O Europă cu două viteze sau două Europe?

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a provocat numeroase comentarii după ce a făcut apel, la 8 noiembrie, pentru o Europă cu două viteze, care să includă un nucleu „federal” de 17 membri ai zonei euro şi o zonă exterioară „confederală” de zece membri din afara eurozonei, comentează un articol apărut pe blogul „Charlemagne” al publicaţiei britanice The Economist.

Prin contrast, „Charlemagne” argumentează că nu se poate crea o monedă unică, în lipsa unei convergenţe economice şi a unei integrări de natură economică. Acest lucru este imposibil.

De asemenea, nu se poate argumenta pentru federalism şi în acelaşi timp pentru extinderea Europei. Este, de asemenea, imposibil. Există o contradicţie. În prezent Europa are 27 de membri, însă va trebui în mod evident să se deschidă spre Balcani. Vom fi 32, 33 sau 34. Îmi imaginez, scrie „Charlemagne”, că nimeni nu crede că federalismul – sau integrarea totală – este posibilă la 33, 34 sau 35 de ţări.

Citeste si:  În Europa, furtuni ca la tropice şi din cauza „efectului Nino”

Deci, ce vom face? În primul rând, trebuie spus că moneda unică este o idee minunată, dar a fost ciudat ca ea să fie creată fără ca cineva să îşi pună problema cum va fi gestionată sau chestiunea convergenţei economice. Este bine sa ai o viziune, scrie „Charlemagne”, însă există detalii care lipsesc: am facut o monedă, dar am păstrat sistemele fiscale şi sistemele economice divergente.

În plus, ca şi cum nu era suficient că s-a creat o monedă fără a exista convergenţă, europenii au încercat şi să anuleze regulile pactului. Or, aşa ceva nu poate funcţiona.

Potrivit „Charlemagne”, nu poate exista o monedă unică în lipsa unei mai mari integrări economice şi a unei mai mari convergenţe. Acest lucru este sigur. Şi spre aceasta ne îndreptăm. Ar trebui să avem aceleaşi reguli pentru cei 27 de membri?

Citeste si:  Tristeţea în perioada sărbătorilor poate fi un semn de depresie

Nu. În mod absolut. În cele din urmă, vor exista, în mod clar, două viteze: una orientată spre mai multă integrare în zona euro şi o alta spre mai mult confederalism în Uniunea Europeană.

La o primă vedere, acest enunţ este orbitor de evident. Zona euro trebuie să se integreze pentru a se salva, o idee recunoscută chiar şi de britanici. De asemenea, chiar şi printre cele zece ţări din afara eurozonei sunt unele ca Marea Britanie şi Danemarca care nu au intenţia de a adera la moneda unică.

Uniunea Europeană nu are, într-un sens, doar două viteze, ci multiple viteze. Gândiţi-vă doar la cei 25 de membri ai spaţiului Schengen (excluzând Marea Britanie, dar incluzând unii membri din afara UE) sau la cele 25 de state care doresc să creeze un brevet european comun (incluzând Marea Britanie, dar excluzând Italia şi Spania).

Citeste si:  Primarii europeni vor aborda chestiunea romilor

În cazul în care zona euro supravieţuieşte crizei – iar criza obligaţiunilor italiene sugerează că acest lucru este din ce în ce mai dificil – va fi nevoie în mod clar de o reformă profundă a tratatelor UE.

Făcută corespunzător – prin menţinerea aderării la euro pentru ţările doritoare (cum ar fi Polonia) şi prin consilidarea pieţei unice pentru cele care nu vor (spre exemplu Marea Britanie) – crearea unei UE mai flexibile, cu o geometrie variabilă, ar putea aplana multe dintre tensiunile existente.

Viitoarea extindere nu ar mai trebui să fie atât de sensibilă, iar integrarea mai pronunţată nu ar mai trebui impusă celor care nu o doresc.

Pe de altă parte, dacă va fi făcută greşit, aşa cum unii se tem că ar face-o Sarkozy, ideea acestei Europe mai flexibile s-ar putea dovedi o reţetă pentru a diviza Europa, creând de fapt două Europe.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close