European Voice: Dacian Cioloş, managerul de fermă

0
În lumea complexă a politicii româneşti, Dacian Cioloş a fost o pasăre foarte rară: un tehnocrat fără afiliere de partid care a reuşit să ajungă într-o poziţie înaltă – în postul de ministru al agriculturii – aparent, fără a-şi pleca vreodată capul în faţa nimănui, scrie Dan Alexe, într-un articol joi apărut pe site-ul European Voice.

Este cu siguranţă adevărat, comentează jurnalistul român, că Cioloş nu ar fi devenit ulterior comisar european – cu un salariu de multe ori mai mare decât al unui ministru român – fără sprijinul personal al lui Traian Băsescu – abilul, puternicul şi mult detestatul preşedinte ale României.

Cu toate acestea, după cum recunosc cu ranchiună chiar şi adversarii săi, Cioloş nu este „omul lui Băsescu”. Puţine figuri importante din viaţa publică românească din memoria recentă au reuşit să iasă de pe scena luptei politice din România cu o astfel de reputaţie impecabilă, aşa cum a făcut-o Cioloş.

Cioloş a acceptat o provocare similară atunci când, în 2010, el a devenit comisar european pentru agricultură – post care l-a plasat în centrul a numeroase bătălii. Integritatea şi profesionalismul său recunoscute se pot dovedi surse esenţiale pentru captarea bunăvoinţei atunci când el va încerca să câştige sprijin pentru propunerile radicale pe care le-a subliniat miercuri (12 octombrie) pentru o reformă a sistemului agricol al UE.

Cioloş – la doar 42, de ani, responsabil cu un buget uluitor, care se ridică la aproximativ 40% din cheltuielile întregii UE – are origini foarte modeste, provenind dintr-un sat transilvănean unde, până foarte de curând, toată lumea a cultivat o varietate locală de ceapă – fiind totodată probabil singurul loc din lume unde a fost ridicată o statuie care glorifică ceapa.

La scurt timp după ce România a aderat la UE, Cioloş a devenit ministru adjunct al agriculturii, şi a fost promovat la rang de ministru atunci când un scandal de corupţie a condus la plecarea predecesorului său. Atunci când guvernul de centru-dreapta a căzut, Băsescu l-a ales pentru a conduce o comisie specială privind agricultura.

În Bucureşti, Cioloş s-a dovedit un profesionist extrem de răbdător şi de metodic. Un om modest căruia îi plac cărţile şi mersul pe jos în Carpaţi (şi acum prin Ardeni) – Cioloş a reuşit să îşi dezarmeze colegii şi mass-media cu graţia şi cu manierele sale rafinate.

Competenţe şi cunoştinţele au fost motivele subliniate de preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso, pentru selectarea lui Cioloş la portofoliul agriculturii. Cu toate acestea, numirea sa a fost o surpriză pentru mulţi, deşi procentul românilor care lucrează în agricultură este de aproximativ 30% – de cinci ori media UE.

Cioloş nu a fost ajutat nici de preşedintele francez Nicolas Sarkozy, care a sugerat că numirea sa a constituit o „a doua victorie pentru Franţa”. Doar la simpla menţionare a legăturilor sale personale cu Franţa, Cioloş dă semne de uşoară iritaţie. „Soţia mea nu are nimic de-a face cu toate astea.

Am vorbit franceză înainte să o cunosc”, precizează el, adăugând că la acel moment – în 1997 – Valérie vorbea deja româna, „după un stagiu de cinci luni în România”, şi că de fapt, atunci când s-au cunoscut româna a fost limba în care au comunicat.

Cioloş respinge de asemenea orice idee de parţialitate. „Favorizarea ţării de origine este un mit. Marja de manevră a unui comisar nu este foarte mare. Gândiţi-vă doar la faptul că în fiecare toamnă trebuie să prezint o situaţie detaliată Curţii [europene] de Conturi „, explică el.

În plus, spre deosebire de alţi comisari, Cioloş nu menţine o relaţie privilegiată cu jurnaliştii din ţara sa de origine. „Eu nu sunt cârtiţa dumneavoastră în cadrul Comisiei”, a sunat răspunsul lui sec atunci atunci când, la un mic dejun cu presa, jurnaliştii români i-au reproşat că nu le furnizează informaţii din interior.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.