Director Internet Society: Engleza nu va mai fi principala limbă folosită online

– Engleza nu va mai fi principala limbă folosită în mediul online, în timp ce ameninţările majore la adresa accesului liber la internet sunt guvernele şi corporaţiile de telecomunicaţii, susţine, într-un interviu pentru Agerpres, Frédéric Donck, directorul pentru Europa al organizaţiei Internet Society.

– Frédéric Donck atrage atenţia asupra riscurilor pe care le presupune introducerea de filtre pe internet, susţine că majoritatea utilizatorilor nu sunt suficient de educaţi pentru a-şi proteja datele şi confidenţialitatea în mediul online şi evidenţiază patru scenarii privind felul în care ar putea arăta internetul în viitor.

Cu peste 40.000 membri în întreaga lume, Internet Society (ISOC) este o organizaţie globală nonprofit fondată în 1992 care promovează standardele şi politicile pe baza cărora funcţionează internetul.La 9 noiembrie, ISOC va organiza la Bucureşti prima conferinţă INET din Europa de Est, sub titlul „Acces, încredere şi libertate: Coordonatele internetului viitorului”.

Evenimentul va reuni zeci de specialişti din întreaga lume şi va fi deschis de un discurs al ministrului român al comunicaţiilor Valerian Vreme şi de un mesaj video al vicepreşedintelui Comisiei Europene responsabil cu Agenda Digitală Neelie Kroes.

Împărţită în trei sesiuni de discuţii, conferinţa va aborda subiecte precum accesul la internet în România, în special în zonele rurale, securitatea, încrederea şi confidenţialitatea online şi libertatea de expresie, transparenţa, cenzura şi drepturile de autor pe internet.

În contextul pregătirii evenimentului din România, Frédéric Donck, directorul pentru Europa al Internet Society, a acordat un interviu pentru Agerpres.

 

– Care sunt principalele riscuri cu care se confruntă utilizatorii de internet?

Frédéric Donck: Securitatea este un subiect extrem de important pentru noi (n.r. – Internet Society) deoarece, dacă nu se vor simţi în siguranţă, oamenii nu vor folosi internetul. Pentru noi este însă mai degrabă vorba de noţiunea de încredere. Ne place să punem accentul mai degrabă pe încredere, decât pe siguranţă, chiar dacă recunoaştem că aceasta este o parte importantă a folosirii internetului din perspectiva utilizatorului. Dar încrederea pune accentul pe utilizator, în timp ce securitatea pune accentul pe reţea.

Tendinţa pe care o vedem este că guvernele consideră că securitatea înseamnă filtre, cenzură, ridicarea de ziduri pe internet, deoarece securitatea include ideea de protecţie. Iar protecţia înseamnă a construi ceva. Noi considerăm însă că nu acesta este modul în care trebuie acţionat.

 

– De ce spuneţi asta?

Frédéric Donck: Deoarece este cu adevărat în detrimentul internetului. Dacă începem să cenzurăm şi să punem filtre pe internet, acest lucru va încetini traficul şi, în cele din urmă, ar putea fi un pericol semnificativ pentru libertatea de expresie şi pentru confidenţialitate, deoarece înseamnă că trebuie să dezvolţi numeroase tehnici, cum ar fi celebrul DPI (Deep Packet Inspection) care permite unui ISP (n.r – Internet Service Provider, furnizor de internet) să intre în pachetele tale (n.r. – de internet), să le deschidă şi să vadă dacă ceea ce faci este sau nu legal.

Noi încercăm să propunem o dezbatere asupra unei căi centrate pe utilizator. Asta înseamnă că, pentru a vorbi despre securitate, ar trebui vorbit din perspectiva utilizatorului, pentru a-i oferi acestuia mai multă încredere în a folosi internetul. Iar uneltele există.

Avem DNSSEC, un protocol care îţi permite să te asiguri că de fiecare dată când accesezi un site acesta este cu adevărat cel pe care vrei să-l accesezi. Există şi alte tehnici care oferă garanţii că, atunci când îţi trimit un e-mail, eşti cu adevărat persoana care ar trebui să citească e-mailul. Acestea sunt cu mult mai eficiente decât filtrele şi cenzura, deoarece, dacă începi un război tehnologic, vei găsi întotdeauna pe cineva pe internet care va putea să învingă (n.r. – filtrele). Avem atât de multe exemple în lume de persoane care au putut să învingă filtrele şi cenzura. Acestea nu sunt atât de eficiente, iar riscul este că blochează internetul.

Noi înţelegem obiectivele de politică publică precum protejarea minorilor şi protejarea dreptului de autor. Sunt absolut de acord cu acest lucru. Dar nu ar trebui să existe niciun schimb între obiectivele de politică publică şi deschiderea şi sănătatea internetului. Ambele obiective sunt extrem de importante.

Nu suntem de acord cu filtrele care blochează internetul, ci susţinem că putem ajunge la acelaşi rezultat prin diferite alte căi. Abia am menţionat câteva. Există şi altele, cum ar fi pur şi simplu educaţia. Nu ţi-ai lăsa niciodată pe masă (n.r. – într-un bar) portofelul, cu toate cardurile de credit şi codul pentru ele, şi ai merge să te speli pe mâini. Însă oamenii fac acest lucru tot timpul pe internet. Ar trebui educaţi să folosească internetul corespunzător, să fie suficient de atenţi să nu împărtăşească date.

 

– Vorbim întotdeauna despre protecţia datelor, confidenţialitate, mai ales în contextul exploziei reţelelor de socializare. Ce alte sfaturi practice aveţi pentru utilizatorii de internet obişnuiţi pentru a se proteja mai bine?

Frédéric Donck: Îmi place cuvântul confidenţialitate şi îmi place să descriu ce înseamnă. Confidenţialitatea nu înseamnă a fi secretos. A fi secretos înseamnă a-ţi ascunde identitatea. Confidenţialitatea înseamnă împărtăşirea a ceva într-un anumit mediu, unei anumite persoane. Este cu totul altceva. Oamenii fac uneori confuzii. Există multe tehnici de a-ţi asigura confidenţialitatea.

În SUA spun că ar trebui să existe mijloace ca un utilizator să ceară unui site să nu îl urmărească (n.r. – politica ‘do not track’) . Înţeleg că există o medie de 265 părţi terţe care te urmăresc când vizitezi un site american. Este incredibil. În Europa există mai degrabă filosofia ‘dreptului de fi uitat’, asta înseamnă că, la orice moment, să poţi să vezi că o parte din informaţii sunt şterse de pe internet. În teorie, este frumos.
Dar, în practică, oamenii trebuie să ştie că, în cele mai multe din cazuri, este aproape imposibil, întrucât ce există pe internet va continua să existe pe internet, cu excepţia unor cazuri specifice, când pe un anumit site ai şansa să ajungi la proprietarul său şi să-i ceri să înlăture ceva.

Confidenţialitatea este o chestiune extrem de complexă, deoarece ar putea însemna lucruri diferite în părţi diferite de pe glob. În SUA sunt mai mult interesaţi de calitatea de proprietar, aici, în Europa, suntem mai interesaţi de libertatea discursului. Cum poţi concilia cele două viziuni asupra confidenţialităţii?

Oamenii ar trebui să fie atenţi atunci când postează ceva pe internet. Oamenii ar trebui să aibă grijă când vorbesc cu cineva, pentru că, ştiţi vorba: ‘Pe internet nimeni nu ştie că eşti un câine’, ceea ce înseamnă că niciodată nu ştii cu cine vorbeşti. În opinia mea, internetul ar trebui să rămână această platformă anonimă.

Nu e o idee bună să ceri tuturor (n.r. – să-şi dezvăluie identitatea), pentru că, dacă ar trebuie să te identifici, în unele ţări ai putea fi omorât pentru ideile tale. Noi considerăm că ar trebui menţinut dreptul de a fi anonim pe internet, dar, în acelaşi timp, nu eşti obligat să vorbeşti cu cineva pe care nu-l cunoşti.

Dacă vrei să vorbeşti cu cineva pe care îl cunoşti şi vrei să te asiguri că vorbeşti chiar cu acea persoană, există multe tehnici şi protocoale care îţi permit să identifici relaţia, să identifici un e-mail. Dacă utilizatorii îşi manifestă dorinţa de a rămâne în control total asupra datelor lor, va trebuie să existe o mişcare din partea reţelelor de socializare de a se adapta la această dorinţă. Utilizatorii trebuie să-şi ceară drepturile. Este responsabilitatea lor.

Agerpres: Nu ştim cu exactitate şi în totalitate ce înseamnă internetul astăzi, dar putem anticipa cum va arăta mâine?

Frédéric Donck: Sunt de la Internet Society şi v-aş putea spune că nu ştiu, pentru că acesta este cel mai onest răspuns. Dar, serios vorbind, sunt lucruri pe care le ştim deja. Ştim că internetul va deveni mai mobil.

Vedem deja în fiecare ţară din lume că oamenii se conectează la internet în număr tot mai mare mai degrabă de pe dispozitive mobile, decât de pe cele fixe. Ştim de asemenea că odată cu următorul miliard (de persoane) online, engleza nu va mai fi principala limbă pe internet. Vor fi multe alte limbi. Multilingvismul internetului este o trăsătură importantă.

 

– Puteţi oferi exemple de alte limbi?

Frédéric Donck: Nu are importanţă. Asistăm la multilingvism şi la înmulţirea conţinutului cultural local pe internet, ceea ce înseamnă că aceste comunităţi locale vor începe să împărtăşească conţinut în propriile limbi şi nu vor mai folosi engleza.

