EUR
4,80 RON
(0%)
USD
4,42 RON
(-0%)
GBP
5,73 RON
(+0.05%)
CHF
4,52 RON
(+0.03%)
BGN
2,45 RON
(0%)
BYN
2,00 RON
(+0.42%)
CAD
3,34 RON
(-0.01%)
RSD
0,04 RON
(+0.06%)
AUD
2,93 RON
(+0.11%)
JPY
0,04 RON
(0%)
CZK
0,19 RON
(0%)
INR
0,06 RON
(0%)

 

„Căsătoria din interes” cu democraţia ar putea obliga islamismul să se schimbe

Previziunile apocaliptice despre „centura islamistă” care ar urma să „încingă” un vast teritoriu cuprins între Africa şi Orientul Mijlociu /OM/ nu se adeveresc deocamdată: dimpotrivă, în Tunisia şi Egipt islamismul începe să joace după regulile democratice, constată cotidianul rus Gazeta.

Seria de revoluţii din ţările arabe continuă, iar lumea se întreabă din ce în ce mai des la ce rezultate vor duce acestea. La prima vedere, cei care atenţionau că în locul dictatorilor va veni islamul radical par să aibă dreptate.

În Tunisia, de exemplu, partidul islamist Ennahda a întrunit peste 40% din voturi la ultimele alegeri, iar în Egipt creşte popularitatea Fraţilor Musulmani.

Nu în ultimul rând, imediat cum şi-a găsit Muammar Gaddafi sângerosul sfârşit lângă Syrta, şeful Consiliului Naţional de Tranziţie /CNT/ a declarat că viitorul Libiei va fi dictat de legea Sharia.

În Rusia, la această îngrijorare se adaugă o doză de „răutate antioccidentală”: „a sprijinit Occidentul atâtea Twitter-revoluţii, a bombardat palatele tiranilor – şi iată, acum s-a ales acum cu Al¬Qaida din Africa şi până în Orientul Mijlociu”. Totuşi, lucrurile nu sunt atât de simple precum pot părea celor speriaţi sau celor răutăcioşi, subliniază Gazeta.

Cu circa un an înainte de „primăvara arabă”, centrul american Pew Research a desfăşurat un amplu studiu sociologic în lumea islamică. Rezultatele studiului s-au dovedit extrem de curioase: ele relevau că Al-Qaida pierde din popularitate în această parte a lumii.

Cea mai scăzută s-a dovedit popularitatea sa în Liban, unde oprobiul faţă de Al-Qaida a fost exprimat de cea mai mare parte a populaţiei. Această opinie a fost împărtăşită de două treimi din populaţia Turciei, iar în Iordania – de 62 la sută. În Tunisia şi Libia un asemenea sondaj nu a fost desfăşurat, însă în Egipt mişcarea Al Qaida a fost condamnată de două treimi din populaţie.

De asemenea, studiul a relevat şi un alt aspect: atitudinea faţă de democraţie. „Campion” la acest capitol s-a dovedit din nou Libanul, unde 81% dintre cei intervievaţi au declarat că preferă democraţia oricărei alte forme de conducere.

Pe locul doi s-a pomenit din nou Turcia, cu 76%, însă nici Egiptul nu a rămas mult în urma liderilor: dragostea pentru democraţie a fost recunoscută de peste jumătate dintre egipteni şi doar 22% au admis că, în anumite condiţii, formele nedemocratice de conducere sunt de preferat.

Însă, nu a trecut nici un an şi pentru democraţie au ajuns să pledeze aproape toţi egiptenii, cei mai activi exprimându-şi această simpatie în Piaţa Tahrir. Aici, adepţii democraţiei laice au stat umăr la umăr cu Fraţii Musulmani.

Mulţi au văzut în această iubire a islamiştilor egipteni pentru democraţie motive strict pragmatice: Fraţii Musulmani încercau din toate puterile să se implice în procesul politic încă pe vremea lui Mubarak şi în acest scop au promis să renunţe la extremism. Fraţii Musulmani sunt „căliţi” în lupta politică, foarte bine organizaţi, iar în condiţii de alegeri democratice ar putea miza pe succes electoral.

Astfel, acelaşi sondaj al Pew Research Center a dezvăluit că majoritatea egiptenilor evaluează în mod pozitiv rolul islamului în politică. Cu sprijinul lor, Fraţii Musulmani vor veni la putere în modul cel mai legal cu putinţă, după care îşi vor arăta adevărata faţă, după cum a procedat şi mişcarea palestiniană Hamas.

Însă, acest scenariu alarmist suscită o serie de întrebări, este de părere Gazeta. Da, Fraţilor Musulmani le convin alegerile democratice, pe care le sprijină în mod pragmatic, însă acelaşi pragmatism le spune că, în cazul în care ei vor reveni pe vechile poziţii extremiste, riscă să piardă sprijinul poporului.

Adoptarea formelor democratice de organizare a societăţii pare să influenţeze deja baza ideatică a islamiştilor egipteni. De exemplu, printre Fraţii Musulmani a căpătat răspândire concepţia de „societate civilă” care nu contravine tradiţiei islamice.

Un astfel de stat este construit pe principii democratice, adică aprobă valorile religioase, însă nu le impune cetăţenilor. Astfel, legarea islamului de teocraţie, asupra căreia insistă Al-Qaida, nu mai este obligatorie.

Ceea ce islamiştii egipteni discută deocamdată doar teoretic, tovarăşii lor tunisieni din Ennahda încearcă deja să transpună în practică. Acum ei îşi numesc partidul nu „islamisť, ci „islamic”, iar înlocuirea sufixului este foarte importantă.

Liderul partidului, Rachid Ghannouchi, afirmă că formaţiunea sa „adoptă democraţie fără nicio restricţie” şi va fi gata să cedeze voinţei poporului, dacă această voinţă se va întoarce împotriva sa.

Un exemplu demn de urmat este, pentru Ennahda, Partidul Justiţiei şi Dezvoltării din Turcia, care îmbină în mod reuşit principiile democratice cu valorile islamice.

Conducerea Ennahda afirmă că nu intenţionează să minimalizeze drepturile femeilor garantate de Constituţia Tunisiei şi nu le va obliga să poarte hijab. Mai mult decât atât, una dintre liderele Ennahda, Souad Abdel Rahim, şi-a desfăşurat întreaga campanie electorală cu capul neacoperit, dorind să sublinieze că egalitatea între sexe este perfect compatibilă cu islamul.

Potrivit Gazeta, una dintre problemele islamului constă astăzi în aceea că el nu atât răspunde la provocările lumii contemporane, cât lansează el însuşi o provocare sub forma islamismului.

Însă, începând să joace după regulile democratice, acesta din urmă ar putea să fie absorbit de joc: forma nouă va influenţa vechiul conţinut. Se va dezvolta capacitatea de a face compromisuri, iar de aici ar putea pleca şi refuzul de a-şi impune valorile cetăţenilor fără voia acestora.

Viitorul va arăta cât de profunde şi ireversibile s-ar putea dovedi astfel de transformări. Însă, previziunile apocaliptice conform cărora peste Africa şi Orientul Mijlociu se va întinde „centura islamistă” atestă mai degrabă starea sufletească a prezicătorilor, decât starea reală a lucrurilor, conchide cotidianul rus.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata