneficia de serviciile acestuia prin încheierea ioricărui alt tip de contract. Interdicţia este valabilă pentru o perioadă de 2 ani după încetarea prezentului Contract iar încălcarea prezentei clauze de către Furnizor, atât pe durata derulării contractului cât şi după încetarea acestuia, pe perioada sus menţionată, obligă de drept Furnizorul să plătească Distribuitorului daune-interese compensatorii în cuantum de 20.000 de euro pentru fiecare persoană în parte”.    (Art 1.2.5)

 

Obligaţiile părţilor sau mai bine-zis jugul pus la gâtul Furnizorului

Dacă este să facem o balanţă între obligaţiile părţilor, per total contract, se observă că mai bine de 90% sunt responsabilităţile care cad în cârca Furnizorului, ceea ce arată că actul în sine nu are nici o legătură cu ceea ce numim acord comercial reciproc avantajos încheiat între două părţi egale, ci pare că se aseamănă mai degrabă cu o „sentinţă”, dată în condiţii atât de împovărătoare încât furnizorul ajunge să fie legat de mâini şi de picioare. Desigur, totul în schimbul marelui avantaj de a fi primit pe „plantaţia” gigantului Carrefour!

Iată câte capitole pline cu Obligaţii sunt „dedicate” Furnizorului:

  • Obligaţii cu privire la produsele livrate
  • Obligaţii de informare
  • Obligaţii cu privire la dreptul de proprietate intelectuală şi industrială
  • Obligaţii cu privire la garanţia şi conformitatea produselor
  • Obligaţii cu privire la respectarea legislaţiei comunitare
  • Obligaţia de confidenţialitate
  • Obligaţia de preluare a produselor
  • Obligaţii cu privire la protecţia mediului

În afară de sarcina (firească) de a asigura calitatea şi conformitatea produselor livrate, respectând legislaţia română şi comunitară în vigoare, Furnizorul trebuie să stea în poziţe de drepţi în faţa comenzilor Carrefour:

„Furnizorul se obligă să onoreze fiecare comandă transmisă de Distribuitor în termenul precizat în comandă. În cazul în care Furnizorul nu onorează comanda în termenul de livrare prevăzut în comandă, acesta va suporta, de drept, aplicarea de penalităţi al căror cuantum va fi de 5% din valoarea comenzii care vor fi deduse din următoarea factură”.  (3.1.1.b)

Furnizorul este obligat să livreze produsele în strictă conformitate cu comanda transmisă de către Distribuitor, orice neconcordanţă de ordin tipo, sorto, dimensional sau calitativ între produsele efectiv livrate şi cele comandate […] antrenând, de drept, obligaţia suportării de către Furnizor unor penalităţi în cuantum de 5% din valoarea produselor comandate care ar fi trebuit livrate. (3.1.1.c)

 

50.000 euro are de plătit Furnizorul dacă „scapă” vreo informaţie

Prin prisma consecinţelor atrase de nerespectarea obligaţiilor de către Furnizor, cea care atinge gradul de gravitate cel mai mare este „Obligaţia de confidenţialitate”.

În mod hilar, Carrefour prevede în contract că această obligaţie îl vizează nu doar pe Furnizor, ci şi pe prepuşii sau colaboratorii acestuia sau orice alt terţ care se află în relaţii cu Furnizorul (şi cum relaţiile pot fi de multe feluri, Carrefour s-a gândit să le includă pe… toate!)

3.1.6 a. Furnizorul este obligat să păstreze deplina confidenţialitate cu privire la condiţiile colaborării cu Carrefour şi în special cu privire la informaţiile referitoare la cifra de afaceri realizată cu acesta, la volumul vânzărilor, la conţinutului prezentului contract şi al anexelor acestuia.

b. Furnizorul este obligat să păstreze deplina confidenţialitate cu privire la orice document care îi va fi transmis de către Distribuitor în scopul bunei desfăşurări şi executări a Contractului, precum şi cu privire la orice aspect, informaţie, data sau document în legătură cu activitatea economică sau strategică a Distribuitorului sau în legătură cu personalul, produsele, bunurile, colaboratorii sau clientela acestuia […]

d. Obligaţia sus menţionată va fi în vigoare atât pe parcursul derulării prezentului contract precum şi în termen de 2 ani de la încetarea acestuia. Orice abatere de la această obligaţie, de către Furnizor, va atrage de plin drept atât rezilierea contractului, cât şi plata de daune-interese pentru acoperirea prejudiciului efectiv şi a beneficiului nerealizat de către Distribuitor ca urmare a încălcării acestei obligaţii de către Furnizor, de către prepuşii sau colaboratorii acestuia sau de către orice alt terţ care se află în relaţii cu Furnizorul, al căror cuantum este stabilit de către Distribuitor la suma de 50.000 euro pentru fiecare caz în parte

e. Clauza de confidenţialitate prezentată la prezentul articol este esenţială şi determinantă iar în lipsa ei Distribuitorul nu ar fi încheiat prezentul contract.

