Cristina Fernandez, prima preşedintă latino-americană realeasă

0

Cristina Fernandez a devenit prima preşedintă din America Latină care a reuşit să fie realeasă, potrivit primelor sondaje, cu o majoritate covârşitoare.

Realeasă pentru alţi patru ani cu un procent pe care unele sondaje îl cifrează la peste 55 la sută, lucru inedit de la reîntoarcerea Argentinei la democraţie în 1983, Fernandez, în vârstă de 58 de ani, va fi al cincilea preşedinte al ţării care obţine un al doilea mandat, informează luni (24 octombrie 2011) ziarul La Razon.

Argentinianca este totuşi a doua femeie realeasă la conducerea ţării în America Latină, după Mary Eugenia Charles, care, în 1980, a devenit prim-ministru în Republica Dominicană şi care s-a menţinut în funcţie timp de 15 ani, fiind supranumită „doamna de fier din Caraibi” sau „lady Dracula” pentru caracterul ei de oţel.

Alte 11 femei au fost şefe de guvern în America Latină, începând cu Maria Estela Martínez de Perón, cunoscută ca Isabelita”, tot din Argentina şi soţie a unui fost preşedinte, la fel ca Fernandez.

„Isabelita” a preluat conducerea guvernului în 1974, după moartea soţului, de trei ori preşedinte Juan Domingo Peron, alături de care s-a prezentat la alegeri, în 1973, în calitate de candidată la vicepreşedinţie. Cele 20 de luni cât a stat la putere au fost până la înlăturarea ei în martie 1976, prologul celei mai sângeroase perioade din istoria ţării.

A doua preşedintă latino-americană a fost Lidia Gueiler de Guevara din Bolivia, care după ce a condus Camera Deputaţilor şi după puciul militar a fost aleasă, în 1979, de Parlament, preşedintă de tranziţie, dar a fost înlăturată după opt luni şi trimisă în exil.

Haiti a avut de asemenea o preşedintă interimară care nu şi-a încheiat mandatul, judecătoarea supremă Ertha Pascal-Trouillot, căreia militarii i-au predat puterea în 1990 pentru a convoca alegerile, după care a fost ales Jean Bertrand Aristide.

În Ecuador, după destituirea lui Abdalá Bucaram, vicepreşedinta Rosalía Arteaga a condus efemer, doar 48 de ore, pentru care a fost supranumită „efemera”.

Prima femeie care a ajuns să guverneze ca rezultat al urnelor în America Latină a fost nicaraguana Violeta Barrios de Chamorro, aleasă, în 1990, cu 54,7 % din voturi şi care a condus ţara până în 1997.

Tot în America centrală, panameza Mireya Moscoso, văduva lui Arnulfo Arias Madrid, a guvernat între 1999-2004. Iar Janet Jagan, din Guyana, soţia preşedintelui Cheddi Jagan, a fost numită prim-ministru înainte de a ajunge preşedintă în 1997, funcţie la care a renunţat din motive de sănătate după doi ani de mandat.

În 1993 Kim Campbell a devenit prima femeie aleasă prim-ministru în Canada. Socialista chiliană Michelle Bachelet a fost aleasă preşedintă a ţării, în 2005, iar după încheierea mandatului, cu indici înalţi de popularitate, a asumat în 2011 conducerea noii Agenţii a ONU pentru Femei.

Pe lista femeilor latino-americane ajunse la putere figurează în prezent „prim-ministra” din Trinidad şi Tobago, Kamla Persad-Bissessar şi preşedinta din Costa Rica, Laura Chinchilla, ambele în funcţie din 2010.

Cea mai recentă inclusă pe listă este brazilianca Dilma Rousseff care în octombrie 2010 a câştigat al doilea tur al alegerilor după ce a ocupa funcţii înalte în guvernul preşedintelui Luiz Inácio Lula da Silva.

Când Dilma şi Cristina s-au întâlnit prima dată, Fernandez i-a spus că „nici feministele cele mai militante nu şi-ar fi imaginat că vor prezida la unison principalele două economii ale continentului.

În lume sunt aproape 20 de femei care conduc ţara, precum cancelarul german, Angela Merkel, şefa guvernului danez, Helle Thorning-Schmidt, sau preşedinta Liberiei, Ellen Johnson Sirleaf.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.