Moartea optimismului american

0 6

S-ar putea ca mişcarea Ocupa Wall Street să fie mică şi dezorganizată iar Tea Party extremist şi rasist, dar ambele reflectă azi mai bine starea de spirit a americanilor, decât Congresul care este reprezentarea legitimă a puterii populare, şi un sprijin mai amplu decât guvernul rezultat din urne.

SUA trăiesc un moment neobişnuit în istoria lor, în care pesimismul şi neîncrederea în instituţii condiţionează grav viitorul, notează vineri (28 octombrie 2011) ziarul El Pais.

Potrivit unui sondaj realizat de ziarul The New York Times şi de canalul CBS, 25% din populaţie are o opinie favorabilă faţă de Ocupa Wall Street şi 46% consideră că revendicările lor coincid cu ale majorităţii cetăţenilor.

În acelaşi sondaj, 9% dintre americani susţin acţiunile Congresului, 10% sprijină guvernul şi 46% văd în mod favorabil gestiunea lui Barack Obama. Într-un sondaj din februarie, 27% credeau că Tea Party este o dovadă a preocupăriu tuturor cetăţenilor.

Chiar dacă aceste sondaje au o marjă de eroare şi sunt influenţate de mass-media cifrele sunt semnificative şi certifică o tendinţă palpabilă de multe luni că SUA se confruntă cu o criză de identitate care este, la rândul ei, 9o consecinţă crizei economice şi politice.

Pierderea de încredere în Congres este în creştere progresivă de doi ani încoace. Niciunul dintre partide nu suscită vreun interes deosebit: democraţii şi republicanii sunt la egalitate cu 42% din tendinţele de vot. La fel şi numărul persoanelor care cred că ţara merge pe o cale greşită şi care a ajuns azi la 75%.

Acest pesimism este un simptom grav al noilor vremuri. SUA nu sunt diferite în acest sens de alte ţări europene unde condiţiile economice vitrege şi lipsa de răspuns a clasei politice au generat scepticism faţă de instituţiile democratice şi mişcări de tipul Ocupa Wall Street, precum ce a „indignaţilor” din Spania.

Echivalentul lui Tea Party poate fi regăsit în revirimentul forţelor de extremă dreapta din Europa şi în germinarea unei rivalităţi culturale nocive, între Europa de sud şi cea de nord. Particularitatea este că în SUA acest pesimism este mult mai destructiv într-o ţară care se bazează pe iniţiativa individuală şi încrederea cetăţeanului în societate.

Sistemele europene funcţionează, în anumită măsură, dincolo de cetăţeni. În SUA succesul ţării este strâns legat de succesul indivizilor, a se vedea cazul Steve Jobs. Optimismul este principala forţă motrice a unei economii, care depinde de consumul privat şi de încrederea în viitor.

Americanii nu mai acum acum motive de optimism: 66% cred că distribuirea bogăţiilor este injustă, iar datele le dau dreptate. Doar 1 la sută din populaţie şi-a dublat veniturile în ultimii 30 de ani, în timp ce a cincea parte cea mai săracă a crescut cu 18%.

Totuşi acest dezechilibru se produce încă de pe vremea lui Ronald Reagan şi a politicii sale, însă de abia acum „a face bani, cu cât mai mulţi cu atât mai bine”, este văzut ca un inconvenient. Problema a ajuns pe lista revendicărilor cetăţenilor, alături de altele precum şomajul, lipsa locuinţelor şi îndatorarea pentru studii.

Cu privire la cele din urmă a făcut propuneri preşedintele Obama. A prezentat un plan de investiţii publice pentru a stimula economia, măsuri pentru refinanţarea ipotecilor la locuinţe şi de reducere a taxelor pentru studii.

Propuneri primite cu elogii de specialişti. Din păcate însă, autorul însuşi face parte din problemă. Aici intervine criza de încredere a americanilor şi dezamăgirea faţă de situaţia politică. Şi în liderul lor care, în ciuda aşteptărilor, nu a adus uriaşa schimbare pe care o promitea.

Firea americanilor devine tot mai veninoasă şi mai complexată faţă de marele lor rival: China. În anii 80 şi 90 erau complexaţi de Japonia, acum sunt speriaţi de ascensiunea noului adversar şi, atât dreapta cât şi stânga, cer un mai mare protecţionism şi izolaţionism, contrare firii lor altădată generoasă.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata