Închideţi odată robinetul de bale al RMGC!

2 17

Despre Roşia Montană am mai bătut apa-n piuă şi cu altă ocazie. Reiterez aci de faţă ideea că ar fi cu mult mai profitabil pentru statul român să fondeze el însuşi o societate comercială prin care să exploateze, în exclusivitate, comorile existente în subteranul arealului amintit. Şi ar putea s-o facă lesne, cu responsabilitate deplină, în considerarea climatului economiei locale, a patrimoniului, a mediului şi echilibrului ecologic şi a tot ceea ce trâmbiţează voioşi nevoie mare cei de la Roşia Montană Gold Corporation că vor respecta neabătut, în marşul lor victorios spre umplerea propriilor guşi ca de pelican şi a buzunarelor de popă. Şi pe care nu-i cred nici dacă-i văd murind în faţa mea întru susţinerea propriei cauze.

 

Sau ar putea statul, bine-mersi, să tragă obloanele de tot peste proiect, alegând să facă un bine real populaţiei din întreaga zonă, prin îndepărtarea perspectivei de distrugere ecologică sistematizată şi prin înfiinţarea sau măcar stimularea unor perspective de afaceri locale viabile, care să ofere localnicilor mijloace de trai cât de cât decent.  Şi aceasta numai până la identificarea unor tehnologii şi a unei metodologii de lucru responsabile, care să nu împrăştie otravă şi steril pe zeci, poate sute de kilometri pătraţi.

Căci a oferi pe tavă, gratuit, valori imense, imposibil de contabilizat şi controlat, reţinându-şi nişte biete redevenţe cotate la un procentaj pur şi simplu simbolic, comparat chiar şi cu cele ale statelor africane cu exploatări similare, mi se pare o prostie colosală din partea statului, o bătaie de joc altfel foarte bine integrată în ansamblul BĂŞCĂLIEI care se cheamă administraţia statală post decembristă.

Ei bine, poate că n-aş fi revenit atât de repede făcându-mi publică opinia de nezdruncinat  împotriva nimicirii uneia din ultimele fărâme de potenţială bunăstare rămase în custodia nevolnicului stat român, dacă n-aş fi devenit îngreţoşat până peste cap şi sătul până la saturaţie de reclama hiperagresivă, omniprezentă, atotîmbăloşătoare a RMGC, aşa-numita “scrisoare către România” a, vezi Doamne, locuitorilor din zonă, disperaţi că nu au de lucru şi că proiectul minier este singura lor speranţă. Reclamă care a pătruns în mai toate televiziunile cu distribuţie naţională, în presa scrisă, pe internet, inclusiv pe site-uri unde chiar nu te aştepţi la un astfel de asalt emetic şi antineuronal.

Fără nici o urmă de îndoială, din punct de vedere uman, empatizez total cu tristeţea şi amarul localnicilor, le înţeleg pe deplin dezorientarea, stările psihice deplorabile, sentimentul de neajutorare şi fragilitate socială date de nesiguranţa economică sau depresia produsă de dezrădăcinare. Dar folosirea lor pentru a obţine o imagine publică favorabilă mi se pare un gest abject, incalificabil!

De data aceasta, “costumul de oaie” ales de RMGC e nici mai mult nici mai puţin decât deznădejdea reală a semenilor noştri din Roşia Montană, ceea ce spune totul despre lipsa de scrupule şi despre lăcomia fără margini a unui grup de interese din afara ţării, care nu dă de fapt doi bani pe valorile umane autentice, deşi îşi sparge de piept pereţi întregi, nu cărămizi, afirmând contrariul.

Iar împrăştierea “scrisorii” în toate zările, în permanenţă, de câteva luni de zile, în cadrul campaniei de câştigare a opiniei publice – cu o cheltuială deloc de neglijat, sunt absolut convins – ne poate da o idee despre profitabilitatea estimată a proiectului de la Roşia Montană, unicul motiv real pentru atâta zbatere, tânguială şi zarvă a LUPULUI nesătul şi hiclean căruia-i curg balele la gândul “ieduţilor” din “căsuţa” din Apuseni pe care şi-a pironit ochii de fiară nemiloasă.

Nu neg dreptul firmei de a acţiona legal în sensul obţinerii concesiunii de la Roşia Montană. Nu doresc să limitez nici una din libertăţile economice garantate prin Constituţie şi celelalte acte normative ale ţării. Şi nu, hotărât, sensul tiradei din titlu nu este o pledoarie pentru împiedicarea dreptului de afirmare a ideilor şi pentru limitarea libertăţii de gândire şi expresie.

E doar exercitarea propriului meu drept la libertatea de conştiinţă şi de exprimare, prin care mă revolt împotriva mijloacelor alese, pe care le consider neetice. Încerc, de asemenea, să arăt că închiderea coşmeliei şi sprijinirea firavei economii a zonei reprezintă, în opinia mea, cea mai bună soluţie, până la identificarea unei posibilităţi de exploatare care să nu provoace un dezastru.

Cred cu tărie că a concesiona exploatarea minieră va aduce un câştig minim la bugetul naţional, mai ales în contextul actual al funcţionării statului, care pare copleşit de corupţie şi incapabil să se autosusţină – dovadă împrumuturile masive şi neproductive.

Mai cred că implicarea preşedintelui României în chip de vârf de lance în favoarea corporaţiei este un gest care contravine intereselor economice ale poporului român, o sintagmă dragă, foarte des şi ipocrit utilizată de Traian Băsescu.

Şi mai cred că, din nefericire, situaţia de la Roşia Montană este doar un preambul al situaţiei economice viitoare a României, ale cărei guverne următoare nu vor mai avea, într-un final, mutări economice majore de făcut, în scopul evitării picajului abrupt în care se va angaja ţara, dacă sinistrele personaje aflate la hilar denumita “conducere a ţării” vor continua politicile de distrugere asistată a brumei de economie a României.

Ion SCUTARU

Citește și
2 Comentarii
  1. Ilica Flavius spune

    Foarte bun articolul, felicitari.

  2. andreas spune

    Plicul functioneaza cum nu se poate mai bine. Dai 1 milion de euro la seful statului, plus cateva zeci de mii la cei cu functie de decizie in favoare proiectului, si asa ai pus mana pe o afacere de cateva miliarde de euro. Asta da capitalism!Adica lobby,pardon.Numai pot straini, cum sa ne faca noua bine, numai pot ei dormi noaptea, de cat de rau o ducem noi. Hai sictir!…..rusine Baltazare, Base si alti „lobbysti”

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata