Terra avea DOUĂ Luni .. dar una dintre ele a fost distrusă într-o coliziune puternică

Potrivit unei noi teorii, Pamantul se pare ca avea doua Luni – cea care straluceste noaptea in zilele noastre si una mai mica care o insotea, scrie in editia de astazi Daily Mail.

O coliziune cu incetinitorul între cele doua se crede ca a creat inaltimile muntoase din partea indepartata a Lunii, iar resturile de la Luna mai mica sa fie adunate la un loc.

Partea Lunii care este indreptata spre Pamant si cea care se afla in partea cealalta au topografii extrem de diferite. In timp ce partea apropiata e joasa si plata, partea mai indepartata este inalta si muntoasa, avand o crusta mult mai groasa.

Oamenii de stiinta au propus teorii diferite pentru a raspunde la intrebarile referitoare la lipsa de simetrie dintre partile Lunii, iar cea mai bine acceptata este aceea ca forte mareeice gravitationale au remodelat crusta Lunii, facand-o asimetrica.

Citeste si:  31 ianuarie 2013 - termen pentru plăţi anticipate privind impozitul pe profit

Noua teorie s-a construit pe ideea modelului de „impact imens” pentru a explica creatia Lunii.

Multi experti considera ca un obiect de marimea lui Marte s-a ciocnit de Pamant la inceputurile sistemului nostru solar, eliberand resturi care au fost atrase apoi de gravitatie formand astfel Luna. „Cea de-a doua” Luna este considerata a fi creata tot de catre un impact urias, ea stand in orbita pentru zeci de milioane de ani.

Conform teoriei evidentiata astazi in revista „Nature”, cele doua Luni s-au ciocnit relativ incet. Un astfel de impact nu poate produce cratere sau sa determine o topire extrema.

Citeste si:  Ce au găsit cercetătorii pe suprafaţa Lunii. Va schimba radical ce se ştia despre corpurile cereşti

Insa, marea parte a materialului coliziunii s-a adunat pe emisfera in care s-a produs impactul, si astfel s-a format un nou strat gros de crusta solida. Acest lucru ar fi putut forma regiunea muntoasa din partea indepartata a Lunii.

„Modelul nostru functioneaza bine cu modelele impacturilor uriase in care se formeaza Luni. Acest model prevede ca,  in orbita Pamantului,  ar trebui sa se afle o cantitate masiva de resturi, langa Luna” spune cercetatorul prof. Erik Asphaug, de la Universitatea de California din Santa Cruz.

Profesorul Francis Nimmo, unul dintre autorii teoriei „fortelor mareeice” spune: „Faptul ca partea apropiata a Lunii e asa diferita de cea indepartata a fost un mister de la inceputul erei spatiale, poate al doilea dupa misterul originii Lunii. Unul dintre aspectele interesante ale articolului profesorului Erik Aspaugh este acela ca leaga cele doua mistere unul de celalalt.”

Citeste si:  O aştepare de mii de ani pentru o ploaie pe Titan

„Poate coliziunea uriasa care a format Luna a imprastiat unele corpuri mai mici, dintre care unul, mai târziu, a cazut din nou pe Luna pentru a provoca bifurcarea pe care o vedem astazi. Insa in acest moment nu exista suficiente informatii pentru a spune care dintre cele doua ipoteze este corecta”, a adaugat el.

Poza 1: Inaintea coliziunii Pamantul se pare ca a avut doua Luni, una stralucind si astazi pe cer, iar cealalta insotind-o pe aceasta.

Poza 2: Momentul impactului: Oamenii de stiinta cred ca Luna a fost capabila sa absoarba marea parte a materiei de la sora sa, atunci cand cele doua s-au ciocnit

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata