Prima taxă „pe grăsime” din lume: ce va reuşi să schimbe?

0

– Cunoscuta „taxă pe grăsime” a guvernului danez a cauzat zgomot internaţional, fiind aplaudată de către avocaţii sănătăţii publice, pe de o parte, şi desfiinţată de cei care se tem presiunea  creşterii preţurilor pentru consumatori, prezintă New Scientist

Unii o văd ca pe o  încercare a unei ţări de a pune frână creşterii continue a ratei obezităţii în rândul populaţiei, asociată cu un număr semnificativ de afecţiuni medicale. Dar politicile par confuze. De ce Danemarca, din toate ţările? De ce anumite alimente? Vor schimba asemenea taxe comportamentul alimentar? Şi nu există metode mai bune de a opri sau de a inversa ratele în creştere a bolilor cronice legate de dietă?

Înainte de a ajunge la aceste întrebări, haideţi să vedem ce a făcut, mai exact, Danemarca.

În 2009, guvernul acestei ţări a anunţat o revizuire fiscală majoră având ca scop atenuarea şocului crizei economice mondiale, promovarea energiei regenerabile, protejarea mediului înconjurător, descurajarea schimbărilor climatice, şi îmbunătăţirea sănătăţii, desigur, menţinând în acelaşi timp veniturile.

Reformele fiscale fac astfel mult mai scumpă producerea de bunuri care pot afecta mediul înconjurător şi consumul alimentelor care pot afecta sănătatea, în special tutunul, îngheţata, ciocolata, bomboanele, băuturile îndulcite cu zahăr, şi mancarea ce conţine grăsimi saturate.

Unele dintre aceste impozite au intrat în vigoare în luna iulie. Zarva actuală se datorează introducerii, de luna aceasta, a taxei pentru alimentele ce conţin cel puţin 2,3% grăsimi saturate, o categorie ce include margarina, uleiurile pentru salate şi de gătit, grăsimi animale, şi produse lactate, dar nu laptele lichid (mulţumită unei influenţe eficiente a industriei lactatelor).

Copenhaga este casa restaurantului Noma al lui Rene Redzepi, votat cel mai bun din lume în ultimii doi ani. Pentru americani, „danez” înseamnă fructe bogate în calorii şi produse de patiserie pentru micul dejun umplute cu brânză.

În ciuda bogăţiilor culinare, naţiunea nordică raportează statistici de sănătate demne de invidiat şi un sistem de suport social dincolo de imaginaţia locuitorilor din multe ţări.

Cetăţenii danezi beneficiază de servicii de îngrijire a copiilor, de educaţie şi sănătate gratuite sau cu un cost foarte mic. Pistele pentru biciclete şi taxele mari pentru maşini fac din biciclete modul de deplasare preferat pentru a ajunge la şcoală, serviciu şi chiar… la Parlament (63% din membrii parlamentului danez se deplasează cu bicicleta spre serviciu).

Taxele plătite menţin un decalaj relativ scăzut între veniturile celor bogaţi şi ale celor săraci. Populaţia daneză este una educată, iubitoare de carte. Rata de fumat a adulţilor este de 19%. Rata de obezitate este de 13,4%, sub media europeană de 15% şi la un nivel care nu a mai fost întâlnit în SUA din 1970.

Danemarca s-a folosit mult timp de sistemul de taxe pentru a atinge anumite scopuri în sănătate. Aceasta taxează bomboanele de aproape 90 de ani şi a fost prima ţară care a interzis grăsimile din import în 2003.

Însă danezii îşi doresc ca sănătatea lor să fie şi mai bună. Rata obezităţii este mică conform standardelor americane, dar a fost şi mai scăzută: 9,5%, în 2000. Speranţa de viaţă în Danemarca este de 79 de ani, cel puţin cu 2 doi ani sub Japonia şi Islanda.

Ţelul declarat al politicilor fiscale este acela de a creşte speranţa de viaţă, precum şi acela de a reduce povara şi costurile bolilor cauzate de alimentaţia proastă.

La fel ca orice altă taxă, impozitele „de sănătate” au ca scop şi creşterea veniturilor: 2,75 miliarde de coroane daneze anual (470 milioane de dolari). Taxa pe grăsimile saturate se aşteaptă să reprezinte mai mult de o treime din această sumă.

Din moment ce toate grăsimile alimentare, fără nici o excepţie, sunt combinaţii de acizi graşi saturaţi, nesaturaţi şi polinesaturaţi, taxa va trebui apreciată pentru fiecare aliment în parte. Producătorii trebuie să facă acest lucru, să platească taxa şi să transmită mai departe costul către consumatori.

Impozitele pe ţigări sunt destul de ridicate pentru a descuraja fumatul, în special în rândul persoanelor tinere. Dar taxele la mâncare sunt scăzute, 0,34 coroane pe un litru de băuturi nealcoolice, de exemplu.

Taxa „pe grăsime” este de 16 coroane pe kilogramul de grăsimi saturate. În dolari, taxele vor adăuga 12 cenţi la o pungă de chipsuri şi 40 de cenţi la preţul unui burger. Dacă aceste sume vor descuraja achiziţionarea acestor produse rămâne de văzut.

Alte ţări spun că vor aproba şi ele aceste taxe sau că vor aştepta să vadă rezultatul experimentului din Danemarca.

Ungaria a impus o taxă mică la dulciuri, snacks-uri sărate şi băuturi zaharoase sau cofeinizate şi intenţionează să folosească veniturile pentru a compensa costurile medicale. România şi Islanda au avut astfel de taxe, însă au renunţat la ele, în timp ce Finlanda şi Irlanda le iau în considerare.

În mod suprinzător, şi primul ministru al Marii Britanii David Cameron sugerează taxe alimentare pentru a contracara criza naţiunii în ceea ce priveşte obezitatea.

SUA a rezistat apelurilor pentru taxele asupra băuturilor îndulcite cu zahăr, nu în ultimul rând din cauza faptului că firmele de băuturi nealcoolice cheltuie milioane de dolari pentru a învinge asemenea propuneri.

Lăsând la o parte criticile obişnuite, precum impactul asupra persoanelor mai sărace, unii dintre noi sigur avem motive diferite pentru a fi neliniştiţi faţă de intervenţiile fiscale. Acestea au ca scop schimbarea comportamentului individual, dar fac foarte puţin pentru a schimba comportamentul corporaţiilor care produc şi distribuie produsele nesănătoase, cheltuind averi importante pentru a le face disponibile, dezirabile şi social acceptabile.

Astăzi, dovezi tot mai multe demonstrează importanţa factorilor de mediu alimentari – cum ar fi procesarea, costurile şi comercializarea – în influenţarea alegerilor alimentare.

Creşterea taxelor este un mod de a schimba acel mediu prin influenţarea costului consumatorului. Dar, guvernele serios preocupate de reducerea ratei de boli cronice ar trebui să ia în considerare şi modalităţi de a reglementa producţia de produse nesănătoase, alături de modul în care sunt comercializate.

Între timp, haideţi să felicităm Danemarca pentru ceea ce poate fi privit ca un experiment revoluţionar. De abia aşteptăm să vedem rezultatele.

 

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.