Absurdităţile Kremlinului privind apărarea antirachetă

0

Pe scena politică din Rusia apare din când în când câte o figură care se comportă ca un „peşte-pilot”, din ale cărui acţiuni putem deduce ce pun la cale „rechinii mari” de pe scena internă, scrie miercuri (05 octombrie 2011) Aleksandr Golts, redactor-şef al publicaţiei online „Ejednevni Jurnal”, într-un articol publicat în ediţia de miercuri a ziarului The Moscow Times.

Dmitri Rogozin, reprezentantul Rusiei la NATO, este ultimul astfel de peşte-pilot. El a refuzat să candideze la viitoarele alegeri parlamentare, declarând reporterilor că este mult mai important pentru el să continue să lucreze ca trimis al Kremlinului la negocierile privind apărarea antirachetă.

Scopul principal al Moscovei, scrie Golts, este de a tergiversa cât mai mult negocierile privind apărarea antirachetă. În ceea ce-l priveşte pe Rogozin, el pare să îşi vadă locul de muncă mai sigur în această sferă decât în Duma de Stat. Ceea ce putem afirma însă cu siguranţă este că Moscova va continua să plaseze apărarea antirachetă în fruntea agendei SUA-Rusia.

La summitul NATO din noiembrie, Rusia a propus un program de apărare antirachetă „sectorial” în care Rusia ar asigura protecţia statelor membre în NATO împotriva rachetelor din sud care ar trece peste teritoriul Rusiei spre Statele Unite sau Europa.

Pentru Golts, partea cea mai amuzantă a propunerii făcută de Moscova este că Rusia nu are şi nici nu va avea în viitorul apropiat capacitatea de a coopera cu Statele Unite în privinţa apărării comune împotriva rachetelor intercontinentale.

Sistemele sale de apărare antirachetă S-400 sunt capabile de a intercepta doar rachete de croazieră, iar sistemul S-500, menit să intercepteze rachetele balistice, nu a trecut de stadiul de proiect.

Cu toate acestea, Kremlinul insistă cu încăpăţânare asupra faptului că deţine capacităţile de apărare antirachetă pentru a proteja teritoriul european de rachetele inamice. Prin avansarea propunerii sectoriale, Rusia visează că poate fi la acelaşi nivel cu Statele Unite.

De partea cealaltă, Washingtonul nu va crede niciodată acest lucru, deoarece ştie prea bine cât de în urmă se află Rusia în materie de tehnologie de apărare antirachetă.

Ceea ce face ca propunerea Moscovei să fie chiar şi mai absurdă este ceea ce auzim din când în când din partea „uliilor” ruşi despre ameninţarea unui prim atac nuclear american împotriva Rusiei.

Cum poţi vorbi serios despre vreo cooperare în privinţa apărării antirachetă – chiar şi despre cea mai modestă cooperare – atunci când înalţii funcţionari ruşi fac încă aluzie la faptul ca un atac nuclear american este posibil?, se întreabă semnatarul articolului.

În ceea ce priveşte administraţia Obama, adjunctul ministrului apărării, Alexander Vershbow, a venit recent la Moscova cu o ofertă foarte rezonabilă. El a propus crearea a două centre comune de apărare antirachetă cu Rusia.

Primul centru va fi unul în care vor fi schimbate toate informaţiile pe care sistemele radar de avertizare din cele două ţări le adună cu privire la atacurile cu rachete şi desfăşurarea sateliţilor.

Al doilea ar fi destinat planificării în comun a operaţiunilor, în cadrul căruia ofiţerii americani ar lucra cot la cot 24 de ore din 24 pentru a dezvolta planurile militare de răspuns la scenarii de atac diferite.

Aceste propuneri sunt tot ceea ce putea oferi Washingtonul dat fiind poziţia şi capacităţile Moscovei. În acelaşi timp, Statele Unite speră că şi o cooperare mai modestă va convinge Moscova că sistemul de apărare antirachetă pe care intenţionează să îl desfăşoare nu ameninţă Rusia în niciun fel.

Problema constă însă în faptul că oficialii ruşi au primit instrucţiuni să respingă tot ceea ce propune Washingtonul. Ministrul de externe, Serghei Lavrov, a demonstrat cel mai bine încăpăţânarea Kremlinului atunci când a declarat în urmă cu două săptămâni, că „dacă SUA vorbesc cu atâta încredere de faptul că sistemul de apărare antirachetă nu vizează Rusia, de ce nu pun acest lucru pe hârtie?”

Lavrov se referea la propunerea Kremlinului ca Washingtonul să semneze un acord în care să se fie declarat că niciun sistem de apărare antirachetă nu va viza vreodată Rusia şi nu va ameninţa securitatea acesteia.

Problema, desigur, este că „ameninţarea la adresa securităţii naţionale” a fost întotdeauna un concept foarte vag pentru Kremlin, iar dat fiind strategia Rusiei de a strica relaţiile americano-ruse cu orice preţ, chiar şi o schimbare a uniformelor americane ar putea fi interpretată drept o ameninţare.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.