Sau ar putea să le folosească pe amândouă. Aşadar, vedem faptul că – şi acesta este o veste bună – internetul devine deopotrivă global şi local. Iar conţinutul local va deveni o parte importantă. Iar următorul miliard de utilizatori, care vin din ţările emergente, nu vor fi vorbitori de engleză.

La Internet Society am făcut un exerciţiu foarte interesant, care poate fi văzut şi pe pagina noastră de internet: am realizat scenarii ale viitorului. Nu spunem că asta se va întâmpla, pentru că cine suntem noi să spunem asta?

Nu avem un glob de cristal. Dar încercăm să descriem patru scenarii posibile, legate de cum ar putea arăta internetul, pe baza a ceea ce vedem astăzi. Ar putea să nu fie un singur scenariu, ci un amestec de diferite scenarii. Dar, pe scurt, am putea avea o lume compusă din diferite intraneturi. Am putea avea de asemenea o lume cu oameni care nu se vor putea conecta unii cu alţii deoarece folosesc platforme (n.r. – de internet) închise.

Tu eşti un utilizator de Apple, iar eu unul de Microsoft şi nu mai putem să ne conectăm deoarece dispozitivul tău nu se poate conecta la dispozitivul meu. Acesta e sfârşitul internetului aşa cum îl ştim. Unul dintre scenariile pozitive este cel în care avem un internet deschis, descentralizat, accesibil pentru toată lumea, global. Este scenariul pe care noi îl promovăm, deoarece este un scenariu deschis. Înseamnă că, indiferent unde se extinde internetul, o face într-un mod deschis şi liber.

Vrem să vedem că se întâmplă acest lucru. De aceea ne străduim să ne asigurăm că oamenii înţeleg că internetul nu este un dat. Oamenii cred că a accesa internetul este ca şi cum ai da drumul la apă în cameră şi apoi vine de la sine. Nu este vorba de aşa ceva. Există numeroase ameninţări la adresa internetului.

 

– Care sunt acestea?

Frédéric Donck: Există două mari ameninţări. Prima este politică. Guvernele sunt o mare ameninţare. Capacitatea unui guvern de a închide internetul în doar o noapte, cum s-a văzut în timpul ‘primăverii arabe’. Nu vor putea să închidă internetul la nivel global, dar vor putea să deconecteze internetul local de cel global. Este un lucru teribil. În unele ţări pot face asta, în altele nu o pot face deoarece totul este interconectat.

O mare ameninţare este aşadar aceea ca guvernele să facă acest lucru. Dar există lucruri mult mai dăunătoare care se întâmplă în acest moment în ţările occidentale: Marea Britanie, Franţa, Italia. Multe ţări sunt pe punctul de a adopta legi pentru a cenzura internetul.

În Franţa există aşa-numita ‘three strikes law’, care încearcă să protejeze drepturile de autor şi care prevede că, la a treia avertizare că descarci conţinut ilegal, vei fi tăiat de la internet. Este o lege incredibilă, care permite autorităţilor să taie accesul cuiva la internet.

În Mare Britanie există numeroase discuţii asupra mai multor legi, dintre care unele au fost deja adoptate, privind necesitatea de a filtra internetul pentru un motiv întemeiat, precum urmărirea pornografiei infantile.
Dar noi spunem cu tărie că a pune filtre nu doar că este dăunător, dar nu este nici pe deplin eficient, pentru că, dacă vreau să accesez pornografie infantilă, o pot face în alt fel. Aşadar, nu rezolvă problema. Noi le spunem guvernelor ca, prima dată, să încerce să combată pornografia în viaţa reală.

Am copii şi vreau ca guvernele să se ocupe mai întâi de pornografia infantilă în viaţa reală, să-i urmărească pe răufăcători, mai degrabă decât să împiedice oamenii să o acceseze pe internet, ceea ce este un lucru important de asemenea, dar nu în felul în care o fac ele.

A doua mare ameninţare o reprezintă corporaţiile de telecomunicaţii, care au de fapt controlul asupra accesului utilizatorilor la internet. Asta înseamnă că, pentru a avea acces la internet, trebuie să plăteşti şi să îl accesezi prin furnizorul tău la nivel local.

Deşi nu se întâmplă întotdeauna acest lucru, în multe locuri din lume furnizorii de internet au tentaţia de a administra banda de internet şi traficul în aşa fel încât serviciile lor să aibă o viteză mai mare, în detrimentul serviciilor altcuiva, prin coincidenţă ale unui concurent.

Administrarea traficului şi a bandei de internet este o necesitate pentru a evita congestiile. Întrebarea nu este astfel despre administrarea bandei, care este un lucru important, ci despre felul în care are loc acest proces. Se desfăşoară într-un mediu pe deplin competitiv şi transparent? Aceasta este marea întrebare.

 

 

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.