Expoziţie Leonardo da Vinci la National Gallery din Londra: celălalt Leonardo, cel care a iubit femeile

0 3

Leonardo da Vinci a fost aproape sigur homosexual, dar cele mai puternice portrete ale sale au fost de femei.

National Gallery din Londra îi consacră pictorului renascentist o mare expoziţie ce se va deschide pe 9 noiembrie şi care va prezenta un alt Leonardo, omul care a iubit femeile, se arată într-un amplu articol publicat de ziarul britanic The Guardian, care analizează sexul şi intimitatea în lucrările artistului.

Semnatarul articolului, cronicarul de artă Jonathan Jones, se opreşte asupra tabloului „Femeia cu hermină”, care o înfăţişează pe Cecilia Gallerani, amanta de 16 ani a ducelui de Milano, Lodovico Sforza, despre care apreciază că va fi „minunea minunilor” expoziţiei de la Londra.

Cercetătorii au scris tomuri despre semnificaţia herminei ca alegorie a purităţii. Portretul sugerează că Sforza a fost îmblânzit de amanta sa tânără, dar nu numai el o adoră ci şi Leonardo este fascinat de ea. Ideea că Leonardo ar putea fi provocat de o femeie este puţin o surpriză. Nu aceasta este imaginea despre el care a ajuns până la noi.

Incă de când martori din Renaştere au spus că îi plăcea să se înconjoare de tineri frumoşi, homosexualitatea lui nu a fost un secret. În tinereţe a fost de două ori acuzat de sodomie, deşi niciodată trimis în judecată – tinerii acuzaţi ar fi provenit din familii puternice şi bogate. Aşa cum povesteşte Vasari şi cum o confirmă propriile însemnări ale artistului, Leonardo a continuat să trăiască deschis, cu o gospodărie de tineri condusă de frumosul său ucenic Salai.

În 1910, Sigmund Freud a publicat un studiu psihanalitic revoluţionar, în care a susţinut că Leonardo era homosexual, dar celibatar, şi că şi-a sublimat partea erotică într-o cercetare fără sfârşit.

Acest punct de vedere este, în esenţă, adevărat, dar omite ceva. Toată viaţa lui, pictorul s-a implicat cu pasiune faţă femei – pe pânză, cel puţin. Nu este vorba numai de faptul că îi plăcea să facă portrete de femei, ci şi de modul în care a ales să le picteze, înfăţişându-le deplin ca fiinţe umane.

Deşi artiştii Renaşterii timpurii au sculptat şi pictat portrete de caracter de bărbaţi, atunci când şi-au îndreptat atenţia către femei, păreau obsedaţi doar de frumuseţea exterioară. Unele erau înfăţişate din profil, fără a li se vedea ochii şi a ghici ce gândesc.

Chiar în timp ce se lupta cu acuzaţiile de sodomie la Florenţa, Leonardo, care avea 26 de ani, a realizat pictura unei tinere, care a eliminat convenţiile patriarhale din oraşul sau natal. Ginevra de’ Benci are faţa îndreptată spre privitor, ochii ei întâlnind direct ochii acestuia. Era fiica unei familii florentine bogate, dar Leonardo a înfăţişat-o în haine simple pentru a se concentra pe faţa ei. Într-un motto pictat pe partea din spate de lemn, el a declarat ca nu era doar frumoasă, ci avea şi „virtute”.

Pictura poate fi văzută la National Gallery of Art din Washington. Ochii ei strălucesc cu gravitate ca ochii oricărui autoportret al lui Rembrandt.

Leonardo s-a mutat la Milano la începutul anilor 1480 şi a început să lucreze pentru Sforza ca inginer, sculptor şi pictor. Isabella ďEste, care a condus Mantua, în nordul Italiei, a dorit intens ca Leonardo să-i facă portretul.

Puţinele femei bogate şi independente au fost admiratoare fervente ale lui şi ar fi acceptat cu plăcere ca el să se afle sub patronajul lor. Isabella i-a scris Ceciliei Gallerani, modelul cel mai spectaculos a lui Leonardo, întrebând-o dacă ar putea să-i împrumute portretul ei, pentru a-şi face o idee despre munca lui.

Portretele lui Leonardo sunt flirturi, mai ales Mona Lisa, soţia negustorului florentin de la care a obţinut un zâmbet ademenitor. Dar, în timp ce lucra la ultimul din marile portrete care au supravieţuit, el a creat şi unul dintre cele mai provocatoare nuduri feminine realizate vreodată de un artist renascentist. Leda lui Leonardo este cunoscuta astăzi numai din copii şi schiţe, dar chiar şi acestea arată că nudul a fost destinat să inflameze.

Artiştii Renaşterii timpurii au fost destul de timizi cu nudurile. Venus a lui Botticelli a adoptat o postură modestă. Dar atunci când Leonardo a conceput-o pe Leda, aproximativ în 1504, a fost un nud care a anticipat picturile de dormitor heterosexuale ale lui Tizian şi Correggio. Leda are un corp bine conturat şi o postură sexy.

Curând, la Veneţia, tânărul Giorgione va picta nuduri deschis amoroase, care au dat formă eroticii principilor Renaşterii. S-a inspirat direct de la Leonardo, care a vizitat Veneţia la începutul secolului.

Leonardo a avut o teorie despre artă şi sex. În însemnările sale, susţine că pictura este cea mai mare dintre toate artele, deoarece îţi aduce imaginea fiinţei iubite în faţă. O pictură pastorală îţi poate aminti de o iarnă sau o vară la ţară cu cel drag.

El merge mai departe, în blasfemie. Se laudă că a pictat-o odată pe Sfânta Fecioară atat de frumoasă încât bărbatul care a cumpărat tabloul a fost bântuit de gânduri indecente.

Propria sexualitate a lui Leonardo pare că transcende genul, alunecând în fantezii divine de legături androgine între lumi. Niciun alt artist renascentist nu fost atât de preocupat de androgini, care au devenit marca lui Leonardo. Poate că în imaginaţia lui el a fost un astfel de înger, nici masculin, nici feminin, ci ambele.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata