Un satelit s-a prăbuşit undeva în Asia având o viteză de 450 km/oră, însă… experţii nu îl pot găsi

0

– Un satelit de cercetare german s-a prăbuşit pe Pământ cu o viteză de până la 450 de kilometri pe oră noaptea trecută şi „a aterizat” undeva în sud-estul Asiei, spun cercetătorii, dar locaţia sa exactă rămâne un mister, relatează Daily Mail.

Jonathan McDowell de la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian din Cambridge, Massachusetts, a declarat că două oraşe chineze cu milioane de locuitori fiecare, Chongqing şi Chengdu, se aflau în calea proiectată a satelitului de mărimea unei dubiţe, la momentul reintrării sale în atmosferă.

Mare parte a componentelor satelitului ar fi trebuit să ardă odată cu intrarea în atmosfera Pământului, însă Centrul Aerospaţial German a arătat că până la 30 de fragmente, ce cântăreau în total 1,87 tone, este posibil să fi supravieţuit.

Calculele bazate pe datele armatei americane indică faptul că rămăşiţele satelitului de cercetare ştiinţifică ROSAT s-ar fi prăbuşit undeva în estul statului Sri Lanka deasupra Oceanului Indian, sau deasupra Mării Andaman, în apropiere de coasta Myanmar, sau chiar şi în interiorul ţinutului Myanmar, suprafaţa vizată ajungând până în China.

Statelitul a intrat în atmosferă sâmbătă (22 octombrie 2011), între 21:45 şi 22:15, şi ar fi avut nevoie de 15 minute sau mai puţin pentru a atinge solul, spun cei de la centrul spaţial.

La câteva ore înaintea intrării în atmosferă, centrul a spus că satelitul nu se va prăbuşi în Europa, Africa sau Australia.

Nu au existat rapoarte imediate de la guvernele asiatice sau de la agenţiile spaţiale despre satelitul prăbuşit, însă o determinare exactă ar putea dura şi zile întregi.

Satelitul de 2,69 tone a fost lansat în 1990 şi „scos la pensie” în 1999 după cercetarea găurilor negre şi a stelelor neutro şi realizarea primei scănări a întregului cer, în vederea descoperirii surselor de raze X.
Cel mai mare fragment al acestuia care ar fi putut lovi Pământul este oglinda rezistentă la căldură a satelitului.

În timpul misiunii, satelitul a orbitat la aproximativ 600 de kilometri deasupra suprafeţei terestre, dar după dezafectarea sa, satelitul a pierdut din altitudine, rotindu-se la doar 330 de kilometri deasupra solului, în iunie.

Chiar şi în ultimele zile, satelitul încă înconjura planeta la fiecare 90 de minute, fiind greu de prezis locul unde ar fi putut ateriza.

Agenţia germană a spus că şansele ca cineva să fi fost lovit de satelit au fost de o persoană la 2000, un nivel de risc uşor mai ridicat decât cel calculat pentru satelitul NASA.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.