Audierea fostului judecător Bruguiere în procesul lui „Carlos”

Fostul judecător vedetă a luptei împotriva terorismului, Jean-Louis Bruguiere, a fost audiat miercuri în procesul lui Ilich Ramirez Sanchez, numit „Carlos”, judecat pentru patru atentate soldate cu 11 morţi în Franţa, în 1982 şi 1983, scrie săptămânalul Le Point în ediţia de miercuri (23 noiembrie 2011) citând agenţia Reuters.

Jean-Louis Bruguiere, 68 de ani, care s-a retras din 2007, a apărat în faţa tribunalului din Paris ancheta desfăşurată în lumea întreagă timp de 13 ani, din 1994 până în 2007, abordarea şi rezultatul acesteia fiind contestate de avocatul apărării, pentru că se bazează în primul rând pe dosare ale serviciilor secrete ale fostelor ţări comuniste.

„Nu este vorba de exotism judiciar”, a spus magistratul adăugând că a fost obligat să aştepte pentru a avea răspunsuri la cererile sale adresate altor ţări. „Istoria a cântărit mult în acest dosar, pentru că a permis progrese, dar şi pentru că a întârziat mult investigaţiile”, a spus acesta.

Carlos, 62 de ani, inamicul public numărul unu în anii 1980, i-a adresat magistratului, în absenţa acestuia, tot felul de injurii de la începutul procesului, la 7 noiembrie, spunând că este un „drogať şi o persoană „lamentabilă”.

Jean-Louis Bruguiere este anchetat pentru „mărturie falsă” în dosarul atentatului anti-francez de la Karachi din 2002, familiile victimelor bănuindu-l că a orientat deliberat investigaţiile spre pista islamistă şi nu spre cea politico-financiară.

Ilich Ramirez, predat Franţei de către Sudan în august 1994, execută o primă condamnare la închisoare pe viaţă pronunţată în 1997, pentru asasinarea a doi poliţişti francezi de serviciul de informaţii al ministerului de interne, DST, şi a informatorului lor, în 1975, la Paris.

De această dată, Carlos este acuzat că a pus la cale atentatele din 29 martie 1982 împotriva trenului Capitole Paris-Toulouse (5 morţi şi 77 de răniţi), din 22 aprilie 1982, din strada Marbeuf din Paris, în faţa sediului ziarului El Watan (un mort şi 63 de răniţi) şi dublul atentat feroviar din 31 decembrie 1983 din Tain-ľHermitage şi gara Saint-Charles din Marsilia (5 morţi şi 50 de răniţi în total).

Acuzatul susţine că judecătorul îi impută în mod deliberat atentate care ar fi fost de fapt comise de sirieni şi Grupările antiteroriste de eliberare, o grupare anti-ETA finanţată de guvernul spaniol.

Jean-Louis Bruguiere a explicat în faţa tribunalului că a adunat dovezi despre implicarea lui Carlos în aceste atentate în perioada 1997 – 2004 din Ungaria, Germania, Spania, Elveţia, Iordania şi alte ţări.

Documentele strânse arată într-adevăr că „gruparea Carlos” era sprijinită, înarmată şi găzduită de blocul comunist din Europa de Est, în special RDA, Ungaria şi România, dar că era protejată şi de Siria, Irak şi Yemen.

Apărarea obiectează spunând că aceste documente, care unele nu sunt decât copii ale originalelor, nu au nicio valoare probatorie şi că, presupunând că ar autentice, ele nu fac dovada implicării lui Carlos în crimele respective.

Apărarea mai remarcă faptul că din dosar lipseşte originalul unei scrisori de ameninţare al cărei autor ar fi Carlos şi care a fost depusă la ambasada Franţei din Olanda, după arestarea în Franţa, la 16 februarie 1982, la Paris, a Magdalenei Kopp, prietena lui Carlos, şi a unui alt membru al grupului, Bruno Bréguet.

Pentru că ancheta a durat prea mult, germana Margot Fröhlich, co-acuzată alături de Carlos, a trebuit să fie eliberată în 2001 pnetru că a expirat termenul maxim de detenţie provizorie, iar ea s-a refugiat în ţara ei de unde nu poate fi extrădată. Este judecată în lipsă.

Apărarea mai remarcă şi că judecătorul a interogat în cadrul anchetei din Iordania un alt co¬acuzat, pe palestinianul Ali Kamal al Assawi, 68 de ani, fără a-l inculpa. Acum, acesta este de negăsit şi este judecat în lipsă.

În ceea ce-l priveşte pe ultimul co-acuzat, germanul Johannes Weinrich, 64 de ani, acesta execută o pedeapsă pentru alte delicte în Germania, dar a fost achitat în 2004 pentru majoritatea faptelor din dosarul francez, deoarece magistraţii germani au considerat atunci că procedura Bruguiere nu era satisfăcătoare.

Loading...

Citește și
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.