Educaţia prin presă: o cauză pierdută în România de azi

Despre rolul formator al mass-mediei în societatea modernă au curs râuri întregi de cerneală, în pofida faptului că unii opozanţi nu au ezitat să arate, de la înălţimea unor pupitre ceva mai scunde decât cele ale lăudătorilor, şi multe neajunsuri ale acestei instituţii sociale.

De la un sistem de organizare socială la altul, presa îşi are oricum detractorii şi promotorii săi. Voci critice ridicate din democraţiile de tip occidental  arătau cu degetul închistarea şi cenzura presei comuniste, limbajul de lemn, strabismul şi încremenirea ei evolutivă, minciuna prin omisiune ca practică de zi cu zi şi caracterul heirupist în general, în timp ce recunoşteau – mai rar şi cu jumătate de gură – limitele şi defectele mass-mediei de tip corporatist, ale televiziunilor comerciale din ograda proprie.

Omologii acestora din fostul bloc al Europei de Est înfierau caracterul libertin, considerat a fi de-a dreptul deşănţat, distructiv, dezintegrator de civilizaţie al presei occidentale. Cât despre recunoaşterea dezavantajelor propriului fief mediatic, slabe speranţe, în statele totalitare ale blocului de est.

În tot cazul, rolul educaţional al fenomenului mediatic, mai pe merit, mai pe de lături, e subliniat în toate tipurile de societate ale secolului în care suntem trăitori.

Mass-media e prezentată, nonşalant, festiv şi voios, ca fiind acea grupă de factori ai educaţiei chemată să constituie, să amplifice sau să diversifice experienţele cognitive şi comportamentale ale indivizilor ce compun populaţia, în nobilul scop al obţinerii unei coerenţe sociale, a unui progres în închegarea şi stabilizarea societăţii în general.

Experienţa românească a ultimelor decenii ne arată însă destul de limpede că educaţia prin presă rămâne din păcate, deocamdată, o reuşită – şi aceasta relativ modestă – doar a presei comuniste.

La momentul de faţă, cu excepţia parţială a mediei audio-vizuale de stat, singura linie directoare în presă este banul, în faţa căruia factorul educativ se înclină până la rupere.

Drept urmare, asaltul furibund al reclamelor care mai de care mai obositoare, tiparul isterizant al emisiunilor de ştiri şi nu numai, preponderenţa promiscuităţii şi a violenţelor de tot felul, accentul pus pe sport, mai cu seamă pe fotbal, domeniu în care se învârt sume ameţitoare, determină de fapt o fugă de mass-media a celor deja educaţi.

Mare parte din aceştia, sastisită de mijloacele de informare în masă, migrează acum spre internet, care oferă accesul şi la media alternativă sau alte surse. În paralel, asistăm la o dezumanizare, la o educaţie în sens negativ, anti-civic, a celor aflaţi încă în formare şi care rămân consumatori fideli de mass-media, fie ea clasică, fie online.

Clienţii fideli alcătuiesc o coloratură standard, cu gusturi orientate / educate spre segmentul de jos sau chiar foarte jos al palierului cultural – să zicem – românesc.

Dar, ca să dau şi exemple, mă voi referi la statistica accesărilor de site-uri ale presei româneşti. Topul în cauză, cu şanse reale de a fi mai apropiat de adevăr decât estimările organismelor de media ori raportările BRAT, demonstrează că, în materie de presă online, internauţii probează cel mai abitir interes în domeniul scandalului şi al sportului.

Iată, extrase din bilanţul general al accesărilor de locaţii online româneşti, în ordinea sosirii la potou, cele mai zumzăite site-uri de mass-media online, aşa cum o arată trafic.ro: locul întâi, cu felicitările şi şampania de rigoare – ediţia online a ziarului Cancan; locul al doilea – sport.ro; locul trei – libertatea.ro; locul al patrulea – stirileprotv.ro; locul al cincilea – gsp.ro .

Între ele, pe diverse poziţii, se situează site-uri cu alte îndeletniciri, dar primele două poziţii în clasamentul general sunt indiscutabil ale mass-mediei, cancan.ro şi sport.ro.

Clasamentul e alcătuit pe baza click-urilor date în perioada 15 – 21 august a.c., dar şi în alte intervale calendaristice situaţia se prezintă, cu modificări nesemnificative, la fel. Concluzia? Caterincă şi fotbal, asta e tot ce-l interesează pe mouse-istul mioritic mediu elevat, cu tragere să se mai şi informeze pe internet.

Care sunt totuşi realizările mass-mediei în România?

La noi, ca şi în democraţiile de tip occidental în general, s-a văzut cum, de fapt, mass-media a generat unele produse culturale cu o utilitate şi valoare îndoielnice.

Presa de scandal, emisiunile deocheate sau triviale, ştirile cu accent pe senzaţional, truismul – iată valorile născute şi promovate de media românească. Tendinţa de manipulare a maselor, de divizare a lor şi de neantizare a personalităţii individului, de şablonizare, mercenariatul, distorsionarea adesea voită a realităţii, crearea de false nevoi sunt elemente cât se poate de evidente pentru cei cu ochii deschişi.

Rolul educativ al mass-mediei în capitalismul românesc se dovedeşte, la 21 de ani de la schimbarea de regim, o minciună la fel de frumoasă ca aceea care ne promitea tuturor numai lapte şi miere, odată ieşiţi din comunism.

Care poate fi soluţia? Unii, printre care mă număr, sunt de părere că presa poate fi un mijloc de formare în condiţiile planificării şi conjugării măsurilor de şlefuire cognitivă, afectivă şi comportamentală cu ceilalţi factori ai procesului de educaţie: şcoala, familia, instituţiile culturale precum teatrele, muzeele etc. De ce planificat?

Pentru că totul, în această lume care are tendinţa să respecte reguli, tipare, modele, orice se face în mod coerent şi evolutiv numai cu un plan. Însuşi modelul universului, dacă vreţi, în esenţă un sistem extraordinar de complex, aflat însă doar în aparenţă în haos, este de fapt fundamentat pe legi imuabile şi precise şi având la nivelele de bază o organizare exemplară.

În Univers domneşte, de fapt, ordinea, legile fizicii. De ce să nu ne adaptăm legilor cosmosului din care facem parte? Ne mai trebuie un singur lucru: să încercăm!

Ion SCUTARU

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...
1 Comentariu
  1. Andreea Ciobotaru spune

    Primul articol pe ziua de azi in care am putut sa-mi clatesc mintea si ochii. Foarte bine scris, complimente!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.