O nouă alianţă se înfiripă: Franţa, Germania şi Rusia

Moscova este plină de bani proveniţi din exportul de resurse energetice, iar producătorii de arme din Franţa, Italia şi Germania doresc să-i smulgă Rusiei „bucăţi grase”.

Aceste ţări îi vând Federaţiei Ruse arme moderne şi sisteme sensibile, cu dublă destinaţie. Toate acestea arată deschiderea Rusiei – şi nevoia ei – de a cumpăra sisteme armate de ultimă generaţie.

Mai mult decât atât, potrivit unor experţi ruşi, liderii de la Kremlin ar spera că asemenea contracte privind livrarea de arme din Europa vor contribui la renaşterea alianţei dintre Franţa, Germania şi Rusia, care se înfiripase în 2003, ca opoziţie la războiul americano-irakian, notează publicaţia The National Interest.

Recentele „achiziţii militare” includ acordul din 17 iunie dintre Franţa şi Rusia, unul care a doborât toate recordurile: Moscova a cumpărat două portavioane franceze Mistral, în valoare de peste 1,4 miliarde de dolari şi ar putea cumpăra ale două.

Respectiva afacere este cea mai importantă dintre un stat-membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord /NATO/ şi Rusia după înfiinţarea Alianţei, precum şi cea mai mare afacere dintre o ţară occidentală şi Rusia după „land-leasuľ din Al Doilea Război Mondial /program de asistenţă, prin care americanii se obligau sa furnizeze Rusiei o varietate de materiale de război în valoare de peste 11 miliarde de dolari/.

În aceeaşi zi, cel mai important producător german de tehnologii militare, compania Rheinmetall, a semnat un contract cu Rusia în valoare de 398 de milioane de dolari, în vederea elaborării unui „centru de pregătire militară pentru trupele terestre ruseşti”.

Potrivit The National Interest, respectivul eveniment aminteşte de colaborarea secretă dintre Armata Roşie şi Germania anilor 1920-1930, în speţă de Tratatul de la Rapallo, care le-a permis germanilor să elaboreze şi să testeze în Rusia arme interzise de Tratatul de la Versailles.

Franţa, Germania şi Rusia s-au grăbit să prezinte aceste afaceri drept „momente de cotitură”, subliniind nivelul de cooperare fără precedent.

Indiferent cât de mult s-ar bucura politicienii şi producătorii din Europa de Vest, membrii NATO nu ar trebui să se grăbească să-şi abandoneze relaţiile transatlantice de dragul noii pieţe de arme din Rusia. În orice caz, este clar că cei mai noi membri ai Alianţei şi vecinii apropiaţi ai Rusiei nu sunt foarte bucuroşi de aceste afaceri.

Multe dintre ţările est-europene au fost aduse cu forţa în Pactul de la Varşovia din vremurile războiului rece.

După eliberare, aceste ţări au sperat la un statut de membru în NATO, în calitate de mijloc de apărare în faţa Rusiei.

Amintirile istorice sunt dureroase, iar aceste ţări au multe asemenea amintiri, subliniază revista americană, amintind câteva dintre ele: ocupaţia Budapestei din 1848 de către armata imperială rusă, după revolta ungară; patru împărţiri ale Poloniei în secolele XVIII şi XX; înăbuşirea revoluţiei ungare din 1956; Primăvara de la Praga din 1968; ocupaţia sovietică a ţărilor baltice în 1939. Toate acestea constituie o grea povară, notează publicaţia americană.

Ruşii înşişi au opinii diferite în problema importului de arme străine. Presa rusă a lansat numeroase critici la adresa faptului că unele contracte ar fi presupus plăţi acordate unor înalţi funcţionari. Reputaţi inventatori de arme din Rusia au publicat materiale în care dezvăluie cât de viciat este sistemul de contracte militare din ţară. Alţii îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu aceea că importul de arme va distruge complexul militar-industrial naţional.

The National Interest îşi exprimă speranţa că aceste acorduri privind livrările de arme nu vor minimaliza obiectivul NATO privind apărarea membrilor săi în faţa unui atac străin.

La rândul său, Moscova speră că aceste acorduri îi vor permite să aibă o legătură directă cu cele mai moderne tehnologii şi antrenamente militare. Potrivit publicaţiei americane, Washingtonul trebuie să monitorizeze viitoarele afaceri cu Rusia şi să ţină minte principalul scop defensiv al Alianţei faţă de toţi membrii NATO, inclusiv cei mai noi şi mai fideli.

În ultimii doi ani, Rusia a purtat negocieri cu mai multe companii militare europene şi se aşteaptă noi acorduri. SUA se menţineau deoparte în această problemă, însă fostul ministru al apărării Robert Gates şi alţi înalţi funcţionari de la Pentagon se pronunţau indirect împotriva acestor şi altor acorduri.

Cu toate acestea, Administraţia preşedintelui Obama a decis să nu militeze împotriva unor asemenea contracte militare. La ora actuală, Washingtonul şi aliaţii săi cheie din cadrul NATO nu-şi pot permite încă o ceartă, care să pună sub semnul întrebării operaţiunile lor comune, de exemplu cele din Afganistan şi Libia.

În afară de aceasta, dacă Washingtonul va critica în mod deschis respectivele contracte, acest lucru ar putea pune sub semnul întrebării „resetarea”, principalul obiectiv al politicii lui Obama în relaţia cu Rusia, conchide The National Interest.

Moscova este plină de bani proveniţi din exportul de resurse energetice, iar producătorii de arme din Franţa, Italia şi Germania doresc să-i smulgă Rusiei ‘bucăţi grase’.

Aceste ţări îi vând Federaţiei Ruse arme moderne şi sisteme sensibile, cu dublă destinaţie. Toate acestea arată deschiderea Rusiei – şi nevoia ei – de a cumpăra sisteme armate de ultimă generaţie.

Mai mult decât atât, potrivit unor experţi ruşi, liderii de la Kremlin ar spera că asemenea contracte privind livrarea de arme din Europa vor contribui la renaşterea alianţei dintre Franţa, Germania şi Rusia, care se înfiripase în 2003, ca opoziţie la războiul americano-irakian, notează publicaţia The National Interest.

Recentele ‘achiziţii militare’ includ acordul din 17 iunie dintre Franţa şi Rusia, unul care a doborât toate recordurile: Moscova a cumpărat două portavioane franceze Mistral, în valoare de peste 1,4 miliarde de dolari şi ar putea cumpăra ale două.

Respectiva afacere este cea mai importantă dintre un stat-membru al Organizaţiei Tratatului Atlanticului de Nord /NATO/ şi Rusia după înfiinţarea Alianţei, precum şi cea mai mare afacere dintre o ţară occidentală şi Rusia după ‘land-leasuľ din Al Doilea Război Mondial /program de asistenţă, prin care americanii se obligau sa furnizeze Rusiei o varietate de materiale de război în valoare de peste 11 miliarde de dolari/.

În aceeaşi zi, cel mai important producător german de tehnologii militare, compania Rheinmetall, a semnat un contract cu Rusia în valoare de 398 de milioane de dolari, în vederea elaborării unui ‘centru de pregătire militară pentru trupele terestre ruseşti’.

Potrivit The National Interest, respectivul eveniment aminteşte de colaborarea secretă dintre Armata Roşie şi Germania anilor 1920-1930, în speţă de Tratatul de la Rapallo, care le-a permis germanilor să elaboreze şi să testeze în Rusia arme interzise de Tratatul de la Versailles.

Franţa, Germania şi Rusia s-au grăbit să prezinte aceste afaceri drept ‘momente de cotitură’, subliniind nivelul de cooperare fără precedent.

Indiferent cât de mult s-ar bucura politicienii şi producătorii din Europa de Vest, membrii NATO nu ar trebui să se grăbească să-şi abandoneze relaţiile transatlantice de dragul noii pieţe de arme din Rusia. În orice caz, este clar că cei mai noi membri ai Alianţei şi vecinii apropiaţi ai Rusiei nu sunt foarte bucuroşi de aceste afaceri.

Multe dintre ţările est-europene au fost aduse cu forţa în Pactul de la Varşovia din vremurile războiului rece.

După eliberare, aceste ţări au sperat la un statut de membru în NATO, în calitate de mijloc de apărare în faţa Rusiei.

Amintirile istorice sunt dureroase, iar aceste ţări au multe asemenea amintiri, subliniază revista americană, amintind câteva dintre ele: ocupaţia Budapestei din 1848 de către armata imperială rusă, după revolta ungară; patru împărţiri ale Poloniei în secolele XVIII şi XX; înăbuşirea revoluţiei ungare din 1956; Primăvara de la Praga din 1968; ocupaţia sovietică a ţărilor baltice în 1939. Toate acestea constituie o grea povară, notează publicaţia americană.

Ruşii înşişi au opinii diferite în problema importului de arme străine. Presa rusă a lansat numeroase critici la adresa faptului că unele contracte ar fi presupus plăţi acordate unor înalţi funcţionari. Reputaţi inventatori de arme din Rusia au publicat materiale în care dezvăluie cât de viciat este sistemul de contracte militare din ţară. Alţii îşi exprimă îngrijorarea în legătură cu aceea că importul de arme va distruge complexul militar-industrial naţional.

The National Interest îşi exprimă speranţa că aceste acorduri privind livrările de arme nu vor minimaliza obiectivul NATO privind apărarea membrilor săi în faţa unui atac străin.

La rândul său, Moscova speră că aceste acorduri îi vor permite să aibă o legătură directă cu cele mai moderne tehnologii şi antrenamente militare. Potrivit publicaţiei americane, Washingtonul trebuie să monitorizeze viitoarele afaceri cu Rusia şi să ţină minte principalul scop defensiv al Alianţei faţă de toţi membrii NATO, inclusiv cei mai noi şi mai fideli.

În ultimii doi ani, Rusia a purtat negocieri cu mai multe companii militare europene şi se aşteaptă noi acorduri. SUA se menţineau deoparte în această problemă, însă fostul ministru al apărării Robert Gates şi alţi înalţi funcţionari de la Pentagon se pronunţau indirect împotriva acestor şi altor acorduri.

Cu toate acestea, Administraţia preşedintelui Obama a decis să nu militeze împotriva unor asemenea contracte militare. La ora actuală, Washingtonul şi aliaţii săi cheie din cadrul NATO nu-şi pot permite încă o ceartă, care să pună sub semnul întrebării operaţiunile lor comune, de exemplu cele din Afganistan şi Libia.

În afară de aceasta, dacă Washingtonul va critica în mod deschis respectivele contracte, acest lucru ar putea pune sub semnul întrebării ‘resetarea’, principalul obiectiv al politicii lui Obama în relaţia cu Rusia, conchide The National Interest.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata