Marea Britanie a devenit mai „germană” în atitudinea sa faţă de Europa

0 11

Marea Britanie a devenit mai germană în abordarea sa faţă de Europa, scrie The Guardian într-un articol publicat în ediţia de marţi (25 octombrie 2011).

La nivel european, politicienii nu-şi pot explica schimbarea bruscă a stării de spirit din UE. Ani de zile, povestea pe care şi-au spus-o era una despre încrederea reciprocă – în care îşi făceau promisiuni profunde şi de durată unii altora, creau zone libere fără paşaport şi o monedă comună. Destul de brusc, totul s-a transformat în neîncredere, iar Germania pare să întruchipeze cel mai bine această schimbare.

Berlinul este faimos pentru insistenţa de a introduce reguli noi şi stricte în tratat privind aspectele de natură financiară. Ministrul german de externe a cerut ca o convenţie să se întrunească anul viitor pentru a discuta despre normele comune privitoare la pedepsirea întârziaţilor fiscal – aspect ce marchează o schimbare importantă.

Sau nu? Unul dintre motivele pentru care politicienii nu îşi pot explica schimbarea, cel puţin din această perspectivă, este de că de fapt nu a existat niciodată o unitate: UE a fost întotdeauna ghidată de neîncredere, nu în ultimul rând din partea Germaniei. Din aceasta perspectivă, constituirea UE a fost modalitatea de a transforma această lipsă de încredere reciprocă în ceva mai degrabă constructiv.

Teama iniţială şi aversiunea au fost, desigur, îndreptate spre Germania de Vest, cu Franţa şi ţările din Benelux dornice să se amestece în dezvoltarea sa internă după încheierea celui de-al Doilea Război Mondial.

Cu toate acestea, o Germanie adversară riscului şi-a făcut rapid din sistemul UE unul propriu, bucurându-se de oportunitatea de a aduce stabilitate şi predictibilitate în zona sa.

Aceasta a fost probabil cauza destrămării sistemului. Unul dintre motive este că încrederea în normele şi reglementările comune este un tic specific german. Berlinul crede puternic că odată ce un lucru a fost pus pe hârtie la Bruxelles, se şi transformă în realitate. Alte state membre au însă o opinie diferită.

Un al motiv este că multe dintre politicile europene replică standarde germane, ceea ce a făcut uşoară pentru Germania punerea lor în aplicare. Pe de altă parte, ţări cu mai puţină experienţă în ceea ce priveşte reglementarea s-au chinuit, iar guvernele lor, neutralizate de Berlin în timpul negocierilor, au găsit modalităţi de a-şi exprima frustrarea într-o etapă ulterioară – de obicei, în perioada implementării.

Astăzi, prin urmare, Berlinul se simte mai degrabă înşelat. A crezut că UE a fost un mijloc de aplicare a normelor la alţii, însă cun Germania este – cel puţin după propria evaluare – una dintre puţinele ţări care respectă regulile, ea s-a prins în propria plasă.

Acesta este motivul pentru care apelul altor ţări pentru echitatea şi solidaritatea care li s-ar datora sub auspiciile legislaţiei UE irită atât de mult. Berlinul se întreabă de ce Germania ar trebui să fie singurul stat care respectă regulile.

Odată cu criza înceată a metodologiei UE, statele membre au căutat noi modalităţi de a se controla unele pe altele. Uneori, acest lucru a ieşit cu scandal, cu guverne care le-au intimidat pe altele.

Unul dintre exemplele amintite de The Guardian este cel al Franţei, care i-a expulzat pe romii proveniţi din România şi a pus o presiune unilaterală pe Bucureşti pentru a numi un ministru pentru integrarea romilor.

În acelaşi timp, colapsul sistemului UE a ajutat la apariţia unei aprecieri binevenite şi îndelung amânate a complexităţii cooperării, astfel că, în ultimul timp s-a pus mai mult accentul pe spiritul, mai degrabă decât pe litera legilor din UE.

De asemenea, a început să se acorde mai multă atenţie faptului că, cel puţin în zona euro, normele comune pot crea de fapt divergenţe. De asemenea, s-a înregistrat o scădere a entuziasmului pentru abordările care nu ţin cont de diferenţe.

În Germania, însă, această schimbare de abordare a fost limitată. Berlinul este în continuare cel care încearcă să se mobilizeze pe sine şi pe alţii în favoarea unor norme comune, mai degrabă decât să se angajeze în noua dezordine a politicii UE. Astfel, Berlinul a părut iritat de dezordinea specific anglo-saxonă, caracterizată prin nehotărâre şi lipsă de dogmatism.

Şi aici vine cealaltă surpriză: Marea Britanie este o altă ţară care nu a reuşit să îmbrăţişeze această nouă şi anglo-saxonă UE. Britanicii se agaţă cu putere de norme comune despre care s-a constatat cu mult timp în urmă că ar fi deficitare.

Britanicii văd în consolidarea normelor comune din eurozonă modalitatea de a ieşi din criza financiară şi discută despre o renegociere rigidă a apartenenţei lor, chiar dacă UE devine mai flexibilă.

Or, dacă britanicii nu ar fost atât de dornici să se considere ciudaţii care părăsesc Uniunea – scrie The Guardian – ei ar fi putut vedea cât de „germani” au devenit.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata