Noua Libie dominată de legea junglei

0

Teama faţă de brigăzile rebelilor, care de la proclamarea victoriei au devenit stăpânii Libiei, a cuprins populaţia. Sirte, Bani Walid sau Zlintan au devenit oraşe fantomă cu cartiere pline de dărâmături şi jefuite sistematic de „eliberatori”.

Locuitorii nici nu se gândesc să se întoarcă până când autorităţile nu le garantează securitatea, motiv pentru care liderii tribali au dispus crearea unei brigăzi speciale formată din localnici care să permită reîntoarcerea în siguranţă a refugiaţilor şi care să pună capăt furturilor de maşini şi din proprietăţi, notează joi (27 octombrie 2011) ziarul Las Provincias.

Salem Alwar, însărcinat cu formarea noii brigăzi, este o persoană respectată de Consiliul Naţional de Tranziţie (CNT) şi de triburi datorită faptelor sale de curaj împotriva fostului regim.

Cele 84 de familii care au fugit din calea luptelor din Bani Walid, la 150 de kilometri sud de Tripoli, trăiesc de câteva luni în barăci din prefabricate care au răsărit peste tot după izbucnirea revoluţiei şi care înainte erau ocupate de muncitorii din construcţii.

Este una din numeroasele tabere de refugiaţi improvizată pentru a oferi adăpost familiilor ce trăiau în zonele eliberate de forţele rebele şi de trupele NATO.

Trăiesc din ajutoarele de la primăria capitalei şi ale organizaţiilor caritabile şi nu ştiu când se vor întoarce acasă. „Aici nu s-a sărbătorit moartea lui Gaddafi şi nici ziua victoriei. Ce libertate e asta care ne obligă să stăm închişi departe de casele noastre”, se întreabă ei.

După căderea capitalei în mâinile rebelilor, forţele gaddafiste s-au împărţit între Sirte şi Bani Walid şi odată cu venirea lor a început şi calvarul localnicilor care acum s-au refugiat în Abu Hadi, la 50 de kilometri de Sirte.

Revoluţia libiană a fost pentru ei „un război civil în toată regula”, mai ales în oraşele Misrata, Zawiya sau Benghazi, unde grosul forţelor regimului şi-au reglat conturile cu rebelii cu preţul suferinţelor civililor.

Oamenii de încredere ai dictatorului se aflau majoritatea la Sirte, loc de origine a tribului Gaddafa, şi la Bani Walid, al tribului Warfala, cel mai numeros din ţară, fiind şi cele care beneficiau de bogăţiile ţării.

„Nu este adevărat, noi am fost primii care ne-am ridicat în 1993 împotriva lui Gaddafi, iar dacă acum ne-am fi unit în jurul lui, nu ar fi căzut atât de ruşinos”, explică Abdallah Kanshil, om de afaceri din tribul Warfala, care a oferit găzduire la 15 familii.

Kanshil asigură că se simte alături de ceilalţi din tribul său „victime ale revoluţiei”. O nouă ţară trebuie să se ridice din ruine pe baza legilor care să confere drepturi tuturor cetăţenilor, dar brigăzile revoluţionare au impus legea junglei, „este suficient să vezi cum a fost executat Gaddafi pentru a şti că schimbarea nu va fi atât de bună precum spera Occidentuľ, spune el.

Acelaşi apel a fost adresat CNT de Naţiunile Unite, care a amintit că trebuie construit „un stat nou bazat pe respectarea drepturilor omului” şi care să răspundă aspiraţiilor libienilor ce au luptat timp de 42 de ani împotriva injustiţiei şi reprimării”.

Noile autorităţi sunt însă neputincioase în faţa puterii căpătată de diferitele brigăzi care operează de-a lungul ţării şi cărora li s-a cerut să predea armele până la sfârşitul săptămânii.

Mulţi civili au rămas în oraşele rebele să lupte, dar nu pentru a-l proteja pe Gaddafi, ci pentru a-şi apăra casele. Case pe care NATO nu le-a protejat, dimpotrivă le-a bombardat. „Va trece mult timp până să asimilăm ceea ce s-a întâmplat”, conchide un refugiat.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.