Libia în faţa unui viitor nesigur

0

Consiliul Naţional de Tranziţie /CNT/ a proclamat eliberarea Libiei, în faţa a zeci de mii de persoane adunate la Benghazi, fieful opoziţiei unde a debutat în februarie mişcarea fără precedent împotriva regimului condus de colonelul Muammar Gaddafi.

Dar între diferitele forţele ale ţării echilibrul este precar, scrie Le Figaro în ediţia de duminică (23 octombrie 2011).

‘Libertatea este un lucru important şi preţul ei este mare (…), este mai greu să o păstrezi decât s-o obţii’, a afirmat Mustafa Adbeljalil, preşedintele CNT. ‘Ca naţiune musulmană, am adoptat sharia islamică drept sursă a dreptului, deci orice altă lege care contrazice principiile islamului este nulă’.

Era care se deschide acum în Libia se anunţă a fi delicată, chiar dacă oficial viitorul este bine jalonat. Potrivit foii de parcurs, odată revoluţia încheiată, un guvern urmează să fie constituit în următoarea lună.

Apoi se va elabora o Constituţie, care va fi supusă unui referendum, iar peste opt luni, vor fi organizate alegeri parlamentare. Dar această perioadă de timp este prea scurtă pentru o asemenea sarcină.

Cu atât mai mult cu cât Libia, care nu are o lege fundamentală de patru decenii, nu are o cultură democratică, iar cele opt luni de război au zguduit profund ţara.

La Syrta, oraşul natal al lui Gaddafi, oamenii au început să şteargă urmele recentelor violenţe. La ieşirea din oraş, sunt adunate cadavrele aflate lângă resturile de vehicule lovite de forţele NATO. Sunt aproape şaizeci de cadavre. Este câmpul unde a fost prins dictatorul şi care a devenit loc de pelerinaj pentru curioşi şi pentru rebelii victorioşi, relatează corespondentul ziarului.

Războiul a eliberat ranchiuna şi duşmănia acumulate timp de 42 de ani de dictatură. Ele nu-i divizează numai pe civili şi combatanţi, pe luptătorii pro-Gaddafi şi revoluţionari.

La Syrta, în pofida victoriei, rebelii veniţi din Misrata şi cei din Benghazi se ignoră. După dispariţia lui Gaddafi, care îi unea împotriva sa, în aceeaşi ură, pe toţi combatanţii, diferenţele se pot manifesta violent.

Mustafa Abdeljalil ştie acest lucru şi este conştient de dificultăţile pe care le rezervă viitorul. ‘Este o misiune imposibilă’, spune şi premierul Mahmoud Jibril.

Tendinţele regionaliste s-au exacerbat. În nord, Misrata, oraşul martirizat de patru luni de asediu, îşi revendică supremaţia în viitoarele instituţii ale ţării. În est, Benghazi doreşte acelaşi lucru, amintind că acolo a început revoluţia. Rebelii din Zentan şi berberii din zonele muntoase Nefoussa, din vest, au aceleaşi ambiţii. Ei îşi revendică cucerirea oraşului Tripoli.

CNT este destul de slab ca să ţină în frâu toate aceste ambiţii. Acest organism este o uniune care nu are baze solide, făcută la repezeală între baroni ai fostului regim, membri ai societăţii civile mai mult sau mai puţin recunoscuţi şi islamişti. Imaginea sa în străinătate este umbrită de condiţiile neclare în care au murit Gaddafi şi fiul lui.

Pe plan intern, se intensifică criticile împotriva premierului Mahmoud Jibril, căruia i se reproşează legăturile din trecut cu Seif al-Islam. El a anunţat deja de mai multe ori demisia, dar nu a făcut nimic în acest sens.

Cel mai mare risc îl reprezintă acum miile de bărbaţi care sunt în posesia unei arme. Fără recuperarea armelor nu se va putea face nimic, a afirmat Mahmoud Jibril. Dar combatanţii, care nu se află sub ordinele vreunui comandament central, nu ascultă decât de şefii direcţi, care sunt toţi mai mult sau mai puţin rivali.

Abdelhakim Belhaj, fost jihadist, devenit comandant militar la Tripoli, dispune astfel de o adevărată mică armată. Pe de altă parte, 73 de regimente au anunţat deja că nu vor asculta de ordinele lui.

Circulă chiar nişte zvonuri în unele oraşe că ar exista nişte mandate de arestare împotriva lui Belhaj. Deci, această uniune ar putea fi de scurtă durată.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.