 

În timp ce obligaţiile Furnizorului se întind pe 5 pagini ale contractului, cele ale Distribuitorului sunt „acoperite” în cateva paragrafe (mai exact 3 articole din contract), dintre care unul povesteşte despre aceeaşi clauză a confidenţialităţii, numai că de această dată nu se mai cunoaşte valoarea daunelor-interese pe care le-ar aduce încălcarea acestei cluaze de către Carrefour. Cu alte cuvinte, când vine vorba de suma pe care ar avea-o de plătit Carrefour către Furnizor pentru „scurgerea de informaţii”, nu se mai cunosc valori exacte de genul celor de mai sus – 50.000 de euro!

 

Condiţii draconice pentru listarea produselor la Carrefour

Pentru ca hipermarketurile Carrefour să-i listeze produsele, Furnizorul „se obligă să aibă coduri EAN separate pe fiecare produs în parte şi pe fiecare lot în parte”. În cazul în care Furnizorul nu este membru EAN România, Carrefour îl anunţă, în contract, că poate contracta coduri EAN Carrefour, pentru care se percepe o sumă de 2.000 de euro.

În afară de asta, Carrefour mai stabileşte că:

„Pentru a acoperi cheltuielile de administrare a listei produselor, în vederea listării Produsului sau a Gamei, Furnizorul va plăti societăţii Carrrefour, în termenul de 10 zile calendaristice de la data emiterii facturii suma de 5.000 RON/produs, (suma poate diferi în funcţie de produs) ce reprezintă  bugetul administrativ de listare. Neplata facturii în termenul prevăzut dă dreptul Distribuitorului să calculeze penalităţi de 5% pe zi şi să execute factura prin compensare cu sumele datorate Furnizorului”.

După asemenea condiţii „minunate” în care Furnizorului i se acordă înalta onoare de a obţine listarea produselor, Carrefour îl anunţă că îi garantează păstrarea listării numai dacă Furnizorul îşi dă silinţa să mai respecte alte 6 reguli, dintre care ultimele două sunt cel puţin hilare:

„4.2.1 (e) Furnizorul va dezvolta relaţia comercială cu Carrefour şi va depune toate eforturile pentru a mări cifra de afaceri realizată cu Carrefour

4.2.1 (f) Furnizorul se angajează să acorde societăţii Carrefour reduceri, remize şi discounturi extraordinare în condiţiile definite în Anexa 1 […]”

Cu alte cuvinte, dacă ai tupeul să nu îi dai discounturi extraordinare Carrefour-ului, s-ar putea ca toţi banii daţi pe listarea produselor tale să se ducă pe apa sâmbetei, pentru că nu ţi-ai îndeplinit aşa-zisele „obligaţii”!

Iată şi articolul edificator în acest sens:

„În cazul nerespectării de către Furnizor a obligaţiilor sale, prevăzute în lege şi prezentul Contract, produselor Furnizorului le va fi retrasă listarea, fără ca aceasta să aducă atingere acţiunilor ce ar putea fi intentate de către Carrefour. În orice astfel de situaţie, sumele vărsate către Carrefour în scopul obţinerii listării nu vor fi rambursate de Carrefour”.

 

Carrefour îşi deschide magazinele pe spinarea furnizorilor

Şi dacă vă imaginaţi că după asemenea aberaţii, urmează măcar unul-două articole mai omeneşti, cât să te lase să respiri, v-aţi înşelat amarnic… Punctul 4.2.2 ne aduce pe culmea cea mai înaltă a nesimţirii care poate fi reglementată printr-un contract comercial:

„Furnizorul se angajează să plătească o parte din cheltuielile administrative efectuate de către Carrefour cu ocazia deschiderii fiecărui nou magazin[…] Pe baza anexei 1, părţile vor încheia un acord de cooperare comercială care, din momentul semnării sale, va face parte din prezentul Contract. Pe baza acestuia, Distribuitorul va emite o factură unică sau mai multe facturi, aferente mai multor tranşe, care vor fi achitate de Furnizor în termen de 10 zile de la emitere. În cazul neachitării facturii în termenul fixat, Distribuitorul este în drept să calculeze penalităţi de 5% pe zi şi să execute factura prin compensare cu sumele datorate Furnizorului.”

Cu alte cuvinte, după ce este „îndoit” de condiţiile draconice impuse pentru comercializarea produselor sale în hipermarketurile Carrefour – condiţii care sunt, în majoritate, în defavoarea sa -, Furnizorul este obligat să contribuie cu bani şi la deschiderea altor magazine Carrefour, unde să fie „îndoit” din nou, după aceeaşi reţetă!

Mai mult, în contract nu apare nici o limitare a numărului de „noi magazine” pe care Carrefour ar avea în plan să le deschidă pe parcursul perioadei contractuale, ceea ce lasă loc liber abuzurilor (ce se face Furnizorul dacă are de achitat cheltuieli administrative pentru deschiderea a 20-30 de magazine noi pe an? – facem precizarea ca în categoria „magazinelor noi” sunt incluse nu doar hipermarketurile, ci şi „magazinele de cartier” (oficial numite supermarketuri) pe care Carrefour a început să le deschidă de anul trecut.

 

Cât despre condiţiile în care se realizează plăţile între cele două părţi, regulile sunt iarăşi disproporţionate.

Furnizorului i se dau la dispoziţie 10 zile pentru achitarea facturii, iar dacă depăşeşte termenul, Carrefour îi calculează penalităţi de 5% pe zi – atenţie, nici cămătarii nu percep asemenea sume!

De cealaltă parte, Carrefour nu are nici un stres când vine vorba de plăţi:

„Carrefour se angajează să plătească Preţul de Cumpărare în termenul prevăzut în Anexa 1 (45 DE ZILE, conform Noului Cod Etic) calculat de la data recepţionării de către Carrefour a produselor comandate şi a facturii emise de Furnizor. Acest termen va putea fi mărit, prin renegociere, în timpul derulării Contractului”.

 

În caz de reziliere a contractului, Carrefour îşi ia măsurile de siguranţă necesare, astfel încât să nu aibă de pierdut nici un leuţ:

„În caz de reziliere a contractului în oricare din cauzele prevăzute mai sus şi indiferent dacă rezlierea intervine la iniţiativa Furnizorului sau a Distribuitorului, toate sumele vărsate către Carrefour în scopul obţinerii listării, promoţii sau orice alte sume plătite în baza contractului, indiferent de scopul şi natura acestora, nu vor fi rambursate Furnizorului”. Adică, jupuirea să se facă, fără nici o ruşine, până la capăt!

 

 

Loading...

Citește și
loading...

34 Comentarii
  1. alin spune

    daca furnizorul considera ca este o afacere buna de ce nu. NU ESTE PROST CEL CARE CERE CI CEL CARE DA.

  2. dan spune

    OK… si cine sta cu pistolul la tampla ta sa semnezi ???
    btw… daca e asa de rau, cum de nu „beneficiaza” concurenta Carrefour de asta !?

  3. cristian spune

    Drept dovada la acesta politica este lipsa diversitatii marfii la rafturile acestui hipermarket comparativ cu Real / Cora / Kaufland .

  4. porfi spune

    Toti sunt o apa si un pamant …au la taxe…de raft, de deschidere, de marketing, de produs nou, de promotie…toate de fapt reflectate in pretul de vanzare al produsului…de fapt ei fac banii , nu producatorii.

  5. Vlad Tepes spune

    Carrefour inregistreaza pierderi tocmai datorita conditiilor de cacao impuse furnizorilor!Eu personal nu mai cumpar de la acest magazin.Ca mine au procedat mii de fosti clienti dezamagiti de calitatea produselor si de preturile ridicate fata de concurenta!Sa-i lasam sa crape in liniste!Au inceput sa faca economie si la lumina!!!!!

  6. Miruna spune

    Mai oameni buni(la producatori ma refer)decat sa le dati atatia bani acestor nesimtiti veniti aici in tara sa se imbogateasca pe spinarea voastra,nu mai bine va deschideti voi magazinele proprii(chiar daca va asociati cativa producatori)?Ia faceti un calculsa vedeti ca iesiti mult mai profitabil.Cel mai mult m-ar bucura sa vad toate rafturile de supermarket goale si sa se care astia de aici,sa apara cu marfa doar de-a noastra.Si ei sa-si vanda doar ceea ce aduc de la ei,adica ceea ce produc ei,nu noi.

  7. Cumparator spune

    Observ, ca la acest articol, comentariile sunt de-a dreptul ridicole.
    „Cine obliga furnizorul sa semneze?”- angajatii- statul de salarii, etc. ” De ce nu profita concurenta?”- toti fac la fel, au acelasi format de contract. „deschideti voi magazine”- producatorul- produce, vanzatorul vinde, etc legile economiei.
    Intrebarea pentru toti: cine pierde? raspuns, pentru toti: noi- comentatorii.

