Părintele Arsenie Papacioc, unul dintre cei mai mari duhovnici ai românilor, a trecut la Domnul. Ne-a lăsat, însă, o mare bogăţie…

Duhovnicul mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol, părintele Arsenie Papacioc, a murit, marţi (19 iulie), la vârsta de 97 de ani.

Purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, părintele Alin Boc, a declarat, că părintele Arsenie Papacioc a murit marţi, medicii de pe ambulanţa chemată la mănăstire neputând să mai facă nimic pentru salvarea acestuia.

Potrivit reprezentantului Arhiepiscopiei Tomisului, înmormântarea va avea loc cel mai probabil joi, la mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol.

La începutul acestui an, părintele Papacioc a fost internat la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Constanţa cu diferite afecţiuni ”specifice vârstei dumnealui”, după cum a declarat directorul unităţii spitaliceşti, dr. Dan Căpăţână, printre care şi afecţiuni cardiace.

Părintele Arsenie Papacioc este considerat unul dintre cei mai mari duhovnici ai Ortodoxiei. A făcut parte din ”generaţia de aur” a teologilor români şi a fost unul dintre cei prigoniţi şi întemniţaţi în închisorile comuniste. Din anul 1976, el a fost duhovnicul mănăstirii Sfânta Maria din Techirghiol.

Părintele Arsenie Papacioc s-a născut în 15 august 1914, ca al şaptelea copil al părinţilor Stanca şi Vasile. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieţi din judeţul Ialomiţa. Numele civil al părintelui Arsenie a fost Anghel.

De mic, Anghel dovedeşte o memorie bogată şi o vie inteligenţă, de multe ori fiind premiant. Membru în cercul literar constituit în jurul revistei “Vraja”, tânărul Anghel Papacioc are aptitudini atât intelectuale, cât şi fizice. La întrecerile interşcolare, organizate în Bucureşti, obţine locul I la viteză şi locul II la sărituri.

După vârsta de douăzeci de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenţia de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Stareţul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat spunându-i: “Nu te pot primi, frate. Te văd că eşti niţel mai învăţat şi nu te pot pune la boi. Ce o să zică fraţii? Pe acesta îl ţii la cancelarie şi pe noi ne pui la greu?”, arată documentele vremii.

Anghel Papacioc nu a renunţat la gândul său şi a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obştea monahilor. Tot acolo primeşte ascultarea de paraclisier şi predă educaţia civică elevilor. Deoarece vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniştii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să mai propovăduiască celor mici învăţătura creştină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea şi s-a retras la o moşie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an şi jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, stareţul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Ciclovina.

Citeste si:  Rugămintea lui Abraham Lincoln către profesorii fiului său

Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat însă de cel care stătea la Cioclovina şi i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului şi fratele Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihăstria. Acolo a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuş, iar naş de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. După ce a primit preoţia, părintele Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamţ. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici a fost arestat şi dus la Suceava, ţinut în anchetă 90 de zile, bătut şi chinuit pentru acuzaţii fără nici un suport real.
Arsenie Papacioc a stat mulţi ani în pustie cu părintele Cleopa.

După ani de detenţie, de interminabile anchete şi deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forţată, la temuta închisoare de la Aiud, părintele a fost eliberat şi i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria din Techirghiol, unde a decedat marţi, la 96 de ani, şi unde îşi va găsi odihna de veci.

 

Din învăţăturile parintelui Arsenie Papacioc

M-am uitat la voi să vă văd figurile, doar, doar, în felul asta aş putea să vă văd şi inimile. Trebuie să zbori cu amândouă aripile, vertical, făra cea mai mică abatere. Pentru ceea ce a făcut Hristos pentru noi, nu e permisă nici cea mai mica abatere. Iar dacă se întâmplă, să fie fără voia noastră, să căutăm duhovnicul şi să ne dezlegăm. Pentru că nicio nenorocire nu înseamnă ceva, dacă credinţa rămâne în picioare. Cel mai mare câştig al Satanei este descurajarea noastră în urma unor căderi, slăbiciuni. Dragii mei, nu se ajunge să străbaţi distanţe decât pas cu pas, dar sigur. Vă cunoaşteţi după identitatea din buletin, dar nu vă cunoaşteţi inimile, posibilităţile”, spunea părintele Arsenie Papacioc.

Citeste si:  Regizorul Alexandru Maftei: "Există căi prin care un regizor poate aduce oamenii înapoi la cinematograf"

 

Moartea nu vine sa-i faci o cafea

In viata mea, am fost la multe capataie de muribunzi. Tipete grozave, vedeau dracii, vedeau pacatele exact cum le-au facut! Nu se puteau salva, ca moartea nu vine sa-i faci o cafea! Vine sa te ia. Te duce unde-s faptele, nu discuta. Si toti acestia doreau sa mai traiasca o zi. Ziceti ca-i putin… dar sa vedeti, cand se opreste rasuflarea, ce importanta e o clipa. Justitia divina e incadrata de marea iubire divina, si ne iarta cu o suspinare. Asta m-a facut sa spun ca o clipa poate sa fie un timp si o suspinare poate sa fie o rugaciune. Si un mare traitor a zis ca aceasta clipa e mai mult decat cosul cu lacrimi. Dumnezeu vrea o inima sincera, si nu mii de rugaciuni. Vrea inima noastra. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decat timpul. Ni l-a dat ca sa ne salvam. Ne-a suferit, ne-a ingaduit, doar-doar ne-om ridica. Asta e mila lui Dumnezeu – ne tine o viata intreaga! Daca am gasi cu putinta sa intrebam pe cei de sus – ce v-a costat de ati ajuns la atata fericire, raspunsul ar fi: timp, putin timp, petrecut bine. Dumnezeu ne-a creat liberi ca sa luptam, ca harul Lui nu vine la un milog, vine la un erou.

Daca nu poti sa-ti iubesti vrajmasii, macar sa nu-i urasti

A iubi vrajmasii e o porunca, nu un sfat! Eu, care stau de vorba cu multa lume, am simtit ca-mi spun – parinte, pana aici! Fac orice, 1.000 de metanii pe zi, dar sa nu-mi spui sa-mi iubesc dusmanii. Vedeti ghearele dracesti care stapanesc pe fiecare? Daca nu poti sa-ti iubesti vrajmasii, macar sa nu-i urasti, si nu mai esti in balta, ci pe treapta. Sa facem putina cantareala negustoreasca… Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusa de duhovnici sau parinti in educatia religioasa. Iadul e o mare realitate! Si daca nu ierti, mergi in focul de veci. Focul de acolo e de mii de ori mai tare decat focul de aici, si-i fara lumina. Nu te vezi cu cineva! Si nu stai acolo un timp, ci o vesnicie! Dati-va seama, ingrozitor! Pentru ca nu numai suferinta fizica te macina, ci si faptul ca esti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe vesnicie. Te ingrozeste vesnicia asta, mai fratilor!

Citeste si:  Trei persoane din Bucureşti, acuzate că au adus din Grecia 7 kg de canabis

Fratilor, la judecata vom fi intrebati: de ce n-ai iubit? Pentru ca am dusmanit, pentru ca am vorbit de rau, pentru ca am ucis! Luptati, de ce nu vreti sa cereti harul lui Dumnezeu? Cand vin ispite de tot felul, strigati la Hristos: Doamne Iisuse, Doamne Iisuse! Nu stati in virtutea inertiei, traiti fiecare moment. E greu, dar Dumnezeu va intelege, vrea sa va ajute. Ne urmareste pentru ca ne iubeste. Hai sa ne iubim!

