Ignorarea complicităţii României în Holocaust nu este o opţiune

0

La peste 70 de ani de la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial s-ar putea crede că rămân puţine secrete din ceea ce a fost perioada cel mai puternic cercetată şi examinată vreodată în istoria lumii.

Cu toate acestea, în fiecare an istoricii descoperă elemente noi ţinând de domeniul groazei ce au definit această perioadă şi în special legate de Holocaust.

Amploarea răului uman este destul de dificil de înţeles, dar când te uiţi la uciderea în masă a unui întreg popor, ea devine tot mai mult fără fund, scrie duminică, într-un amplu articol în ediţia online, The Algemeiner, un ziar al comunităţii evreieşti din Statele Unite.

Un astfel de exemplu trebuie să fie complicitatea guvernului român în uciderea a peste 400.000 de evrei, marea lor majoritate în sate şi păduri din Ucraina. Printre aliaţii lui Hitler, românii sunt prea adesea uitaţi, notează autorul, Oleksandr Feldman. Spre deosebire de Japonia şi Italia, România nu a fost condusă de un complex de cucerire la nivel mondial.

Motivaţiile ei pentru o alianţă cu Germania nu au fost principiale sau ideologice, ci pur şi simplu s-au bazat pe ceea ce se considera a fi în interesul naţional restrâns al României. Cu toate acestea, crimele comise nu au fost mai puţin grave şi poate chiar mai rele decât se credea despre multe alte ţări partenere cu naziştii.

În 1939, odată cu izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, România a adoptat o politică oficială de neutralitate. Cu toate acestea, instabilitatea crescândă în Europa şi amplificarea antisemitismului au împins la putere o forţă politică fascistă cunoscută sub numele de Garda de Fier.

Platforma politică a regimului era înverşunat anticomunistă şi ultranaţionalistă. Membrii săi erau cunoscuţi pentru antisemitismul lor virulent. În această perioadă, slăbiciunea tot mai mare a principalilor garanţi teritoriali ai României, Franţa şi Marea Britanie, a devenit tot mai evidentă. Garda de Fier favoriza deja o alianţă cu Germania nazistă şi spera că alianţa lor ar asigura garanţii teritoriale similare de la germani, aminteşte autorul.

Rezultatul a fost o tragedie pentru evreii din România care drept urmare au suferit de rele inexplicabile de la proprii lor conaţionali şi vecini. În 1941, numai într-unul /din mai multe/ pogromuri, 15.000 de evrei au pierit în oraşul Iaşi. Actul înfiorător a fost executat de plutoane de soldaţi români şi poliţişti. Evreii de asemenea au suferit în mod regulat din partea unor gloate violente în ceea ce ajunsese să fie un genocid sponsorizat de stat.

Brutalitatea românilor s-a extins dincolo de graniţele ţării lor şi în Ucraina unde mulţi evrei au căzut victime ale forţelor române controlate de germani. În timpul masacrului de la Odesa din 1941, soldaţii români au luat parte încântaţi într-un atac groaznic împotriva a peste 19.000 de evrei ucraineni.

Românii au căutat represalii pentru un atac cu bombă despre care credeau că a fost pus la cale de evrei. Întreaga comunitate evreiască locală a fost adunată într-o piaţă, stropită cu benzină şi arsă de vie.

România nu a reuşit să recunoască aceste crime de genocid împreună cu o multitudine de acte similare împotriva evreilor români şi ucraineni timp de peste un deceniu după căderea comunismului. Adăugând mai departe insultă memoriei victimelor omorurilor, nicio responsabilitate nu a fost luată vreodată pentru soarta evreilor ucişi în România sau în Ucraina în timpul ocupaţiei românilor acolo.

Până în prezent există în continuare denaturări grave ale istoriei cu privire la rolul României în cel de-Al Doilea Război Mondial şi mai precis în Holocaust. În ultimii ani, doar în urma unei presiuni internaţionale semnificative, guvernul român a fost de acord să creeze un grup de istorici pentru a investiga acţiunile ţării lor în timpul Holocaustului.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.