Cea mai veche inscripţie creştină a fost tradusă, după o muncă de 50 de ani!

0

– Cercetătorii de la Muzeul Capitoliului din Roma au anunţat că au reusit să traducă o inscripţie din anul 156 d.Ch, scrisă în greaca veche. Istoricii spun că frazele demonstrează legatura dintre creştinismul timpuriu şi o sectă păgână care exista în Roma antică. Inscripţia a fost descifrată după o muncă de 50 de ani.

Cercetătorii de la Muzeul Capitoliului din Roma au anunţat că în sfârşit au reuşit să traducă şi să dateze NCE 156, o inscripţie gravată în piatră, scrisă în limba greacă. Ei consideră că piatra, aşezată la Capitoliu, datează din a doua jumătate a secolului 2, atunci când Imperiul Roman era la apogeu, scrie Daily Mail.

Gregory Snyder, un cercetător de la Colegiul Davidson din Carolina de Nord, a publicat rezultatele muncii lui în Revista de Studii despre Creştinismul Timpuriu. El crede că versurile arată o legătură între religia creştină şi învăţăturile păgâne. Moartea este comparată cu o nuntă, imagine des folosita de pagâni, spune Snyder.

Cercetarea lui Snyder are în spate o muncă de 50 de ani a unui grup de experţi, care au căutat sa afle sursa, data şi traducerea versurilor antice de pe inscripţie, care se pare că este un epitaf de înmormântare.

Iata traducerea inscripţiei:

„Pentru curăţirea mea, fraţii duc torţele în camera nunţii,
În casele acestea, ei sunt nerăbdători să prăznuiască
Chiar în timp ce se roagă la Tatăl şi îl preaslăvesc pe Fiul.
(Întru Tatăl şi Fiul) este singurul izvor de Adevăr”.

Versurile amintesc foarte mult şi de tradiţiile româneşti de înmormântare. Mortul este spălat, i se aprind lumânări („torţe”), oameni se adună într-o cameră ca la nuntă, se roagă la Dumnezeu, dar în acelaşi timp mănâncă din bucatele aduse pentru pomană („nerăbdători să prăznuiască”).

Priveghiul este un ritual precreştin. Când murea un flăcău sau o fată de măritat, înmormântarea se făcea sub formă de nuntă”, iar cei decedaţi erau îmbrăcaţi ca nişte miri, scrie  www.crestinortodox.ro, citat de stirileprotv.ro. „Obligatorie este lumânarea aprinsă, lumina care să-l ajute să se orienteze mai bine în întunericul lumii de dincolo”.

Epitaful este cea mai veche inscripţie creştină descoperită până acum şi atestă prezenţa creştinilor în Roma antică.

Autorul original al textului se crede că a fost un discipol al unui profesor şi gânditor gnostic din perioada timpurie, pe nume Valentinus, care a locuit în Roma timp de 20 de ani dar a fost mai târziu declarat un eretic de către Biserica Creştină. Valentinus folosea deseori comparaţia între moarte şi nuntă, metoforă întâlnită şi în multe epitafuri păgâne.

„Ştim că Valentinus a fost un profesor gnostic celebru din secolul II, a trăit în Roma 20 de ani şi era foarte sofisticat, boem, talentat…un gânditor”, spune Gregory Snyder, care precizează că în secolul II după Christos, cultele religioase existente la Roma erau amestecate şi foarte flexibile, preluând persoanaje sau idei unele de la altele. De asemenea, studiind multe din picturile din Via Latina, Snyder spune că există amestecuri periodice ale sistemelor de credinţă, cu figuri religioase, cum ar fi Samson înfrăţit cu personaje mitice ca Hercule.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.