Muammar Gaddafi, înlăturat printr-o revoluţie după 42 de ani petrecuţi la putere

0
Muammar Gaddafi, a cărui capturare şi chiar moarte sunt vehiculate de agenţiile internaţionale de presă în baza declaraţiilor unor surse locale, a condus Libia nu mai puţin de 42 de ani cu mână de fier, scrie joi France Presse.

Însă opt luni de revoltă populară, sprijinită de o intervenţie a NATO, l-au constrâns să fugă în august, după ce capitala Tripoli a fost preluată de Consiliul Naţional de Tranziţie /CNT/.

La 69 de ani, Gaddafi, cel mai vechi lider arab şi african, a continuat până în ultimul ceas să lanseze apeluri la ‘rezistenţă’ împotriva ‘cruciaţilor’ occidentali. El a făcut de asemenea apel la victorie împotriva ‘insurgenţilor’, care ar fi avut, potrivit lui, legături cu reţeaua teroristă al-Qaida şi pe care i-a denumit ‘şobolani’.

Aceşti insurgenţi care au devenit între timp administratorii de facto ai Libiei au anunţat marţi capturarea şi ulterior moartea sa la Syrta, oraşul natal al colonelului, asediat de mai multe săptămâni. Însă aceste informaţii au fost dezminţite ulterior de mai multe surse.

Născut, conform propriei sale legende, într-un cort de beduin, în deşert, la 7 iunie 1942, Muammar Gaddafi, fiu de cioban, a primit o educaţie religioasă strictă şi a intrat în armată în 1965. La 27 de ani, el l-a înlăturat în mod paşnic pe vechiul rege Idris, la 1 septembrie 1969.

În 1977, el a proclamat ‘Jamahiria’, un ‘stat al maselor’ care guvernează prin comitete populare alese. În opera sa ‘Cartea Verde’, el a preconizat o democraţie directă, care să îmbine socialismul şi gândirea islamică. Pentru a conduce această imensă ţară petrolieră, Gaddafi a adoptat rapid un stil imprevizibil, cu comportamente care îi nemulţumeau uneori partenerii, neezitând să se afişeze cu diverse ocazii publice în ţinute tradiţionale şi uniforme militare.

I-a plăcut să îşi primească oaspeţii în marele său cort, înconjurat de femei-soldaţi, ‘amazoanele’ sale, şi să mănânce relativ puţină hrană, preferând în special laptele de cămilă, notează AFP.

Acuzat de ‘terorism’, el a devenit ‘oaia neagră’ a occidentalilor, iar Tripoli a fost bombardat de SUA în aprilie 1986. Libia va face mai mulţi ani obiectul unor embargouri, în urma atentatelor împotriva unui avion american deasupra Lockerbie, Scoţia /270 de morţi în 1988/ şi a unui avion francez în Niger /170 de morţi în 1989/, pentru care Tripoli şi-a recunoscut responsabilitatea, vărsând sume considerabile de bani familiilor victimelor.

După anunţul privitor la renunţarea la programele de dezvoltare a armelor de distrugere în masă, relaţiile dintre statele occidentale şi Libia s-au îmbunătăţit considerabil. Astfel, în 2004 Statele Unite ale Americii au ridicat embargoul economic impus Libiei, iar în 2006 Casa Albă a scos Libia de pe lista statelor care sponsorizează terorismul internaţional.

Tendinţa de detensionare a relaţiilor dintre regimul libian şi Vest s-a încheiat însă brusc la 15 februarie 2011, odată cu insurecţia, cu preluarea oraşului Benghazi de către rebelii din Consiliul Naţional de Tranziţie /CNT/ şi intervenţia NATO, autorizată de ONU la 17 martie. Curtea Penală Internaţională /CPI/ a emis pe numele lui Gaddafi, al fiului său Saif al-Islam şi a cumnatului său Abdallah al-Senoussi un mandat de arestare pentru ‘crime împotriva umanităţii’.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.