EUR
4,84 RON
(+0.02%)
USD
4,41 RON
(+0.1%)
GBP
5,40 RON
(+0.77%)
CHF
4,54 RON
(+0.55%)
BGN
2,48 RON
(-0.32%)
BYN
1,84 RON
(-0.04%)
CAD
3,19 RON
(-0.07%)
RSD
0,04 RON
(+0.01%)
AUD
2,90 RON
(+1.04%)
JPY
0,04 RON
(+0.24%)
CZK
0,18 RON
(+0.13%)
INR
0,06 RON
(+0.54%)

Operele lui Emil Cioran în franceză au apărut în prestigioasa colecţie La Pléiade

În Franţa a apărut prima colecţie a operelor scrise în franceză de scriitorul de origine română Emil Cioran, maestru sarcastic al pesimismului, dar care a şi ştiut să trăiască, scrie cotidianul Liberation.

Fără îndoială că scriitorul ar fi privit cu sarcasmul cunoscut editarea pe hârtie fină a scrierilor sale. ‘O piatră funerară, mai rea decât premiul Nobel’, spunea Emil Coran, insistând ca prietenul său, Constantin Tacou, să renunţe să-i consacre o ediţie a Cahiers de l’Herne (mari monografii critice consacrate unor scriitori şi filozofi contemporani şi clasici, cuprinzând articole, documente şi texte inedite).

Ediţia a fost tipărită în 2009 şi rămâne indispensabilă pentru înţelegerea acestui maestru al pesimismului şi al artei de a filozofa împotriva lui însuşi. Acum apare în colecţia La Pléiade a editurii Gallimard (fiind al doilea scriitor de origine română publicat în colecţie, după Eugene Ionesco), recunoaşterea supremă pentru acest filozof de origine română pe care stăpânirea limbii franceze şi mizantropia l-au făcut unul din principalii moştenitori ai moraliştilor secolului al XVII-lea.

Colecţia cuprinde doar operele scrise în franceză , limbă ‘extenuată’ care-l fascina, dar care-l făcea şi să sufere, ‘prin limpezimea neomenească şi refuzul neclarităţii’. S-a exprimat în franceză după război, când s-a hotărât să rămână la Paris, plecând din România comunistă.

Textele lui Cioran în franceză vizează probleme universale, iar elegantul volum legat în piele are avantajul, faţă de precedentul format in quarto, că poate fi transportat cu uşurinţă. Eseurile, reflecţiile şi aforismele scriitorului rămas apatrid până la moarte fac parte din creaţiile care se citesc şi se recitesc mereu.

Volumul cuprinde scrieri din toată perioada pariziană a lui Cioran: de la ‘Précis de décomposition’, prima sa carte în franceză, publicată în 1949, la ‘Exercices d’admiration’, texte despre scriitori pe care i-a admirat, ca Joseph de Maistre, sau care i-au fost prieteni, ca Beckett sau poetul evreu român Benjamin Fondane (Benjamin Fundoianu), mort la Auschwitz.

În carte se regăsesc toate obsesiile sale, de la sinucidere – lucru care nu l-a împiedicat să-şi trăiască viaţa şi să fie amuzant -, până la insomnie (‘Este imposibil să-ţi placă viaţa când nu poţi să dormi’, spunea el) şi deşertăciunea unei lumi create de un demiurg nepriceput, precum şi refuzul fanatismelor.

Anexele cuprind primele sale scrieri în franceză, puţin cunoscute, una fiind despre dor – nostalgia românească -, o melancolie intensă, ‘o lamentaţie atenuată de resemnare şi acceptarea destinului’. Tot ceea ce respingea Cioran, complexat de ţara sa prea mică, dar care l-a marcat pentru totdeauna.

‘Prin Cioran, un demon s-a strecurat în limba franceză, un vagabond orgolios care refuză pomana şi se prezintă, precum Diogene, ca stăpân şi nu ca sclav’, scrie Nicolas Cavailles, care a îngrijit ediţia, într-o prefaţă care, în mod ciudat, nu vorbeşte despre auto-ironia lui Cioran.

În câteva rânduri, sunt pomenite şi rătăcirile tinereţii, cum ar fi operele româneşti pline de lirism naţionalist. Se menţionează ‘Schimbarea la faţă a României’, cu tiradele sale de un antisemitism apocaliptic, amestecat cu fascinaţia pentru poporul indestructibil de veşnici rătăcitori.

Pasionat de Nietzsche şi Spengler, tânărul Cioran, ca mulţi alţi intelectuali din generaţia lui – printre care Mircea Eliade -, visa la o revoluţie naţională izbăvitoare şi-şi exprima simpatia faţă de ‘membrii Gărzii de Fier’, zdrobiţi în cele din urmă de dictatura aliată cu Germania nazistă care-i considera prea violenţi. Este absurdă reducerea lui Cioran la acest trecut, însă opţiunea pentru un Cioran ‘curăţat’ este cu atât mai aberantă cu cât ea împiedică cunoaşterea operei sale. ‘Sursa unui scriitor sunt ruşinile sale’, obişnuia să spună Cioran.

Pentru a-l regăsi pe Cioran ‘scos din muzeu’, pus în context, el trebuie văzut printre contemporanii săi. Acest mare solitar a fost totuşi în tumultul vieţii intelectuale pariziene, dialogând indirect cu Camus sau Blanchot şi uimindu-l pe Gary.

Culegerea de texte în franceză reflectă şi importanţa în opera lui Cioran a unei culturi româneşti pline de vechi tradiţii tracice – în care se plângea la naştere şi se sărbătorea la moarte. ‘Mi-a trebuit o viaţă întreagă să mă obişnuiesc cu ideea că sunt român, însă, cu vârsta, mă întorc la origini şi la strămoşii pe care i-am bârfit atât de mult, pe care-i înţeleg acum şi-i iert’, scrie el în ‘Cahiers’, jurnal imens care ar putea constitui materia unui al doilea volum în La Pléiade.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata