Maeştrii olandezi ai evitării impozitelor

0 6

Olanda şi-a făcut recent un nume ca noua gazdă pentru arta de a face companiile să plătească taxe mai mici pe corporaţii, relatează The Guardian în ediţia de miercuri (19 octombrie 2011).

Municipalitatea micului oraş olandez Capelle aan den IJssel se luptă să devină faimoasă. Situată uşor la est faţă de Rotterdam, oraşul se mândreşte cu fostul premier Jan Peter Balkenende drept rezidentul său cel mai faimos şi cu o fostă închisoare, Dief en Duifhuis („Casa cu hoţi şi porumbei”) transformată în muzeu.

Ciudat însă, oraşul serveşte, de asemenea, drept sediu pentru companii cum ar fi BP Pipelines Vietnam BV şi Amoco Chemical Malaysia Holding BV – filialele marilor companii petroliere care la prima vedere par să fi străbătut un drum lung până aici.

Deşi alegerea Olandei ca sediu pentru aceste companii asiatice poate părea neobişnuită, ea este departe de a fi una inovatoare. Aeroportul Schiphol din Amsterdam găzduieşte AA Holdings Argentina BV – o filială a companiei de minerit Anglo American – iar la 20 de mile peste podul Brug Hollandse, spre est, găsim aeroportul Lelystad, gazda companiei Rio Tinto Mali Diamond Exploration BV.

Acesta este motivul pentru care, în pofida reputaţiei sale ca sanctuar al liberalilor, Olanda a început să câştige rapid reputaţia unui alt tip de refugiu.

Un raport recent al grupului de campanie fiscală ”Publish What You Pay Norway” a constatat că mai mult de o treime dintre filialele deţinute de companiile importante din domeniul energiei şi mineritului – printre care Shell, BP şi Glencore – au sediul în „jurisdicţii secrete”, unde conturile societăţii nu sunt accesibile publicului.

Raportul indica Olanda drept a doua ţară preferată de companiile din industria extractivă – reputaţie pe care Olanda şi-a câştigat-o, justifică autorii, deoarece ţara nu face publice detaliile privind trusturile, nu solicită companiilor să facă publice conturile sau acţionariatul companiilor şi nici nu păstrează detalii privind proprietarii companiei în statisticile oficiale.

Raportul arată că „printre cele 356 de filiale olandeze ale celor mai puternice companii din industria extractivă din lume se află unele ale căror nume sugerează că activele lor fizice sunt deţinute într-o ţară care nu este Olanda.”

În plus, o serie de alte legi fiscale contribuie la reputaţia pe care şi-a construit-o Olanda. Koos de Bruijn, de la Tax Justice Netherlands, explică: „Olanda a devenit o locaţie din ce în ce mai atractivă pentru companiile multinaţionale pentru a crea holdinguri, ca urmare a tratatelor fiscale pe care le are semnate cu peste 100 de ţări. La acestea se adaugă faimoasa scutire de impozit pe dividendele aferente acţiunilor comune [exceptarea de la impozitarea acţionarilor într-o societate pentru dividendele primite şi pentru câştigurile potenţiale de capital provenite din vânzarea de acţiuni], lipsa impozitelor pe dobânzi şi pe veniturile din valorificarea drepturilor de proprietate intelectuală, posibilitatea de a solicita soluţii fiscale individuale anticipate [înainte de a plăti impozitul] şi utilizarea cooperării judiciare şi a aşa-numitei „cutii de inovare”, un regim fiscal creat special pentru cercetare şi dezvolare”.

În SUA, preşedintele Barack Obama a prezentat în 2009 o serie de propuneri pentru a reduce beneficiile fiscale ale companiilor offshore. Deşi Obama nu a arătat către Olanda, documentul cu date anexat arăta că aproape o treime din profiturile raportate de către astfel de companii în anul 2003 proveneau din trei ţări cu impozitare redusă: Bermude, Irlanda şi Olanda.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata