Intelectualii europeni: UE nu mai înseamnă putere, ci constrângere şi absurditate

0

Criza economică din zona euro este o criză sistemică şi politică. Unii filosofi vorbesc chiar de o criză a civilizaţiei, atât de mult a zguduit ea bazele Europei, scrie Le Monde în ediţia de marţi (25 octombrie 2011).

După generaţia Zidului Berlinului, aceea a turnurilor din 11 Septembrie, generaţia bulelor financiare îşi strigă indignarea şi nemulţumirea de la Atena la Madrid, de la Londra la Bruxelles.

Intelectuali, precum sociologul britanic de origine poloneză Zygmunt Bauman, vorbesc de tristul destin al unui vis european transformat în coşmar: acela al unei iremediabile „vieţi pe credit”.

Filosoful german Peter Sloterdijk afirmă că „am intrat într-o epocă în care capacitatea creditului de a deschide un viitor suportabil este din ce în ce mai blocată, deoarece astăzi se iau credite pentru a putea rambursa altele. Altfel spus, creditarea a intrat într-o criză finală. S-au acumulat atâtea datorii încât nu se poate respecta promisiunea de rambursare pe care se bazează seriozitatea construirii lumii”.

Europa trece printr-o perioadă dificilă, din cauza crizei economice endemice. Unul din cei mai mari scriitori europeni reacţionează cu ferocitate, dar şi cu ironie, împotriva aberantei birocraţii.

În cartea sa „Blândul monstru Bruxelles” , eseistul german Hans Magnus Enzensberger afirmă că Europa este pusă sub tutelă de către Comisia Europeană, care exercită o adevărată „negare a democraţiei”.

Acum, spune acesta, Uniunea nu mai înseamnă putere, ci constrângere şi absurditate. De aceea reprezentanţii noştri de la Bruxelles nu sunt iubiţi. Pentru el, tratatul de la Lisabona este o pseudo-Constituţie la baza Uniunii.

El pune cetăţeanul european în faţa unor insurmontabile dificultăţi de interpretare. Este ca un „gard de sârmă ghimpată”, spune eseistul. Astfel, euro a fost conceput în culise, ca o „abstracţie”, fără o adevărată consultare.

Lucrul cel mai grav în Europa de astăzi este, potrivit lui Enzensberger, negarea democraţiei, deoarece în Uniune, separarea puterilor a fost „abolită”: desigur că Parlamentul European este ales, dar Comisia Europeană, adică o instituţie care nu este aleasă, este cea care are de fapt iniţiativa legilor.

Astfel, triada Parlament-Consiliu-Comisie duce la dispariţia, potrivit acestuia, a ceea ce se înţelegea altădată prin democraţie.

Jürgen Habermas, unul din marii filosofi germani, este şi el îngrijorat de faptul că Europa ar putea să intre în era „post-democratică”. Acesta se teme că Angela Merkel şi Nicolas Sarkozy ar putea să ajungă la un compromis între „liberalismul economic german” şi „centralismul francez” în detrimentul legitimităţii democratice: guvernele diferitelor state europene, nu reprezentanţii cetăţenilor europeni, ar fi cele care ar hotărî în locul acestora din urmă, în legătură cu distribuirea bugetelor naţionale de către Consiliul Europei. Riscul de scurtcircuitare a democraţiei este mare, potrivit filosofului german.

Idealul european ar fi astfel afectat: „Şefii de guverne ar transforma astfel proiectul european în contrariul său: prima comunitate supranaţională democratic legalizată ar deveni organul unei dominaţii post-democratice”. El lansează un apel elitelor europene să se grăbească să facă Europa mai populară.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.