EUR
4,84 RON
(-0.01%)
USD
4,29 RON
(-0.38%)
GBP
5,38 RON
(-0.75%)
CHF
4,55 RON
(-0.09%)
BGN
2,47 RON
(-0.01%)
BYN
1,75 RON
(-0.28%)
CAD
3,16 RON
(-0.09%)
RSD
0,04 RON
(-0.02%)
AUD
2,98 RON
(-0.02%)
JPY
0,04 RON
(-0.28%)
CZK
0,18 RON
(+0.12%)
INR
0,06 RON
(-0.11%)

Epoca Berlusconi – o totală dezamăgire

Premierul italian Silvio Berlusconi a anunţat că va demisiona în curând din funcţia de premier. Mai mult decât atât, Berlusconi a promis că nu-şi va mai înainta candidatura pentru viitoarele alegeri şi, în general, se va retrage din politică.

Aceasta înseamnă sfârşitul epocii lui Berlusconi, care a condus guvernul italian de-a lungul a trei perioade: din 1994 până în 1995, din 2001 până în 2006 şi din 2008 până la această oră.

Într-un interviu acordat cotidianului rus Kommersant, politologul italian Domitilla Sagramoso evaluează rezultatele tumultoasei cariere politice a lui Berlusconi şi face supoziţii în legătură cu modul în care vor evolua Italia şi relaţiile acestei ţări cu alte state.

Potrivit Domitillei Sagramoso, epoca lui Berlusconi s-a dovedit o continuă dezamăgire. Rezultatele guvernării sale sunt criza economică şi pericolul falimentului. Desigur, de aceste lucruri nu se face vinovat doar Berlusconi, însă tocmai el, în calitate de şef al guvernului, poartă o mare parte din vina pentru cele ce se întâmplă.

Pentru a ajunge la putere, Berlusconi a promis în timpul campaniilor sale electorale că va desfăşura serioase reforme şi va conferi un impuls economiei italiene, că va scădea impozitele, va iniţia privatizări şi va diminua rolul statului. Însă, el nu a făcut nimic din toate acestea, constată Domitilla Sagramoso.

Eşecul a fost cauzat, în unele cazuri, de lipsa de voinţă politică, iar în alte cazuri – de lipsa de coeziune dintre aliaţi: mult prea neunitară era şi este coaliţia aflată la guvernare. O perioadă de timp, din această coaliţie făcea parte Alianţa Naţională de dreapta, care se opunea privatizării companiei aviatice Alitalia, iar la ora actuală partenerul de coaliţie al premierului este Liga Nordului a lui Bossi, care se opune majorării vârstei de pensionare.

O altă „tristă moştenire” a lui Berlusconi este profunda criză de moralitate, continuă Sagramoso. Berlusconi a provocat „depravarea” politicii italiene. Calităţile profesionale au încetat să mai fie un criteriu-cheie pentru numirea în funcţii de stat: cariere strălucite au făcut femei faţă de care premierul manifesta sentimente personale.

În ultimii ani, numele lui Berlusconi a început să fie asociat nu cu politica desfăşurată de el, ci cu interminabile procese juridice: unul mai scandalos ca altul. Toate acestea au subminat încrederea cetăţenilor în statul italian.

În ceea ce priveşte rezultatele politicii externe promovate de Berlusconi, acestea sunt şi mai triste, este de părere Domitilla Sagramoso. Înainte ca Berlusconi să devină pentru a doua oră premier, în 2001, Italia era considerată unul dintre stâlpii UE, alături de Germania, Franţa şi Marea Britanie.

Astăzi, însă, se vorbeşte doar despre „marea troikă”: Berlin-Londra-Paris. Italia şi-a pierdut poziţiile de lider, iar partenerii din cadrul UE nu-şi mai amintesc de succesele economice ale Italiei. Ţara a început să fie numită „omul bolnav al Europei”, după cum în secolul trecut era numit Imperiul Otoman, subliniază politologul italian.

Berlusconi a subminat şi poziţiile Italiei în lumea arabă, continuă Domitilla Sagramoso. Spre deosebire de predecesorul său Romano Prodi, actualul premier a început să fie considerat în Orientul Mijlociu /OM/ un politician proisraelian şi proamerican. În războiul irakian Berlusconi l-a sprijinit în mod necondiţionat pe George W.Bush, în pofida opiniei societăţii italiene.

Probabil, singura reuşită remarcabilă a lui Berlusconi pe plan extern este stabilirea unor relaţii strânse şi productive cu Rusia, recunoaşte Domitilla Sagramoso. De altfel, politologul italian nu crede că după plecarea lui Berlusconi relaţiile ruso-italiene se vor deteriora: în ultimii 20 de ani, toate guvernele italiene au desfăşurat o politică de prietenie faţă de Rusia.

Pe cele două ţări le leagă multe: Italia cumpără gaz rusesc, iar companiile italiene ocupă poziţii din ce în ce mai ferme pe piaţa rusă, astfel că nimeni nu va dori să submineze aceste reuşite.

Domitilla Sagramoso prognozează, de asemenea, că după ce Berlusconi va demisiona, la adresa sa vor fi demarate procese juridice, însă este puţin probabil să i se confişte posturile de televiziune şi clubul de fotbal AC Milan.

Potrivit politologului italian, „berlusconismuľ este „atunci când în politică vine un oligarh, un multimilionar”. În Europa nu mai există astfel de exemple şi nici pe plan global nu sunt foarte multe: majoritatea preşedinţilor şi premierilor sunt politicieni profesionişti, proveniţi din partide politice.

Berlusconi, însă, şi-a creat un partid pentru sine, declară Sagramoso, exprimândi-şi speranţa că după plecarea lui Berlusconi acestui gen de practică i se va pune capăt.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata