Top 10 invenţii NASA pe care le folosim în fiecare zi – GALERIE FOTO

0

– În 1958, preşedintele Eisenhower a semnat Actul Spaţiului, creând în mod oficial Adminstraţia Naţională de Aeronautică şi Spaţiu. Încă de la început, scopul acestei noi ramuri s-a extins dincolo de navele spaţiale, legea arătând că din cerecetările şi progresele realizate trebuie să beneficieze toţi oamenii

Deşi mulţi dintre oamenii care trăiesc astăzi nu vor ajunge niciodată pe Lună, toată lumea intră în contact cu un produs NASA în fiecare zi. În parteneriat cu diferite echipe şi companii de cercetare, NASA continuă să dea naştere la o gamă largă de noi produse şi tehnologii care ne îmbunătăţesc viaţa zilnic.

Paşii de bază în sănătate, siguranţă, comunicare şi chiar divertismentul obişnuit îşi au rădăcinile în această ramură guvernamentală, asociată de obicei cu rachete şi astronauţi. De fapt, NASA a depus peste 6300 de brevete de invenţie şi în fiecare an, din 1976, a publicat o listă a fiecărei tehnologii şi produs comercializat ce are legătură cu cercetările sale.

În continuare Curiosity Discovery prezintă zece dintre cele mai familiare astfel de produse:

 

10. Aparat dentar invizbil

Pentru a avea o dantură frumoasă trebuia, la un moment dat, să faci un compromis şi să te afişezi cu o gură plină de metal, însă lucrurile s-au schimbat. Aparatele dentare invizibile au ieşit prima dată pe piaţă în 1987, iar acum există multe mărci ce realizează acest produs de înfrumuseţare a danturii.

Aparatele dentare invizibile sunt realizate din aluminiu policristalin translucid (APT). O companie numită Ceradyne a dezvoltat APT în colaborare cu departamentul NASA pentru Cercetare Avansată Ceramică pentru a proteja antenele infra-roşii de urmăritorii de rachete căutătoare de căldură. Datorită popularităţii lor imediate, aparatele dentare invizibile sunt unul din cele mai de succes produse din industria ortodontică.

 

9. Lentile rezistente la zgârieturi

Dacă scăpaţi pe jos o pereche de ochelari, lentilele probabil nu se vor sparge. Acest lucru se datorează faptului că în 1972, Adminstraţia pentru Mâncare şi Medicamente a început să le ceară producătorilor să folosească plasticul în locul sticlei pentru a face lentilele. Plasticul e mai ieftin, absoarbe mai bine radiaţiile ultraviolete, are o greutate redusă şi nu se sparge uşor.

Datorită gunoiului şi a particulelor găsite în mediile spaţiale, NASA a avut nevoie de un înveliş special pentru a proteja echipamentul spaţial, în mod special căştile atsronauţilor.

Observând această oportunitate, producătorul de ochelari de soare Foster-Grant a licenţiat tehnologia NASA pentru produsele sale. Învelişul special de plastic a făcut ochelarii de soare de zece ori mai rezistenţi la zgârieturi decât erau înainte.

 

8. Spuma cu memorie

NASA ajută unele persoane să doarmă mai bine noaptea. Această spumă cu temperament se găseşte în pernele şi saltelele multor furnizori de astfel de produse şi a fost iniţial produsă pentru zborul spaţial şi mai târziu i s-au dat şi întrebuinţări casnice.

Plasticul silicon-poliuretan a fost prima dată creat pentru a fi folosit în scaunele aeronavelor NASA pentru a atenua impactul în timpul aterizărilor. Plasticul are o proprietate unică, ce îi permite să distribuie în mod egal greutatea şi presiunea la suprafaţă, ceea ce furnizează o absorţie a şocului. Chiar şi după ce este compresată până la 10% din mărimea sa, spuma cu memorie va reveni la forma iniţială.

Dar uzul spumei plastice s-a extins dincolo de cer. Distribuţia de greutate şi sensibilitatea la temperatură joacă roluri importante pentru persoanele cu handicap sever sau imobilizate la pat. Doctorii pot personaliza spuma pentru a ajuta pacienţii, reducând presiunea pe anumite părţi ale corpului.

Unele companii au integrat această spumă în membrele protetice deoarece are acelaşi aspect ca pielea şi scade frecarea între aceste proteze şi articulaţii. Alte întrebuinţări comerciale includ căptuşeala scaunelor motocicletelor, matriţe personalizate ale corpului pentru tiparele de croitorie şi protecţie pentru şoferii de curse.

 

7. Termometrul de ureche

Să îţi iei temperatura atunci când eşti bolnav poate fi ceva destul de incomod. Un temometru cu mercur standard se poate dovedi dificil de citit, iar unul rectal este pur şi simplu neconfortabil. În 1991, termometre cu infraroşu pe care le punem în ureche au rezolvat acest aspect, simplificând şi grăbind procesul.

Împreună cu NASA şi tehnologia ei de a măsura temperatura stelelor cu tehnologia cu infraroşu, compania Diatek a inventat un senzor infraroşu care serveşte ca şi termometru.

Termometrele auditive cu acest senzor infraroşu iau temperatura măsurând cantitatea de energie pe care timpanul o emană în canalul urechii. Din moment ce timpanul se află în interiorul corpului, acesta acţionează ca un senzor precis pentru energia, sau căldura din organismul nostru care creşte atunci când suntem bolnavi. Modelele din spitale pot realiza o citire a temperaturii în mai puţin de două secunde.

 

6. Branţul (talpa interioară) papucilor

Atunci când Neil Armostrong a spus „un pas uriaş pentru omenire” cu siguranţă nu a bănuit conotaţia literală pe care o va avea această sintagmă. Astăzi încălţămintea atleţilor a împrumutat tehnologia ghetelor cu care s-a păşit pe Lună.

Costumul spaţial proiectat pentru misunea Apollo a inclus ghetele special realizate ce oferă un salt în paşii astronauţilor, oferind în acelaşi timp ventilaţie. Companiile de încălţăminte atletică au preluat această tehnologie şi au adoptat-o pentru a realiza papuci care să atenueze impactul asupra picioarelor şi tălpilor.

 

5. Telecomunicaţii de lungă distanţă

Abilitatea de a realiza conversaţii telefonice pe o distanţă lungă nu a apărut peste noapte. Telecomunicaţiile nu se leagă de o anumită invenţie NASA, acestea s-au îmbunătăţit în urma unei munci de zeci de ani.

Înainte ca oamenii să fie trimişi în spaţiu, NASA a construit sateliţii care pot comunica cu oamenii de pe suprafaţa terestră. Folosind tehnologii asemănătoare, în jur de 200 de sateliţi de comunicare orbitează în jurul planetei în fiecare zi. Aceşti sateliţi trimit şi primesc mesaje care ne permit să comunicăm cu prietenii sau familia din Beijing atunci când suntem în Europa sau America. NASA monitorizează permanent locaţiile şi „sănătatea” acestor sateliţi.

 

4. Detectoare de fum reglabile

Acolo unde este fum este şi foc. Inginerii NASA au luat în considerare acest lucru simplu atunci când au construit Laboratorul Spaţial în anii `70. Astronauţii din acest laborator trebuiau să ştie dacă a pornit un incendiu sau dacă sunt eliberategaze nocive în interiorul aeronavei. Astfel, NASA împreună cu Corporaţia Honeywell a inventat primul detector de fum reglabil cu diferite niveluri de sensibilitate pentru a preveni alarmele false.

Primul astfel de detector care a ieşit pe piaţă se numea detector de fum de ionizare, ceea ce înseamnă că folosea un element radioactiv numit americium-241 pentru a detecta fumul sau gazele dăunătoare.

 

3. Canelarea de siguranţă

Să faci un şanţ sau un canal în beton nu pare a fi o inovaţie, dar cu siguranţă ne menţine în siguranţă pe drumuri.  Această construcţie experimentată pentru prima dată de NASA în anii `60, ca o metodă de îmbunăţire a siguranţei pentru aeronavele care decolau pe piste umede. Odată ce oamenii au realizat cât de bine funcţionează, inginerii în transporturi au început să aplice aceleaşi tehnici în autostrăzi. Potrivit NASA, canelarea de siguranţă a redus accidentele pe autostrăzi cu 85 %.

Mai putem găsi exemple de canelare de siguranţă la trecerile de pietoni, în jurul bazinelor de înot sau a ţarcurilor pentru animale. Această inovaţie a generat o întreagă industrie, reprezentată de Asociaţia Internaţională pentru Canelare şi Slefuire.

 

2. Unelte fără fir

Atunci când folosim aspirator fără fir prin casă, folosim aceeaşi tehnologie ca şi astronauţii pe Lună. Deşi companiile deja inventaseră primele unelte alimentate de baterii în 1961, cercetarea în colaborare cu NASA a ajutat la perfecţionarea tehnologiei care a dus la apariţia instrumentelor medicale uşoare fără fir, a aspiratoarelor de mână şi a altor unelte.

 

1. Filtrele de apă

Apa este ingredientul esenţial pentru supravieţuirea umană. Din moment ce oamenii nu pot trăi fără apă, abilitatea de a converti apa poluată în apă pură este o realizare ştiinţifică importantă.

Astronauţii au avut nevoie de o modalitate de a curăţa apa pe care o luau în spaţiu, din moment ce bacteriile şi îmbolnăvirea ar fi extrem de problematice în spaţiu. Tehnologia filtrelor de apă a existat încă de la începutul anilor `50, dar NASA a vrut să afle cum să cureţe apa în situaţii extreme şi să o menţină curată pentru perioade lungi de timp.

Dacă ne uităm la un filtru de apă, putem cu uşurinţă detecta în interiorul său bucăţi mici de cărbune. Uneori, atunci când folosim pentru prima dată un filtru de apă, o să observăm părticele din acele bucăţi de cărbune. Acest cărbune este activat în mod special şi conţine ioni de argint care neutralizează agenţii patogeni din apă.

Pe lângă distrugerea bacteriilor din apă, filtrele au prevenit şi o creştere bacteriană. Companiile au reuşit să ne ofere cu ajutorul acestei tehnologii sistemul de filtrare a apei pe care îl foloseşte majoritatea populaţiei din lume în fiecare zi.

 

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.