Berlinul, în pragul unei noi ere în politica externă ce virează de la UE spre Est

Vecinii şi aliaţii Germaniei sunt din ce în ce mai îngrijoraţi de direcţia pe care o ia politica externă a Berlinului.

Unii se tem chiar că eforturile de a exporta ideile sale fiscale ar putea însemna că ţara prosperă a pierdut din vedere ideea europeană. Sau, mai rău, că doreşte să domine uniunea monetară, scrie Der Spiegel în ediţia de miercuri (01 septembrie 2011).

Euro a eşuat, deşi mai mult politic decât economic, potrivit unui articol din ediţia pe septembrie a revistei americane Vanity Fair.

„Conceput ca un instrument de integrare a Germaniei în Europa şi de prevenire ca germanii să nu-i domine pe ceilalţi, a devenit contrariul”, potrivit jurnalistului financiar Michael Lewis. „La bine şi la rău, germanii stăpânesc acum Europa.”

Faptul că o Germanie reunificată a rezistat crizei financiare occidentale cu uşurinţă i-a incomodat pe vecinii şi aliaţii ei. În saloanele politice de la Washington, Paris, Bruxelles sau Madrid, precum şi în cadrul unor think tanks-uri, oamenii se întreabă dacă noua Germanie nu este pe cale să-şi modifice politica externă.

Se îndepărtează Berlinul de UE sau este invers, vrea să folosească moneda pentru a obţine controlul asupra întregului continent – un lucru pe care nu l-ar putea face cu arme?

Geostrategii atrag atenţia asupra apariţiei unui dezechilibru de putere, alături de posibile noi conflicte între ţări rivale. Intr-un comentariu publicat de The New York Times săptămâna trecuta, fostul premier britanic Gordon Brown a criticat abordarea Germaniei.

„Recentul eşec al Germaniei de a acţiona de pe o poziţie de putere pune în pericol nu numai ţara ci şi întregul proiect privind euro pentru care Germania a petrecut zeci de ani să-l dezvolte”, a scris el. Alţi comentatori se plâng că Germania virează din nou spre unilateralism, iar alţii, în special din Marea Britanie, se referă chiar la un „Al Patrulea Reich.”

Dar în centrul dezbaterii ramâne întrebarea: spre ce se îndreaptă Germania?

La Washington, Angela Merkel este văzută drept un aliat incert. Americanii se întreabă dacă ea a lăsat cu adevărat în urmă trecut său est-german sau îl redescoperă – cel puţin în ceea ce priveşte interesele ţării. „Centrul de putere economică virează spre Est„, a titrat în iulie New York Times.

Expertul conservator Ariel Cohen a sugerat chiar că o „Axă Nouă” s-a format între Germania şi Rusia. Teoreticienii conspiraţiei au găsit uşor argumente.

Oare nu Germania s-a alăturat recent Rusiei şi Chinei abţinându-se de la votarea în Consiliul de Securitate al ONU a deciziei care să autorizeze intervenţia NATO în Libia?

Oare nu compania germană din domeniul apărării Rheinmetall a construit un centru de instruire pentru miliarii ruşi în valoare de 398 milioane de euro (575 milioane dolari)?

Şi nu Germania s-a angajat să renunţe la energia nucleară fără a-şi consulta vecinii europeni, ceea ce va duce la dependenţa de gazul rusesc, cum se tem americanii?

„Există în prezent o mulţime de incertitudini cu privire la posibila virare a Germaniei spre Est”, spune expertul Heather Conley, de la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale.

Berlinul se află în pragul unei noi ere în politica externă bazată mai mult pe politica mânată de interese decât pe altruismul unui patron pan-european, o imagine care s-a dezvoltat în timpul erei fostului cancelar Helmut Kohl.

„In timpul summitului G-20 din 2010 din Coreea de Sud, Germania a fost brusc de partea Chinei şi împotriva SUA atunci când a venit vorba de reducerea surplusului la export”, spune Conley. „Acest lucru i-a speriat pe mulţi care preferă orientarea transatlantică tradiţională a Germaniei”.

În lumina puterii sale, Germania trebuie să-şi pună întrebarea care i-a îngrijorat mult timp pe politicienii americani: ca centru de putere la export, cum de caută noi pieţe în Rusia şi Asia, fără a-i umili pe aliaţii tradiţionali? – ţările din UE.

În Franţa, Germania este tot mai mult percepută drept urmărindu-şi propriile interese naţionale. Potrivit fostului ministru de externe, Hubert Védrine, Berlinul şi-a arătat adevărata faţă când s-a abţinut de la votul privind Libia. „Germania a revenit la un egoism organic şi este preocupată, ca şi Franţa, în principal de propriile interese naţionale”, a afirmat el.

Faptul că Merkel nu i-a telefonat lui Sarkozy cu privire la decizia de a elimina treptat energia nucleară a fost de asemenea prost primit. Luni de zile, „nu şi-a oprit eschivarea de la obligaţiile europene”, a declarat Edouard Tétreau, un profesor la şcoala de elită de afaceri HEC din Paris.

Paradoxul privind rolul Germaniei este că ţara este în acelaşi timp prea puternică şi prea slabă pentru a conduce Europa, potrivit lui Anne-Marie Le Gloannec, director de cercetare la „Centre ďEtudes et de Recherches Internationales” (CNRS) .

Deşi ţara este orientată global spre domeniul economic, politicile sale sunt prea introspective, spune ea. Timp de decenii, Europa a fost, practic, raţiunea de stat a Germaniei.

Dar de la reunificare, ţara are „rezerve mai puţine şi cu atât mai puţină răbdare pentru a menţine în stare de funcţionare sistemul european”, este de părere Le Gloannec.

Politicieni de dreapta francezi au avertizat că Germania ar putea deveni o superputere dacă datoriile Europei sunt strânse. „Ar fi o situaţie fără ieşire”, spune Jacques Myard din partidul UMP al lui Sarkozy. „Datoriile sunt enorme iar Germania va cere garanţii. Ne-am afla sub comanda Berlinului”.

Politologul José Ignacio Torreblanca, expert la think tank-ul European Council on Foreign Relations din Madrid şi comentator pentru ziarul El Pais, spune că mulţi spanioli se tem că Germania nu mai este orientată spre UE.

În schimb, Berlinul vrea ca restul Europei să-i urmeze exemplul şi să devină mai german, spune el. Încrederea europenilor în solidaritatea Germaniei s-a erodat. Germania îşi impune modelul economic altor state din UE „cu logica unui cuceritor împotriva cuceritului”.

Planul evident al Germaniei prospere de a instrui alte ţări din UE cu privire la modul în care ar trebui să se ocupe de finanţele lor i-a nemulţumit pe mulţi în Europa.

Guvernul încearcă cu toată puterea să exporte conceptul german al politicii bugetare”, spune Daniela Schwarzer, expert la Institutul German pentru Afaceri Internaţionale şi de Securitate. Cu toate acestea, omologii lui Merkel din întreaga Europă au opus puţină rezistenţă.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.