Gustul amar al „democraţiei” libiene

0

„Acesta este un mare pas în drumul regiunii spre democraţie” – astfel a comentat preşedintele francez Nicolas Sarkozy uciderea lui Muammar Gaddafi.

Însă, imaginile video cu aşa-zisa arestare a lui Gaddafi dezvăluie o „democraţie” ciudată, dacă nu chiar cumplită: bărbatul însângerat şi cu picioarele rănite este împins din maşină şi cărat nu se ştie în ce direcţie. În acelaşi timp, se strigă nu „Moarte tiranului”, „Libertate şi democraţie” sau „Alegeri libere”, ci „Allah akbar”.

Dacă aceasta este noua faţă democratică a Libiei, atunci dualitatea a mers mult mai departe decât se putea crede: în lumea reală, democraţia şi „Allah akbar” nu pot coexista, pentru că fundamentalismul islamic şi democraţia nu au nimic în comun.

În schimb, în fundamentalismul islamic se pot manifesta de minune fenomene precum lapidarea, „crimele de onoare”, mutilarea genitală a femeilor, pedepsele trupeşti executate în faţa unor mulţimi de oameni, legiferarea pedofiliei şi a altor plăceri ale unor oameni contemporani, constată cotidianul rus Utro.

Desigur, ar fi greşit să se creadă că Muammar Gaddafi a fost un fel de „Maica Tereza”: colonelul nu a fost un înger şi a omorât destui oameni. Cu toate acestea, tocmai Gaddafi a contracarat islamismul fundamentalist, a renunţat la armele nucleare şi i-a asigurat poporului său un nivel de trai şi de sprijin social onorabil.

Toate acestea nu vor mai exista în Linia, este convins cotidianul rus. Noua putere, oricât de mult ar vrea unii să o declare democratică, aparţine unor islamişti declaraţi.

Ajutoarele sociale, sprijinul financiar acordat tinerilor familii pentru achiziţia unei prime locuinţe, accesul gratuit la serviciile medicale şi alte lucruri de acest gen pot fi date uitării de către populaţia libiană: un adevărat islamist trebuie să fie înfometat şi înrăit, de aceea pe drumul sinuos spre un Califat mondial nimeni nu va primi mâncare.

Nu îndeamnă la vise privind democraţia nici armamentul împrăştiat prin Libia, care parţial a luat drumul străinătăţii, parţial a încăput pe mâinile Al-Qaida din Magrebul islamic, grupare pe care, în timpul vieţii sale, colonelul Gaddafi a reuşit să o strâmtoreze cu succes.

Acum, nu are cine să facă acest lucru, iar rezultatele pot fi deja văzute: varianta de lucru a noii Constituţii libiene stipulează negru pe alb că legea principală a ţării este Sharia. Astfel că oamenii raţionali, care îşi amintesc cu ce s-a încheiat revoluţia iraniană sprijinită în mod activ de SUA, au foarte mare dreptate: după moartea lui Gaddafi, democraţie în Libia va fi la fel de multă ca în Iran.

Preşedintele Companiei naţionale libiene de petrol, Nuri Berruien, şi-a exprimat speranţa că, odată cu moartea lui Gaddafi, extracţiile petroliere vor reveni la nivelul de dinaintea războiului, deoarece vor deveni accesibile toate platformele petroliere şi în general oamenii vor înceta să se tot mute şi se vor pune pe treabă.

Dorinţa lui Berruien de a privi cu optimism în viitor este firească: în opt luni de război, economia Libiei a suferit foarte mult, iar speranţa stă în firea omului.

Însă, atenţionează Utro, a crede că odată cu moartea colonelului va înceta războiul este oarecum prematur. Dacă până acum numeroasele grupări armate libiene erau unite prin existenţa unui duşman comun, acum în ţară va începe lupta pentru putere, iar bătăliile electorale nu vor avea forma unor dezbateri civilizate: în viaţă vor rămâne doar cei mai puternici, care vor şi conduce, mai ales că rezervele de arme ajung pentru mai multe „alegeri libere”.

Dar, ce învăţăminte ar putea trage din „moartea de după arestare” a lui Gaddafi alţi lideri musulmani, mai mult sau mai puţin cruzi? Potrivit cotidianului rus, principala concluzie ar trebui să fie următoarea: să nu te încrezi în „omul alb”, mai exact în reprezentanţii „lumii întâia”.

Aceasta înseamnă că trebuie întărită apărarea, prin achiziţionarea „ultimului argument al regilor”, unul care ar avea consecinţe „radiocative” sau măcar „biologice”. Roadele „primăverii arabe” seamănă ca două picături cu un măr otrăvit, conchide cotidianul rus.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.