  8. Petre spune

    Asemenea conditii pentru funrizori sunt si la restul lanturilor de magazine. Acest articol este valabil in cazul fiecarui hypermarket (….cred, cel putin in DIY (Do It Yourself) sigur; aici am experienta personala).
    Din cauza asta avea nevoie UE de noi. Romania=piata de desfacere, sau mai bine zis sclavii super conserv-uriolor de magazine, banci si etc..

  9. Adrian spune

    Se vede ca institutiile statului isi fac treaba. Curtea de conturi, Garda etc.
    Avem in tara asta ceea ce meritam

  10. irina spune

    Depinde de pozitia de negociere, de alternativele pe care le ai ca furnizor etc. Poti vinde prin carrefour produse pentru care vrei rulaj mare si marja mica, sau expunere la nivel national, si prin alte canale produse la care vrei marja mare. Inclusiv magazine proprii.
    Este o chestiune de calcul si de decizii de business. Daca furnizorii Carrefour ar vinde DOAR prin Carrefour si nu ar avea un mix de canale de distributie, nu ar rezista multi ani (cu exceptia cazului in care ar reduce costurile proprii asa incat marja de la Carrefour sa le ajunga)
    Este nerelevant cu ce procent contribuie furnizorul, in absenta cifrelor din care sa reiasa ce marja ii ramane, ce cifra de afaceri are. Ma surprinde ca intr-un articol dintr-o publicatie financiara informatia ramane la nivel de barfa, fara cuantificari.
    Plus ca si Coca Cola este furnizor Carrefour – si e posibil sa fi avut alte conditii contractuale – deci sa nu generalizam!
    Am lucrat pentru un furnizor Carrefour si stiu ce produse alegeam pentru ei, cu ce marja si in ce conditii. Si in mod cert NU era singurul canal de distributie pentru produsele fabricate de acel furnizor roman, care a vazut in carrefour o ocazie de a-si creste expunerea pe piata la nivel national si a „plati” pentru asta reducerea de marja fata de canalele locale.
    Si apropos de clauza de confidentialitate – cine plateste cei 50 000 euro pentru publicarea clauzelor in acest articol? 🙂
    RASPUNSURI:
    Vor fi publicate si cifrele mentionate de Dumneavoastra
    Va oferiti sa platiti cei 50.000 euro?! Daca nu, putem da cu… compasul!

  11. VLAD spune

    Cine mai cumpara din supermarketuri?
    Eu personal nu am mai intrat de cel putin 2 ani de zile .
    Am un magazin in colt care are 5 producatori de zarzavat si lactate din zona, aduce marfa proaspata, ieftina, rosii 1,5 lei, vinete 1,6 lei , pepeni cu 0,75 lei ,lapte 5lei/2l , oua 3 lei , etc. Pana seara nu mai au nimic in raft.
    Produsele nealimentare le iau de la un magazin specializat , iar imbracamintea si incaltamintea de la magazine de profil care sunt cu zecile in oras.
    In ultimul an tot mai multi prieteni, cunostinte procedeaza la fel.
    Stiu producatori care au deschis propriile magazine.

    Oricum exista piata pentru fiecare. Daca producatorii romani datorita „conditiilor UE” sunt siliti sa dispara in locul lor apar producatori din alte tari . Romania se doreste sa devina o tara de consum nu de producatori.
    Zilele trecute am vazut un reportaj cu privire la preturile fructelor si legumelor de la asa zisi producatori .
    Oameni buni am strabatut moldova , ardealul si prin sate e plin de legume, fructe autohtone la preturi modice .
    Ma uitam pe campuri , care fata de alti ani, acum sunt cultivate.Cartofi, porumb, grau.Oare unde vor fi vandute??Vor pleca cu vapoarele pana in apele internationale si apoi se vor intoarce in tara la preturi duble???
    Si vor apara politicienii sa zica ca nu s-a facut nimic si tb sa importam .
    Oare cat mai „inghitim” asa ceva??
    Noi am intrat in UE ca tara de consum si desfacere . PACAT

  12. Daniel Codrutescu spune

    Din punctul meu de vedere nu e nimic anormal in politica dusa de Careffour, deoarece daca privesc din punctul de vedere al cumparatorului stiu ca oricand gasesc un produs anume in conditii ok la acest gen de supermarket si nu dau exemplu numai Careffour, in schimb daca iau in considerare varianta prin care propuneti producatorilor sa-si deschida ei magazine proprii..deja ma gandesc la micile aprozare comuniste, lasand la o parte obrazul gros al romanului care-ti vorbeste in doi peri de la intrare si pana la iesire…in comparatie cu gradul de responsabilitate impus personalului unui astfel de supermarket in relatia cu clientul etc..

  13. vali spune

    si nu stiti chiar tot e chiar mai rau dar si la Cora si Auchan este la fel

  14. Zorin spune

    La toate lanturile de retail este la fel sau MAI RAU! am experienta de m1i mult de 15 ani in domeniu. Ceea ce nu se comenteaza in articol este faptul ca an de an „conditiile comerciale” se innaspresc. Sumele platite prin procente sau direct catre lanturi cresc anual cu minim 1.5 – 2 procente din cifra de afaceri. asta inseamna ca la inceput e acceptabil, dar dupa 10 ani esti legat de maini si de picioare. Asta raspunde si comentariilor superficiale de genul – de ce semneaza furnizorii? Imaginati-va ca 2 – 3 ani totul e OK, se castiga ceva bani, se fac investitii, leasing-uri, poate o casa, etc. Dupa o perioada, conditiile devin extrem de grele. Ce faci in acest moment??? Pleci si nu mai semnezi lasand toate datoriile sa fie executate si angajatii cu familiile lor pe drumuri??? Sau continui sa te zbati si sa lupti cu un sistem extrem de rapace???
    In concluzie, ar trebui sa existe un sistem de protectie a furnizorului roman si implicit al capitalului romanesc. Din pacate, in aceasta tara plina de imbecili, unde acesti imbecili sunt promovati, nu se poate asa ceva. Nonvaloarea ne conduce si noi o votam in continuare. Tot ce inseamna autoritate statala aleasa de noi sa ne protejeze si sa faca in asa fel incat sa traim mai bine, nu face altceva decat sa se autoprotejeze – indiferent de apartenenta politica.
    Va doresc numai bine!

  15. sorin spune

    niciodata nu mi-au placut francezii. fie ei cora, carrefour, auchan, brd-gsg, gdf suez, rci leasing etc. au un stil foarte „special” in a pune problema. vezi si contractele de gaze, credit la brd, leasing la rci. si lista poate continua…

  16. CarFur spune

    As putea adauga la acest articol faptul ca „furnizorii” Carrefour sunt alesi preferential. Prin „preferential” se intelege care da spaga mai mare. De aceea in rafturile Carrefour gasesti o gramada de chinezarii.

  17. elena spune

    bine de articolul asta ca nu ma voi duce in veci sa cumpar de la carrefour. de curand s-a deschis un magazin carrefour la noi in oras si cica au niste preturi de-ti sta inima-n piept. clar ca nu voi fi niciodata client carrefour! multumesc pt articol.

  18. Simona spune

    EU NU mai cumapr demult de la Carrefour, pacat de timpul nostru ca ni-l pierdem cu toti neavenitii din alte tari ……..

  19. manu spune

    Raman dezamagit de abordarea tematicii doar dintr-un punct de vedere. De asemenea, de slaba documentare ref la legislatia in vigoare.

    Ex. Preturi decise unilateral – acest aspect este urmarit in mod special de consiliul concurentei iar in cazul in care se constata orice tip de intelegere pe tema pretului de vanzare (pe intreg lantul comercial – orizontal, vertical) se considera abordare tip cartel si se penalizeaza drastic, cu pana la 10% din CA (nu din profit) pe intreaga perioada vuizata (pana la 5 ani – data prescrierii pt actiuni de acest gen)

    In orice caz, daca vrem sa fim fraieri si sa inghitim pe pe nemestevate gogosile guvernului, atunci credem ca retelele tip hypermarket sunt vinovate de cresterea preturilor, nu impotenta politica.
    Iar lipsa produselor (legume / fructe) din rafturi o punem tot pe seama retelelor, nu pe faptul ca guvernul nu incurajeaza producatorii autohtoni (nu-i sprijina rin parghii fiscale & comerciale).
    Btw agricultura nu se face pe un ha si se pare ca hypermarketurile cam stiu asta – imaginati-va ca vreti sa gasiti rosii proaspete tot anul (no comment calitatea). Turcii sau olandezii stiu sa-si planifice productia & recoltarea astfel incat sa poata livra tot anul. Investesc in sere dar recupereaza banii din preturile mari practicate in extrasezon. La noi, tot agricultorul stie sa scoata 100 tone vara si nimic iarna. Iar o retea gen Crf nu poate sa cumpere azi de la nea Ion, maine poate ca mai are nea Gita ceva, poimaine vinde salam, ca rosii nu mai sunt. Asta e doar un exemplu.