 

O stare de veselie, cu orice chip

“Eu recomand o stare de veselie interioara, launtrica, din inima, o stare ce inseamna rugaciune neincetata. O stare de veselie adevarata, degajata de problemele vietii, de problemele cararilor vietii, ale unuia si ale altuia. O stare de veselie, cu orice chip. Daca-i intristare, se clocesc ouale diavolului. Este o stare de absenta, de intunecare. Daca un om nu moare de pe pozitia de traire, de inaltare, de steag, toata creatia sufera. Noi traim intr-o mare unitate, toata creatia lui Dumnezeu este o unitate. Daca ne despartim de marea unitate, suntem pe pozitie de anulare, de auto anulare. Deci, recomand o pozitie de traire. Pentru ca tragedia intregii lumi trebuie plansa ca propriile noastre pacate. Si starea de rugaciune inseamna o stare de prezenta. Eu ca duhovnic ce toata ziua stau de vorba cu lumea care are nevoie de verticalitate, nu recomand nevointe. Recomand o stare de prezenta permanenta, de opozitie fata de pacat si patima, care inseamna recunoasterea fortelor de bine din tine”.

 

Cu nădejdea că am câştigat un mijlocitor în ceruri pentru fiecare dintre noi şi pentru neamul românesc, să ne rugăm ca Domnul să îl odihnească în Împărăţia Sa pe Parintele Arsenie!

 

Citește și
2 Comentarii
  1. cetateanu turmentat spune

    Pentru inceput un lucru ma deranjeaza si nu doar la site-ul dvs ci la TOATE 🙁 din .RO… Cum Doamne Dumnezeule puteti prezenta asa o stire iar alaturi femei despuiate ?!?!?!? Putin respect. Sau sa ii spunem BUNACUVIINTA? Care „by the way” nu are traducere in alte limbi? Si sa revenim… 😐

    Urmatoarea stire la care se vor repezi jurnalistii… stire pe care o vor prezenta fiecare care mai de care mai abil, mai infocat, mai… cum a invatat…

    Dar va fi vreun jurnalist care s-o prezinte traind(-o) ???
    O cerinta cam mare de la jurnalistica romaneasca a anilor 2011, asa-i? Sau ma insel? Ca tot veni vorba de hai sa traim, adica hai sa fim VII…. Sa fim noi insine adica… nu sa fim caldicei… cum ar vrea unii sau cum am vrea sa fim… ci sa FIM. Noi insine. BUNI sau RAI (cu sanse de a deveni mai buni :)… Sa TRAIM adicatelea, cum bine spune Parintele…

    Si daca mai treceti vreodata pe la vreo slujba, mai lasati un POMELNIC si pentru parintele… si nu e singurul… ei se roaga toti pentru noi si aici si dincolo… iar noi? ii uitam… sau ne amintim de ei la televizor, nu la SFANTA LITURGHIE de la care ar trebui sa fim nelipsiti… Ca si maine e o mare sarbatoare…. si se tine Sfanta Liturghie… dar e greu sa ne trezim dimineata, asa-i?… Eh, macar sa incercam. Ca acolo, la Sfanta Liturghie se intalnesc Cerul si Pamantul, Dumnezeu si Omul, Vii si Mortii, Ingerii si toate cele… desi poate sunt putini care vad tot… majoritatea nici pe noi nu ne vedem … PREZENTI.

  2. cetateanu turmentat spune

    … in schimb ne vedem comentariile postate pe net si ne mandrim… ce lucru mare am facut… praf in vant. Timpul pe care l-am pierdut „comentand” ar fi fost mult mai bine folosit daca am spune o rugaciune… chiar si in gand… Oare mai stim cum? Se poate si fara cuvinte…. din suflet. Sigur mai avem putintel pe undeva… pe acolo prin piept…

    Numai bine si s-auzim de cat mai multe incercari… Asta inseamna ca Dumnezeu nu ne-a uitat ci ne iubeste … si ne mai arunca ceva obstacole… sa vada… suntem au nu buni sa ne manance Raiul?

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close