Înapoi la Maastricht: 20 de ani mai târziu, locul de naştere al euro a devenit suspicios faţă de Europa

0
În decursul anilor, Olanda a trecut de la consensul pro-UE confortabil la o pozitie sceptică, chiar antagonică. La Bruxelles, zilele acestea, ea şi nu perturbatoarea Mare Britanie este cea care blochează adesea acorduri, scrie The Economist, în ultimul nunmăr, pe blogul Charlemagne, cu prilejul apropierii marcării a 20 de ani de la Tratatul de la Maastricht.Maastrichtul este cel mai bine cunoscut drept locul de naştere a monedei euro. Oraşul a dat numele său Tratatului european care a fost negociat aici cu două decenii în urmă şi care a transformat Comunitatea Economică Europeană de atunci în Uniunea Europeană, începând procesul de creare a monedei unice.

Primarul oraşului, Onno Hoes, se confruntă cu o dilemă: cum să marcheze aniversarea unui tratat care a pus oraşul său pe hartă, când euro s-ar putea dezintegra? Cum să celebreze integrarea europeană când Olanda însăşi pare atât de dezamăgită de ea? „Nu vor fi focuri de artificii”, dar ar putea exista o expoziţie, spune Hoes, un euro-susţinător. Sau poate că Maastrichtul ar putea reuni fondatorii euro „să ne spună ce cred ei, acum că sunt liberi să vorbească”.

În 2005, alegătorii olandezi au stânjenit elita votând împotriva tratatului constituţional al UE într-un referendum. În timpul crizei euro, Olanda a fost mai dură chiar decât Germania, în solicitarea de austeritate şi reguli fiscale rigide. Ministrul olandez al imigraţiei (Gerd Leers, fost primar al Maastrichtului) a întărit politica imigraţiei chiar şi pentru cetăţenii UE, spre consternarea Comisiei Europene. Luna trecută, Olanda a opus un veto (alături de Finlanda), aderării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen.

Într-o anumită măsură, această agresivitate reflectă politica disfuncţională a ţării, potrivit The Economist. Sprijinul faţă de partidele tradiţionale s-a fragmentat. Coaliţia minoritară condusă de liberali a premierului Mark Rutte este sprijinită de formaţiunea lui Geert Wilders anti-imigraţie, Partidul Libertăţii (PVV). La rândul său, brandul de populism al lui Wilders a fost stimulat de o cultură otrăvitoare a războiului marcată de asasinarea a doi critici ai islamiştilor: Pim Fortuyn, precursorul lui Wilders, în 2002, şi regizorul Theo van Gogh, în 2004.

Vitriolul anti-musulman al lui Wilders este acum completat de invectiva anti-euro. „Niciun alt cent pentru Grecia”, declara el, cerând ca grecii să fie scoşi din zona euro iar Olanda să creeze un „euro nordic”, cu Germania.

Premierul Rutte este dublu constrâns. Se bazează pe sprijinul lui Wilders pentru a rămâne la putere, dar are nevoie de sprijin din partea Partidului Laburist, de opoziţie, pentru a păstra euro împotriva lui Wilders.
Toate aceste interese sunt greu de gestionat la Maastricht.

Oraşul trăieşte pe baza legăturilor sale europene. Este popular în rândul turiştilor aflaţi în scurte vacanţe şi al cumpărătorilor transfrontalieri. Universitatea sa se laudă cu un mare program de studii europene şi predă în principal în engleză, aproximativ jumătate din studenţi nefiind olandezi.

Cu toate acestea, oraşul şi provincia sa Limburg, sunt fieful lui Wilders. Partidul său a ajuns în frunte aici în alegerile generale de anul trecut. Şi mai straniu, Maastrichtul are puţin din tenta multiculturală căreia i se opune Wilders.

Frans Timmermans, fostul ministru pentru afaceri europene, originar din Maastricht, din Partidul Laburist, crede că locuitorii Limburgului votează mai mult pentru furia anti-establishment a lui Wilders decât pentru politicile sale specifice.

Timmermans a găsit mai multe motive pentru euro¬deziluzia olandeză: trecerea Olandei în anii 1990 de la un beneficiar net al fondurilor UE la un contributor mare; extinderea spre Est a UE, care a slăbit influenţa olandeză; concurenţa din partea forţei de muncă ieftine din Polonia; eliminarea controalelor la frontieră; şi, mai general, liberalizarea inspirată de UE, care este identificată cu globalizarea. În calitate de oameni înclinaţi spre comerţ, olandezii ar avea de câştigat mai mult decât majoritatea de pe urma unei astfel de deschideri. Dar pentru mulţi cetăţeni, spune Timmermans, „Europa pare să fie un agent de insecuritate. Beneficiile sunt invizibile; dezavantajul este foarte vizibil”.

Scepticismul olandez faţă de Europa este mai degrabă mai extins decât profund. Sondajele Comisiei Europene au constatat că olandezii văd mai bine decât germanii sau francezii beneficiile UE. Puţini ar renunţa la euro.

Cu toate acestea, dacă zona euro are nevoie de mai mult federalism fiscal pentru a supravieţui, politica pare să excludă un salt în stil Maastricht către integrare. Cum se poate rezolva această contradicţie? Răspunsul, spune guvernul olandez, este „mai multă Europă”, dar pentru alţii. Bruxellesul trebuie să impună reguli fiscale mai stricte sudiştilor, sub ameninţarea excluderii din euro. Virtuoşii olandezi nu vor fi afectaţi.

Totuşi acest lucru se poate dovedi o iluzie. Ţările mai slabe nu vor accepta astfel de termeni fără un angajament mai mare de sprijin din partea celor mai puternice. Dacă cetăţenii Maastrichtului vor să păstreze euro, vor trebui, mai devreme sau mai târziu, să plătească mai mult.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.