    Cine-i opreste pe agricultorii romani sa se uneasca in asociatii, sa-si plafifice recoltele per luni (in cadrul asociatiei) si sa mearga la o retea si sa le spuna: noi, lunar, va dam x sute de tone de rosii, varza, etc, la pretul din turcia. Reteaua va lua din tara – macar pt a arata ca vinde produse locale – clientii sunt mai interesati de produsele locale.

    Concluzie: incercati sa ganditi cu propria minte si incercati sa vedeti ansamblul, nu va mai lasati intoxicati

    Ca sa evitam comentarii inutile: nu lucrez in Carrefour, nu sunt fan retele hypermarket si evit pe cat pot sa calc in asemenea magazine (prefer pe cat posibil sa cumpar din piata fructele si legumele).
    RASPUNS ADMIN:
    Nu lucrati la Carrefour, ci probabil la Praktiker (ISP : PRAKTIKER BAU- UND HEIMWERKERMAERKTE AG).

  20. Cristian spune

    Compas nu este cuvant romanesc, iar in limba romana acest cuvant inseamna un alt instrument ingineresc, deci folosit in acest context va face de ras conditia intelectuala, sub 10 clase primare, departe de jurnalism.

    Cuvantul romanesc ce trebuia folosit in acest context, este busola.
    RASPUNS ADMIN:
    E plina tara de isteti! Cuvantul are legatura doar cu persoana care a postat acel comentariu.

  21. Arnauld spune

    Scoringul Carrefour a scazut la minimul posibil in 2011. Creditul pe care companiile de asigurare de creante il acorda furnizorilor pt. cooperarea cu Carrefour este 0 (zero). Nu se recomanda cooperarea cu Carrefour fara garantii.

  22. Teo Muntean spune

    Mereu am zis ca acest brand se traduce in romaneste „Care fura” !!

  23. dan g spune

    Toate hipermarketurile au conditii asemanatoare impuse furnizorilor. NICI UNUL nu comercializeaza produse la care nu are MINIM 100% adaus (aici sunt incluse taxele de listare, taxele de spatiu de raft, taxele de administrare, de gestionare, de revista, de curatenie, de pierderi datorate perisabilitatii, de lipsuri datorate furturilor din magazin…etc- mai sunt vreo 20 de taxe)Sunt produse care ajung si la 1000% adaus. Pe langa asta obliga furnizorii sa-si trimita oamenii la inventar noaptea, la curatenie la deschideri si renovari, la aranjarea produselor pe rafturi, iar mai nou si sa vanda la raioanele de mezeluri. Aceste ultime obligatii nu sunt trecute in contracte….dar refuza sa comande produse daca furnizorul nu-i face si aceste mofturi. Oricum vina apartine furnizorilor care le fac jocul in continuare, in detrimentul magazinelor de cartier. Una din clauze este OBLIGAREA furnizorilor sa vanda produsele catre micile magazine de cartier la pret mai mare decat pretul de la raftul hipermaketurilor. Aceasta ultima masura e de fapt prohodul concurentei: implicit determina micii comercianti sa aiba un pret mai mare decat hipermarketurile INDIFERENT ce ar face.
    Mai pot sa va scriu 2 zile pe aceasta tema daca doriti. Si garantat nu platesc 50.000 euro pentru dezvaluiri Irinuca

  24. Optimistu spune

    Romania a fost vanduta in 89 asa ca ve mai vrem.
    Pe net gasiti:CONFESIUNILE UNUI ASASIN ECONOMIC-DE JOHN PERKINS.
    Cititi si linistiti-va.
    Numai be bine sa auzim.

  25. Mihaela spune

    Ma gandesc care ar fi solutia. Magazine proprii ale producatorilor. Multe, mari, peste tot. (Eu nu cumpar oua si carne de pasare din Carrefour pentru ca am un magazin de producator la mine in piata: mai ieftin si mai proaspat.) Completari la legislatia anti monopol. Parca n-ar trebui lasati sa sufoce asa productia.

  26. Iulian spune

    La mine in oras s-au inchia alimentari, depozite de marfuri, engros-uri (peste 2000 oameni au fost concediati direct) in momentul cand a venit Kaufland cu surle si trambite si-a facut aparitia si a angajat 100 de oameni.
    Ba mai mult consilierii si primarul au sustinut investitiile straine si locurile noi de munca ca acum dupa 3 ani sa tragem linie:
    2000 oameni dati afara dar s-au angajat 100 oameni noi la kaufland
    impozitele si dividentele merg in Germania nu raman in Romania, iar finantistii de la multinationale stiu cum acestea sa fie enorme ca altfel nu i-ar mai tine minte nimeni in functii iar investitotii externi nu ar mai tine banii in aceste firme.
    Va multumim pentru acest material. La mai multe !

  27. Cristi din Iasi spune

    Pai cine ii boliga sa semneze un contract cu Carrefour? Oare cantitatea de marfa uriasa pe care o pot vinde? Si atunci, furnizorii isi fac un calcul, si probabil pentru multi conditiile sunt acceptabile si inevitabil acceptate!
    Fata de Real / Kaufland, mag.Carrefour sunt mult mai curate si civilizate, motiv pt. care sincer le prefer.
    Oare concurenta Carrefour nu are contracte similare???

  28. ovidiu spune

    Aceste tipuri de contracte sunt la fel la toate supermarketurile. E bine spus, ca „te inrobesc” pentru ca vor fi cativa care vor scoate bani buni, si altii care vor fi sclavi pe plantatie, si vor munci din greu pentru doi lei. Singura solutie e interventia din partea autoritatilor, care nu cred ca se va veni curand (isi primesc si ei partea lor). Ar trebui sa invatam sa mai dam si prin piata si pe la producatori, cateodata chiar sunt mai bune preturile.

  29. Adrian spune

    Sunt in primul rand surprins de anumite comentarii postate. Nu atat de cele gen „Irinuca”, acolo lucrurile sunt foarte clare – e vorba in mod evident de un reprezentant de retea care isi apara cu strasnicie interesele, ci de cele in care se spune „da’ cine va obliga?”, „v-a pus cineva pistolul la tampla?”, etc., etc. I-as intreba si eu pe acesti „intelepti”: da’ pe voi cine va obliga sa va instalati curent electric sau gaze in locuinta (si, implicit, sa platiti cat vi se cere, chiar daca mai mult si mai mult de la un an la altul!), cine va pune pistolul la tampla sa mergeti cu masina si sa mai si alimentati, platind, evident, costurile tot mai mari ale carburantilor? Cine va obliga sa munciti si sa acceptati un salariu de rahat din care abia traiti, dar nu prea aveti de ales, nu-i asa!? Oare chiar nu realizam ca ne aflam cu totii intr-un carusel ametitor din care nu mai putem cobori!? Pentru ca deciziile care pot fi luate, se pot lua doar la nivel politic, dar se pare ca acest interes nu prea exista la acest nivel, din motive pe care ni le putem imagina. Ca un simplu exemplu de cum ar putea fi rezolvata problema spinoasa a producatorilor autohtoni de legume, fructe, etc., cel putin in timpul sezonului, s-ar putea organiza piete clasice chiar in parcarea fiecarui hypermarket, care ar putea fi obligat sa puna la dispozitie un anume spatiu exact in acest scop. Si atunci veti vedea ca din magazin vom cumpara o parte dintre produse, iar legumele si fructele le-am cumpara din parcare! Logistica nu este foarte complicata, reglementarile in acest sens de asemenea, deci ar putea fi o solutie. Gandita si dezbatuta cu responsabilitate, aceasta propunere ar fi, cred eu, o solutie. In ceea ce priveste politica hypermarketurilor, da, confirm (intamplator am toate argumentele in acest sens) faptul ca este o politica de forta si agresivitate al carei rezultat este „sclavia” mai tuturor furnizorilor. Nu stiu cati dintre cei care au comentat aici au cunostinte si informatii despre felul in care se „negociaza” contractele cu aceste retele, dar va pot spune ca nu exista nicio negociere, ci un simulacru din care poti ramane eventual cu impresia ca ai castigat ceva, cand de fapt nu castigi decat ceea ce te lasa „reteaua” sa castigi, nici un banut in plus. Cum credeti ca ar putea negocia furnica cu un elefant?Trebuie sa aveti in vedere ca achizitorii („buyerii!”)sunt cele mai bine pregatite persoane pentru a sustine de maine, de exemplu (prin orice metode!), regimul comunist, daca acesta s-ar reinstaura. Creierele lor au fost spalate perfect prin cursuri speciale in tara si in strainatate, nu au mama, nu au tata si, din pacate, de multe ori, nici cunostintele profesional-economice necesare. Sunt, multi dintre ei, niste „cozi de topor”, pline de infatuare si orgolii, care prefera sa piarda un furnizor bun decat orgoliul lor sa le fie stirbit in vreun fel. Si sa nu credeti ca o fac chiar de capul lor. Aceasta atitudine este incurajata chiar de conducerea acestor multinationale, care este interesata mai intai de toate de instaurarea unui permanent sentiment de teama a furnizorilor ca pot fi oricand inlaturati si inlocuiti. Chiar daca in termeni economici retelele ar putea pierde ceva prin inlaturarea unui furnizor bun, in termeni de politica si-ar consolida pozitia de forta, o adevarata „lectie” de care toti ceilalti furnizori trebuie sa tina cont. E o politica a fricii, deloc diferita de politica dusa de regimul comunist in epoca anterioara. Si, va asigur din nou, „buyerii” actuali ar fi cei mai de succes tortionari intr-un regim pe care nimeni nu si-l mai doreste. Poate parea exagerat, dar va asigur ca adevarul nu e deloc departe. Iar nenorocirea noastra vine si din faptul ca, pe langa lipsa oricarui sprijin politic, furnizorii nu sunt capabili sa se organizeze in vreun fel si sa ia atitudine comuna impotriva acestor abuzuri strigatoare la cer. De ce? Pentru ca, fiind concurenti, iar concurenta este acerba, unii abia asteapta ca ceilalti sa „moara” pentru a le lua locul, nerealizand ca urmatoarele victime vor fi chiar ei. Este o psihologie simpla pe care retelele se bazeaza si care, se pare, nu da gres. Si o ultima remarca, pentru aceia care sunt simpli cumparatori din aceste magazine si carora li se inoculeaza ideea ca preturile cresc fiindca producatorii „lacomi” majoreaza preturile fara scrupule. O astfel de multinationala poate castiga, doar din adaosul comercial practicat, 50-60-70% (procentaj variabil in functie de tipul de produs). Taxele impuse (atentie, impuse, nu negociate!) furnizorilor pot ajunge la mai mult de 30%. Adunati, faceti o socoteala simpla si ganditi-va ca multor furnizori nu le raman nici macar 20%. Si daca doresc cumva sa majoreze cu 3-4 procente, din motive extrem de bine intemeiate si bine cantarite, sunt anchetati, intimidati si sicanati astfel incat sa renunte sau, in cel mai bun caz, sa li se accepte majorarile dupa multe saptamani sau chiar luni de negocieri, timp in care cele cateva procente lipsa se resimt al naibii de mult in buzunarul oricarui furnizor.

