Palestinienii folosesc declararea statalităţii la ONU ca pe un „gambit” împotriva Israelului

Atunci când ONU va organiza reuniunea sa anuală, la New York, săptămâna aceasta, sesiunea va fi dominată de eforturile Autorităţii Naţionale Palestiniene (ANP) de a-şi declara statalitatea.

Mai întâi, ANP va aplica către Consiliul de Securitate pentru statutul de membru cu drepturi depline al ONU, demers împotriva căruia administraţia Obama a promis să opună un veto. Apoi, Adunarea Generală va organiza un vot dacă să acorde palestinienilor statutul de „stat observator”, pe picior de egalitate cu Vaticanul.

Acest lucru este aproape sigur să fie aprobat cu o majoritate de două treimi din cele 192 de state membre ale Adunării Generale (129 de ţări ), relevă o analiză publicată de Wall Street Journal în ediţia de duminică (18 septembrie 2011).

Un vot la ONU nu va crea un stat palestinian şi va întârzia crearea acestuia probabil cu ani de zile. Nu va elimina aşezările israeliene din Cisiordania şi ar putea oferi un motiv Ierusalimului să accelereze ritmul construcţiilor.

Ar putea determina totodată Israelul să adopte diverse măsuri punitive împotriva palestinienilor, printre care îngheţarea transferurilor fiscale în valoare de aproximativ 100 milioane dolari pe lună. Totodată, Congresul SUA ar putea să reducă ajutorul anual pentru palestinieni în valoare de 600 milioane de dolari.

Şi atunci de ce intenţionează palestinienii să câştige un fel de „breloc” simbolic cu care dulapurile lor sunt deja pline? Explicaţia este că folosesc licitaţia statalităţii ca pe un „gambit”” /sacrificare a unui pion alb sau a altei piese la începutul unei partide de şah pentru obţinerea unui avantaj în atac, n.red/ pentru a determina Israelul să accepte diferite cereri, printre care şi o oprire a construirii aşezărilor.

Preşedintele palestinian Mahmoud Abbas a oferit un indiciu privind ambiţia sa reală atunci când a scris, în New York Times, în luna mai, că „admiterea Palestinei în Organizaţia Naţiunilor Unite va netezi calea pentru internaţionalizarea conflictului ca o chestiune juridică, nu numai politică. Va netezi, de asemenea, calea pentru a înainta plângeri împotriva Israelului la ONU, la organisme pentru drepturile omului şi Curtea Internaţională de Justiţie”.

Aceasta înseamnă nu numai rezoluţiile obişnuite slabe în Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU, dar şi interdicţii de călătorie şi mandate internaţionale de arest pentru militarii israelieni implicaţi în „ocupaţia” unui presupus stat suveran.

Cu alte cuvinte, ceea ce vor palestinienii de la un vot la ONU nu este o afirmare a dreptului lor la un stat, ci mai degrabă un alt instrument în campania lor perpetuă de delegitimizare a Israelului, potrivit analizei.

„Intenţionăm să ne plângem că în calitate de palestinieni am fost sub ocupaţie timp de 63 de ani”, a declarat Abbas zilele trecute. Este un alt mod de a spune că „ocupaţia”, în opinia lui Abbas, a început odată cu crearea statului Israel în 1948, şi nu cu preluarea de către Israel a Cisiordaniei şi Gaza, după un război care a ameninţat existenţa Israelului în 1967.

Abbas ar putea vedea, de asemenea, „gambituľ” ONU drept un exerciţiu necostisitor, deoarece comunitatea internaţională (din care fac parte şi Israelul şi SUA) nu a fost meticuloasă în a-i considera responsabili pe palestinieni pentru încălcarea acţiunilor lor diplomatice sau politice, potrivit analizei.

Mai devreme sau mai târziu, se va putea citi un comentariu de presă care explică faptul că a reduce finanţarea ANP va fi de folos doar radicalilor din Hamas şi că singura cale este ca Israelul să facă noi concesii pentru a atrage ANP înapoi la masa negocierilor pe care au dispreţuit-o mergând la ONU.

Analiza WSJ propune un parcurs mai bun: administraţia Obama, care a pierdut şase luni rugându-i pe palestinieni să schimbe cursul, ar putea anunţa, în schimb, că o declarare a statalităţii palestiniene la New York va duce la închiderea biroului reprezentantului palestinian la Washington.

Congresul ar putea să adopte proiectul de lege al republicanei de Florida Ileana Ros-Lehtinen de a reduce fondurile la ONU, în cazul în care organizaţia sprijină un stat palestinian.

Acest lucru a funcţionat, potrivit WSJ, ultima dată când palestinienii au încercat ca ONU să declare statalitatea lor în timpul administraţiei lui George H.W. Bush.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.