EUR
4,83 RON
(+0.01%)
USD
4,47 RON
(+0.15%)
GBP
5,48 RON
(+0.12%)
CHF
4,58 RON
(-0%)
BGN
2,47 RON
(-0.08%)
BYN
1,73 RON
(+0.15%)
CAD
3,14 RON
(+0.77%)
RSD
0,04 RON
(-0.02%)
AUD
2,68 RON
(+0.37%)
JPY
0,04 RON
(+0.12%)
CZK
0,17 RON
(+0.42%)
INR
0,06 RON
(+0.37%)

 

Este posibil ca cineva care bea bere să devină alcoolic?

– Alcoolismul nu selectează oamenii. Şi afectează pe cei tineri şi pe cei bătrâni, pe cei bogaţi şi pe cei săraci, pe oameni de diferite rase şi religii. Alături de bolile cardiovasculare şi cancer, este una dintre cele trei mari probleme de sănătate, în întreaga lume. E trist că a afectat şi societatea românească la toate nivelele ei, în toate oraşele şi în toate satele.

– O problemă cu alcoolul nu e identificată prin „cât de mult bea persoana”, ci, mai degrabă, prin „ce efecte are alcoolul asupra persoanei care îl bea?”. Întrebarea care se pune e dacă băutul afectează sănătatea fizică a individului? Dar sănătatea mentală? Care sunt efectele băutului asupra sănătăţii emoţionale? Dar asupra vieţii de familie şi a relaţiilor cu cei dragi? Cum afectează băutul viaţa profesională şi socială?

Ce este „alcoolismul” sau „dependenţa de alcool”?

„Alcoolismul” sau „dependenţa de alcool” este greu de definit în termeni simpli şi sunt multe cărţi scrise despre cum să diagnosticăm dacă o persoană a devenit „dependentă de alcool sau alte droguri”. La modul simplu, poate fi identificat prin comportamentul de a consuma alcool şi de a avea probleme din această cauză. Aceste probleme vor fi urmate de eforturi eşuate de a controla cantităţile consumate fie prin moderare, fie prin abstinenţă. Pentru alcoolic, eforturile – din ce în ce mai mari – de a înceta consumul de alcool, de a controla cantitatea consumată şi efectele băutului sunt, de obicei, fără succes. Aceste încercări eşuate de control sau de moderare a consumului de alcool sunt caracteristica centrală a „alcoolismului” sau a „dependenţei de alcool”.

O definiţie mai formală este următoarea: un „alcoolic” este o persoană care, în mod constant, nu reuşeşte să aleagă dacă va bea sau nu şi care, dacă bea, este incapabilă să decidă dacă se va opri sau nu. „Alcoolicii cu complicaţii” sunt cei care, datorită consumului de alcool excesiv şi prelungit, au tulburări fizice sau mentale.

De ce beau oamenii?

Majoritatea oamenilor învaţă să bea alcool de la părinţi sau de la rudele apropiate. Observă efectele consumului, faptul că e ceva plăcut şi că asta fac „oamenii mari”. Ei încep să bea pentru a intra în societatea adulţilor. Odată ce au învăţat să bea alcool, oamenii beau dintr-un singur motiv: îşi doresc efectul produs de drogul alcool. De ce unii caută acest efect şi beau mai mult decât alţii, este o întrebare la care e greu de răspuns.

Cea mai acceptată teorie este aceea că anumiţi oameni sunt născuţi cu o „predispoziţie” genetică la alcoolism. Această teorie implică faptul că, la anumiţi indivizi, există un factor „bio-chimic” sau genetic care determină probabilitatea ca acea persoană să dezvolte o dependenţă faţă de alcool. În această teorie, este acceptat faptul că există factori sociali şi psihologici care, combinaţi cu predispoziţia, cresc sau descresc probabilitatea persoanei de a deveni alcoolică.

Este posibil ca cineva care bea bere să devină alcoolic?

Da, este posibil ca aşa ceva să se întâmple. Într-o sticlă de bere găsim acelaşi drog care se află şi într-o băutură tare: alcoolul. Doar că arată diferit. Unii băutori înrăiţi chiar preferă berea pentru că este mult mai acceptată social în anumite comunităţi. Aceeaşi logică se aplică şi pentru coniac, ţuică, vin şi alte băuturi care conţin alcool.

Alcoolul este la fel de periculos ca şi alte droguri, precum heroina?

Alcoolul este poate chiar mai periculos decât heroina. În realitate, alcoolul va ucide mult mai mulţi oameni în România decât o va face vreodată heroina. Deşi alcoolul nu este la fel de adictiv ca şi heroina, el este probabil mult mai periculos datorită atitudinii permisive a societăţii faţă de băut. Ar trebui amintit faptul că problema dependenţei de alcool ar putea chiar să crească pe măsură ce consumul de droguri creşte în societatea noastră. Asta se datorează „dependenţei încrucişate”.