  30. mihai spune

    Carrefour … hi hi hi he he he ha ha ha
    care fur :)))))))

  31. Otto spune

    Iata de ce se scumpesc produsele:

    Din disperarea importatorilor sau producatorilor de a vinde, Carefura isi rezerva dreptul de a face ce vrea pentru ca prostii platesc. Sunt multe lucruri care nici cel care a scris articolul nu le stie.
    Inca de mai bine de 6 ani s-a introdus termenul de plata la 90 de zile, de plata ar fi cam asa:
    – Taxa de listare articole care poate fi de la 3000 euro pe magazin – negociabil
    – bugetul de cifra de afaceri de 4%
    – bugetul de sfarsit de an de inca 4%.
    – Taxa de raft 12%
    – taxa de listare in pliantul lor 7% (obligatoriu in minim 4 aparitii),
    – taxa de promotii
    Toate acestea ajungi sa le afli dupa mari insistente de a ajunge la o intalnire, dar la intalnire ajungi numai dupa ce scazi 25% din preturile trimise in prealabil.
    Ca sa nu mai vorbim ca spaga aferenta care motiveaza pe tot romanul si dupa care ne sclipesc ochii in cazul in care vrei sa ai intaietate in fata altor distribuitori.

  32. Dynamite spune

    Parerea mea este ca Carrefour pune astfel de preturi dintr-un singur motiv – ei au produsele lor (din Europa) care evident trebuie vindute. Prin astfel de jacmaneala ei fac produsele lor mai competitive.
    Aici cred ca statul ar trebui sa se implice mai activ si cu tact (careva impuneri adaugatoare, autorizatii suplimentare, restrictii la adaos de pret etc).
    Si in al II – lea rand cred ca furnizorii ar trebui sa ia o initiativa si sa boicoteze impotriva la astfel de conditii a hipermarketurilor, la urma urmei aceste sunt contracte care trebuie negociate.
    Din pacate din acest lant Furnizor – Distribuitor(Carrefour) – consumator are de castigat numai cei din mijloc.

  33. Un Producator spune

    Treaba e simpla…ne pun sa platim taxe-DA ne freaca ca pe ridichie-DA . Dar nu uitati ca unii se lupta cu notorietatea si in aceeasi egala masura cu taxele este si profitul si clientul care vede produsul=> poate sa imi comande si din alte locatii.
    Unii nu avem nici o sansa sa luptam cu zeci de competitori si atunci alegem aceasta oportuniate” sa ii zic asa. Alegem un profit mai mic pe produs vandut dar un volum mult mult mai mare pentru ca o data ce intri in hora „joci” cum vor ei dar esti intr-o „hora” mult mai amre- carrefour avand magazine in zeci de locatii. Multa bafta

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.