EUR
4,84 RON
(+0.01%)
USD
4,29 RON
(+0.32%)
GBP
5,36 RON
(-0.32%)
CHF
4,54 RON
(-0.02%)
BGN
2,47 RON
(-0.21%)
BYN
1,77 RON
(+0.07%)
CAD
3,16 RON
(+0.23%)
RSD
0,04 RON
(0%)
AUD
2,98 RON
(-0.02%)
JPY
0,04 RON
(+0.3%)
CZK
0,18 RON
(-0.12%)
INR
0,06 RON
(-0.84%)

„Jurnalul fericirii”, al părintelui Nicolae, un bestseller cu cavaleri

 Jurnalul fericirii, scris de Nicolae Steinhardt, este un bestseller şi povesteşte la persoana întâi torturile represiunii comuniste, precum şi persecuţia antisemită, relatează luni portalul Intereconomia.com, care apreciază că volumul este o bijuterie a literaturii.

Cronicarul observă un gând central al operei lui Nicolae Steinhardt, ca un refren, un slogan sau un motto care atrage atenţia în mod deosebit: el apără mereu curajul, mărinimia, spiritul cavaleresc, bunele maniere, pe care le leagă magistral de creştinism (explică, de altfel, cu exemple, că Iisus era un gentleman perfect), de figura admirată a lui Don Quijote şi de datoria impusă de inteligenţă şi cultură.

Pentru Steinhardt prostia este un păcat, libertatea este aristocraţie, curajul este secretul fericirii, iar buna educaţie înseamnă dragoste creştinească.

În mod evident, Nicolae Steinhardt nu s-a născut călugăr ortodox, aşa cum a murit, însă nici nu era creştin, se arată în recenzia menţionată. Era evreu, rudă îndepărtată cu Sigmund Freud, şi intelectual român. A suferit persecuţii antisemite în timpul celui de-al doilea război mondial, însă abia în comunism a fost torturat şi închis în închisorile cele mai crude. Această experienţă o descrie el în „Jurnalul fericirii”, volum a cărui traducere în Spania a fost publicată de editura Sígueme.

În această carte el rezumă calvarul cum nu se poate mai bine. „Jurnalul fericirii” este o carte-mărturie a represiunii marxiste, o capodoperă literară. Structura cărţii, foarte cursivă, constituie o aluviune dezordonată de amintiri, cu salturi în timp, amestecând glume, reflecţii, note de lecturi şi citate, şi nu este deloc întâmplătoare; reflectă sinceritatea povestitorului şi mai ales încrederea lui în providenţă, care încheie mereu cu bine puzzle-ul vieţii.

Ritmul cărţii este trepidant pentru cititor: sare cu religiozitate de la ascetism la misticism şi înapoi, trecând prin teologie şi prin câteva exegeze evanghelice minunate şi originale. În închisoare, Steinhardt se converteşte la ortodoxism, având drept martori doi preoţi catolici, şi îşi asumă o vocaţie ecumenică, aminteşte sursa citată, căreia i-a rămas fidel toată viaţa, şi când a rămas călugăr, la mulţi ani după ieşirea din închisoare.

La colegii de celulă, scriitorul observă „o atmosferă de grandoare, de medievalism sfânt, flutură mantii invizibile de purpură, scânteiază spadele Damascului. Fiecare gest dezvăluie un „quijotism” restrâns”, arată el: ne aflăm în faţa unei cărţi cu cavaleri, care incită la întrecere.

În carte, mai arată recenzia, sunt vizibile şi simţul umorului, dragostea pentru părinţi, patriotismul inestimabil ori cultura vastă a lui Nicolae Steinhardt, care citează mulţi autori spanioli, între care Ortega y Gasset, Unamuno ori Eugenio d”Ors.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata