SUA: criticii acuză programul de vize de „tip J” de exploatare a studenţilor străini

1

 În 1961, în plin Război Rece, Congresul american a creat un nou program de schimburi culturale denumit „J visa program”, însă în prezent criticii susţin că acesta a devenit un canal de întrare în SUA a forţei de muncă ieftine din străinătate, relatează PRľs The World într-un articol apărut pe site-ul său joi.

Cosmin Isvoranu, un student la inginerie mecanică din România, este unul dintre tinerii care a crezut că printr-o viză de tip J va cunoaşte cum este viaţa în America, dar care a ajuns în schimb să lucreze în condiţii de muncă foarte proaste.

Tânărul şi-a petrecut vara în Pennsylvania sub auspiciile unei vize tip J, în speranţa de a vedea cum este viaţa în America, de a călători puţin şi de a-şi exersa engleza. În schimb, s-a trezit lucrând în schimbul de noapte la o fabrică de asamblare a ciocolatei Hershey, departe de ceea ce îşi imaginase despre America.

„Munca este foarte grea acolo şi nu puteam face nimic altceva după aceea – poate să faci un duş, să mânănci ceva şi să te duci să te culci. A fost îngrozitor”, mărturiseşte Isvoranu.

Programul de vize J, cu variantele J-1 şi J-2, a fost menit să permită tinerilor din întreaga lume să cunoască pentru câteva luni valorile americane şi apoi să se întoarcă acasă pentru a le împărtăşi şi altora. În timp ce J-1 este destinat lucrătorilor, o viză J-2 permite cetăţeanului străin să îşi aducă soţia şi alte persoane aflate în întreţinerea sa.

Daniel Costa, de la Economic Policy Institute, susţine însă că idealul nu se pliază întotdeauna la realitate şi că programul de vize J a devenit un canal de intrare în Statele Unite a forţei de muncă ieftine, adesea tratată foarte prost de către angajatori.

„Sunt 300.000 lucrători (care vin) în SUA (prin acest program) şi sunt lipsiţi de protecţii”, susţine Costa, adăugând că a văzut plângeri în care lucrătorii susţineau că angajatorii i-au ameninţat pe cei nemulţumiţi cu expulzarea.

În realitate, situaţia stă mai prost. În ultimii ani, lucrătorii care au primit viza J-1 au au relatat că pe parcusul şederii lor în SUA au lucrat în posturi necalificate, pe salarii mici, în condiţii insalubre şi au fost din plin exploataţi economic.

Lucrătorii care vor să primească viza J-1 aplică întâi pentru program şi apoi plătesc între 3.000 dolari şi 6.000 dolari unei societăţi sponsor, acreditată de către Departamentul de Stat, urmând ca organizaţia respectivă să îi plaseze la firme americane. Unul dintre cei mai mari angajtori sub auspiciile J-1 este Disneyland.

Potrivit lui Kit Johnson, profesor de drept la Universitatea din Dakota de Nord, în ultimul timp, utilizarea lucrătorilor care vin prin acest program a devenit o strategie de afaceri foarte inteligentă pentru companiile americane care fac astfel economii în ceea ce priveşte salariile, impozitele de stat şi federale, asistenţa medicală, planuri de pensii.

Dincolo de economiile de mai sus, aceşti lucrători prezintă şi avantajul că nu vor face scandal, deoarece pot fi îndepărtaţi cu uşurinţă, aşa cum s-a întâmplat cu un grup de ruşi veniţi sub auspiciile J¬1 pentru a lucra ca salvamari în Texas, dar care au ajuns să cerşească pe străzi atunci când nu au mai fost plătiţi.

Departamentul de Stat a anunţat o revizuire a acestui program, declarând că îi va verifica mai regulat pe angajatori şi organizaţiile-sponsor. Costa susţine însă că această acţiune nu merge destul de departe.

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. ion spune

    Controleaza pe ….capitalism in stare pura ,si Departamentului de Stat situatia i convine ,in fond sclavi cu acte in regula nu gasesti la orice colt .Oricum e bine numai asa se desteapta multi !

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.