„Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu”, un film obligatoriu pentru cei care studiază Cortina de fier şi istoria

0
La fel ca pelicula fascinantă ‘A Film Unfinished” a lui Yael Hersonski, care a repropus un film nazist de propagandă pentru a explora realităţile pe care realizatorii săi au încercat să le ascundă, „Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu” foloseşte minciuni din epoca sovietică pentru a descoperi adevăruri îngropate cu privire la subiectul său, se arată într-o cronică publicată de Washington Post în ediţia de vineri.

‘Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu’ este obligatoriu de văzut pentru orice student la istorie, retorică politică şi poetică de film”, notează semnatara cronicii, Ann Hornaday.

Rulând trei ore fără nicio naraţiune, colajul de imagini captivant al lui Andrei Ujică – atât impresionist cât şi riguros metodic – adoptă cadenţele ritmice psihice ale unei transe, cascada sa de fotografii sponsorizate de stat şi evenimente puse în scenă semănând cu piesele scurte de cameră ale teatrului politic.

Începând cu parodia de proces intentat lui Ceauşescu şi soţiei sale, executaţi în 1989, filmul foloseşte propria mitologie brutală, auto-glorificatoare a dictatorului pentru a creiona un portret imparţial improbabil.

Din momentul în care a ajuns la putere ca lider comunist al României în 1967, prin înfometarea şi reprimarea ţării sub conducerea lui de fier, palmaresul lui Ceauşescu – deşi denaturat de uzanţele lui propagandistice – vorbeşte de la sine. Chiar dacă a distrus fără milă libertăţile intelectuale şi viaţa de zi cu zi a cetăţenilor săi, Ceauşescu a fost legitimizat nici mai mult nici mai puţin decât de Regina Elisabeta a II-a a Marii Britanii, Richard Nixon şi Jimmy Carter.

Un studiu al pompei, spectacolui public grandios, sărăciei şi opresiunii prezentate într-o lumină falsă, pelicula este plină de momente de o ironie uimitoare, de candoare rece şi chiar frumuseţe: tineri români dansând în 1960; Ceauşescu la o întâlnire cu multă coregrafie cu Mao Zedong, iar mai târziu, în Coreea de Nord; filme de acasă cu Ceauşescu jucând table, o vizită la studiourile Universal de la Hollywood.

Fără o naraţiune sau un context de sprijin, filmul poate fi confuz pentru spectatorii care nu studiază Cortina de Fier sau istoria românească. Dar, pe măsură ce aceste imagini din ce în ce mai dramatice pătrund în conştiinţa privitorului, se dovedesc la fel de elocvente ca cel mai erudit text. Atunci când o figură solitară din parlamentul român se ridică pentru a obiecta faţă de conducerea lui Ceauşescu şi este acoperit de aparatcikii care îl înconjoară, secvenţa este la fel de uimitoare şi sobră ca vizitele făcute de Ceauşescu.

O diferenţă între societăţile libere şi cele autocrate este absenţa, în societăţile libere, a unor monumente ridicate unor politicieni în viaţă. Sub cei 25 de ani dictatură a lui Ceauşescu, întreaga Românie a fost un monument înălţat lui, notează ziarul The Washington Times pe marginea filmului.

În 1971, Ceauşescu a vizitat Coreea de Nord şi China şi a văzut cultul personalităţii lui Kim Ir Sen şi Mao Zedong susţinut sub ameninţarea armei. La întoarcerea în România, Ceauşescu a anunţat că rolul posturilor de radio şi televiziune, al teatrelor de operă, companiilor de teatru şi editorilor era acela de a promova realizările regimului său.

Potrivit jurnalistului Sorin Preda, scena artelor din Bucureşti a fost sufocată în cel mai experimentat moment de după al Doilea Război Mondial. Datorită narcisismului dictatorului, regizorul Andrei Ujică a dispus de peste 1.000 de ore de filmare cu care să realizeze o poveste realistă spusă exclusiv prin parodia poruncitoare a propagandei şovine a dictatorului.

Într-un interviu cu jurnalistul elveţian Milo Rau, Ujică a spus că a găsit „momente autentice” la „începuturile şi finalurile bobinelor”, atunci când, spune regizorul român, „fiecare om este – înainte de a şti că e filmat şi după ce crede că filmarea s-a oprit – sinele său adevărat, orice ar însemna aceasta”.

În final, sinele adevărat al lui Ceauşescu a fost ascuns vederii. Tribunal militar a filmat procesul său, dar odată ieşit din instanţă, cei care l-au executat au deschis focul împotriva unui Ceauşescu legat la ochi, înainte ca cameramanii să poată înregistra singurul lucru cu adevărat mare pe care l-a făcut pentru ţara sa, conchide cronica.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.