Nimeni nu alege să aibă o boală, dar cu toate astea alege să se angajeze în comportamente care contribuie la apariţia bolii. Oamenii aleg să bea sau să nu bea în funcţie de cât de bine înţeleg modul în care îi afectează consumul de alcool. Problema este că, de obicei, ei nu percep alcoolul ca pe un drog adictiv. De asemenea, tinerii nu pot să prezică cu acurateţe că vor avea sau nu o problemă cu băutul cândva, în viitor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru fumători şi alţi oameni care se angajează în comportamente cu risc crescut. Dar asta nu înseamnă că consumul de alcool cauzează alcoolismul. Înseamnă doar că oricine bea alcool are riscul de a deveni alcoolic. Nu toţi cei care fumează vor avea cancer, dar fumătorii se expun unui risc mare de apariţie a cancerului datorită fumatului.

Ce înseamnă „stadiul de negare” al alcoolismului?

Spunem că alcoolicul activ este în „negare” pentru că nu poate vedea realitatea situaţiei lui. El „neagă” durerea pe care consumul de alcool o cauzează lui şi altora, neagă legătura dintre consecinţele băutului şi consumul de alcool. De exemplu, dacă are probleme maritale pentru că se îmbată şi se ceartă cu soţia sa, va spune că soţia este neînţelegătoare şi sâcâitoare. Uneori, chiar va da vina pe aceasta pentru modul său de a bea.

Credinţa greşită sau amăgirea oricărui alcoolic este că el sau ea poate bea normal. Nu poate admite faţă de el însuşi că are o problemă cu băutul, deci continuă să bea. „Marea Minciună” pe care alcoolicul şi-o spune este că „de data asta va fi altfel, de data asta mă voi descurca mai bine”. Concepţia aceasta eronată îl împiedică să accepte nevoia abstinenţei totale.

Ce îl opreşte pe alcoolic să îşi recunoască problema?

Frica este cel mai mare duşman al alcoolicului. Dacă o persoană are o problemă cu băutul şi vrea să se recupereze, este necesar să ştie ce se întâmplă în viaţa ei pentru a lua deciziile corecte. Ca să facă asta, e necesar să treacă de frica iraţională de a vorbi despre băut. Trebuie să-şi analizeze consumul de alcool aşa cum este şi să fie onestă faţă de modul în care consumul de alcool îi afectează viaţa sa şi pe a celor din jur.

Mare parte din această frică faţă de discutarea problemei cu băutul este legată de ceea ce numim noi „stigma” alcoolismului şi provine din ruşine. Când cineva se simte judecat de către societate şi e ruşinat de comportamentul său, îi este foarte greu să vadă adevărul în acea chestiune. Alcoolicii din România sunt exact în această situaţie: sunt judecaţi şi stigmatizaţi de către societate şi, datorită ruşinii, le este greu să admită că au o problemă.

Alcoolismul poate fi vindecat?

Nu există vindecare cunoscută pentru alcoolism, cu toate că boala poate intra în remisie. Alcoolismul este o afecţiune cronică, asemănătoare diabetului, bolilor cardio-vasculare, T.B.C.-ului sau altor boli similare. Pentru diabetic, urmarea indicaţiilor medicului şi orientarea spre un stil de viaţă sănătos îi permit pacientului afectat să se „recupereze” atât timp cât îşi menţine programul de recuperare recomandat. Dar diabeticul, la fel ca şi alcoolicul, nu este niciodată „vindecat”. Dacă vor relua consumul de dulciuri / alcool vor avea aceleaşi probleme.

Acelaşi lucru este valabil pentru mulţi pacienţi cardiaci care descoperă că au probleme de inimă. Pentru ei, recuperarea înseamnă dietă, exerciţiu şi un stil de viaţă sănătos care le permite să-şi menţină bunăstarea.

Pentru alcoolic, „vindecarea” înseamnă bunăvoinţa de a lucra un program de recuperare simplu, zilnic, aşa cum este prezentat în cei 12 Paşi ai Alcoolicilor Anonimi, şi de a se abţine de la consumul de alcool. Va putea, astfel, să ducă o viaţă normală. Deoarece nu s-a descoperit încă o „vindecare definitivă” pentru alcoolism, odată ce o persoană „depăşeşte linia” către dependenţa de alcool, nu va putea reveni niciodată la „băutul normal” de alcool.

Dorim să reafirmăm faptul că băutorul înrăit se poate „recupera” şi se poate întoarce la un nivel normal de funcţionare în societate, dacă el sau ea este dispus(ă) să se abţină, în totalitate,  de la alcool.

Frantz Floyd, psiholog – „Cum tratăm alcoolismul”
Centrul de consiliere şi reabilitare a persoanelor dependente de alcool şi alte droguri din cadrul Fundaţiei „Solidaritate şi Speranţă” (FSSP), din Iaşi

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata