Dinu Săraru: Paul Everac a fost un dramaturg vertical şi un mare patriot

0
Dramaturgul Paul Everac a murit marţi, a confirmat scriitorul şi omul de teatru Dinu Săraru, apreciind că ne-a părăsit unul dintre cei trei mari dramaturgi afirmaţi după război – Aurel Baranga, Horia Lovinescu şi Paul Everac.

„A fost el însuşi un dramaturg vertical şi un mare patriot”, a spus Săraru. El a omagiat în regretatul Paul Everac pe „autorul unei opere imense, care s-a bucurat să fie jucat în aproape toate teatrele din România, la radio şi televiziune”.

„A avut un mare succes de public, a fost jucat şi la Teatrul Naţional, în spectacole memorabile, a fost un împătimit al doctrinei teatrale, semăna, într-un anume fel, din acest punct de vedere, cu Camil Petrescu, necontenit nemulţumit de înscenările pieselor lui, sigur, cu excepţia celor pe care şi le-a regizat singur”, a afirmat scriitorul.

Dinu Săraru a evidenţiat faptul că regretatul Paul Everac „a scris câteva romane – fluviu de scrisori adresate directorilor de teatre, cărora n-a încetat, până în ultima clipă, să le reproşeze cât de puţin l-au jucat sau cât de neinspirat l-au jucat, deşi pe aproape toate scenele a fost aplaudat frenetic”.

„A iubit teatrul cu o credinţă rară şi sunt convins că pe masa lui de lucru trebuie să se afle o piesă la care lucra”, a spus Dinu Săraru.

Scriitorul a menţionat că i-a fost alături lui Paul Everac şi la Teatrul Mic, şi la Teatrul Foarte Mic, şi la teatrul radio şi la teatrul de televiziune, dar şi la Teatrul Naţional din Bucureşti, în perioada directoratului său, când i-a fost pusă în scenă una dintre cele mai izbutite piese, „Coada”, care nu a putut fi jucată până în 1989.

„Mă bucur că i-am putut-o juca şi că m-am ţinut de cuvânt totuşi”, a spus scriitorul.

Dinu Săraru l-a elogiat de asemenea pe „poetul şi prozatorul, dar mai ales pe pamfletarul de clasă” care a fost Paul Everac.

„Nu i-a scăpat nimeni nepedepsit şi, în primul rând, directorii de teatru. A fost, cum zice Aurel Baranga, din acest punct de vedere, al epistolelor vitriolante adresate directorilor de teatru, un personaj pitoresc, în tradiţia veche a scriitorului român dintre cele două războaie”, a apreciat Săraru.

În opinia acestuia, „va fi greu de egalat împătimirea socială a lui Paul Everac, solidaritatea lui în lupta cu oportunismul şi cu lipsa de verticalitate”.
*

Paul Everac, scenarist, scriitor, dramaturg şi publicist, s-a născut la 23 august 1924, la Oradea. Paul Everac este pseudonimul artistic al lui Petru Constantinescu.

A făcut studii de drept (licenţa în 1947) şi de filosofie (1948) la Universitatea din Capitală. Între 1948 şi 1958, a fost, pe rând, contabil, cantaragiu, director de muzeu la Buzău şi muzeograf la Sighişoara (1951-1954), jurisconsult la Fălticeni (1954-1956), şef de protocol la Prezidiul Marii Adunări Naţionale (1956-1958). A fost director general al TVR (ianuarie 1993-ianuarie 1994), director al Institutului Român de Cultură din Veneţia, Italia.

Debutează cu poemul dramatic ‘Robinson’ (1948), cu schiţa ‘Generalul’ (1949), publicată în ‘Tânărul scriitor’. Debutul editorial îl constituie volumul ‘Logodnă’ (1962), urmat de ‘Cântec din fluier’ (1963), ‘O întâlnire neobişnuită’ (1964) ş.a. În dramaturgie s-a remarcat prin 120 de lucrări, debutul constituindu-l piesa ‘Poarta’ (1959), reprezentată pe scena Naţionalului ieşean. Printre piesele pe care le-a publicat după debut se află: ‘Ferestre deschise’ (1959), ‘Explozie întârziată’ (1959), ‘Simple coincidenţe’, ‘Ştafeta nevăzută’, ‘Paharul cu sifon’, ‘Salonul’, ‘Cartea lui Ioviţă’, ‘Un fluture pe lampă’ ş.a., dramaturgul ajungând unul dintre cei mai jucaţi autori români.

Cele mai importante lucrări dramatice ale sale sunt adunate în volumele ‘Cinci piese de teatru’ (1967), ‘Teatru’ (1975), ‘Viaţa lumii’ (1982), ‘Parabole dramatice’ (1983), ‘Aventura umană’ (1989).

Printre volumele de eseuri şi proză satirică scurtă semnate de Paul Everac se numără: ‘Şedinţa balerinelor’, ‘Funigei peste Alpi’, ‘Reflecţii despre inteligenţă’, ‘Dialoguri contemporane’ (1971), ‘Încotro merge teatrul românesc?’ (1975), ‘Don Juan din Grădina Icoanei’ (microroman). După 1989, i-au mai apărut volumele: ‘Câteva feluri de dragoste’ (roman), ‘Câteva feluri de moarte’ (nuvele), ‘Poeme crepusculare’, ‘Reacţionarul. Mai are România o şansă?’ (eseuri social-politice), ‘Mic Breviar despre lume şi viaţă’ (eseu filosofic), ‘La poarta din dos a Europei’ (tablete), ‘Revelionul’ (volum memorial, 2000). A publicat şi volumele de poezii: ‘Nevolnice tâlcuri şi rime’ şi ‘Acomodări’. Este autorul mai multor scenarii radiofonice şi de televiziune şi a semnat cinci scenarii de film.

A fost distins cu premiul Ministerului Culturii (1959), Premiul ‘Vasile Alecsandri’ de creaţie populară, Premiul ‘I. L. Caragiale’ al Academiei Române (1973), Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti (1976), al Uniunii Scriitorilor (1968, 1971, 1980). Membru al Uniunii Scriitorilor.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.