Relaţiile „schizofrenice” dintre Merkel şi Sarkozy

Rigoarea prusacă a cancelarului german îi provoacă coşmaruri preşedintelui francez care nu se poate obişnui cu disciplina.

Presa germană denunţă în ultimul timp această realitate, în timp ce presa franceză încearcă să se acomodeze cu această relaţie inegală şi se face că o ignoră, astfel încât acest „duo” fantasmagoric, această rămăşiţă a unei „axe defuncte”, bazată pe cultivarea unei minciuni nevinovate, să fie în avantajul tuturor, notează luni (28 noiembrie 2011) ziarul ABC.

cancelarul Helmut Schmidt a fost primul care a certificat decesul legendarei axe franco¬germane, în timp ce omul de afaceri catalan Josep Piqué a fost primul care a dezvăluit noua relaţie franco-germană: un joint-venture bazat pe sprijinul reciproc.

Benzile desenate franceze ilustrează grafic noua relaţie: înainte de zori, insomniac, Sarkozy părăseşte patul conjugal /unde madame Sarkozy doarme liniştită alături de fiica ei/ urmărit de spectrul „tiranicei” Angela Merkel. În timp ce presa germană vorbeşte despre doamna cancelar care vrea să fie plimbată în Audi-ul privat pentru a „scăpa” de coşmarul Sarkozy.

Citeste si:  Egipt: Hollande şi Merkel cer o "coordonare europeană" urgentă

Schizofrenia provocată de coşmarurile franco-germane vine de departe… De când Merkel cerea o „regulă de aur” bugetară pentru întreaga zonă euro, iar Sarkozy a urcat imediat în trenul iniţiativei franco-germane.

În limba germană acest lucru înseamnă că „Franţa trebuie să fie mai riguroasă, dacă vrea să evite declinuľ. Pentru francezi traducerea este mai liberă: „Vom vedea noi cum putem să reducem datoriile acumulate de peste 30 de ani”.

Când Merkel studiază diferitele scenarii de faliment grecesc /ieşirea din euro traumatizantă dar suportabilă, blândă pentru interesele germane catastrofală pentru ceilalţi/ bancherii germani scot calculatorul şi se îngrozesc de costul scenariilor pentru contribuabilii germani.

Îngrijorat în faţa posibilităţii de a pierde excelenta notă – triplu A – a datoriei sale, Sarkozy traduce: „Toţi trebuie să respectăm angajamentele asumate…”, un mod de a cere mai multă răbdare guvernului german.

Citeste si:  Accidentul de autocar din regiunea Campania, soldat cu 38 de morţi, în atenţia presei italiene

Când Merkel evaluează scenariile unei reforme a tratatelor europene, Sarkozy se teme ca această evaluare să „distragă” Berlinul de la gestionarea crizei în curs, în timp ce credibilitatea franceză se degradează inexorabil de mult timp încoace.

Pentru restul aliaţilor europeni europeni schizofrenia franco-germană are însă avantaje. Când Italia (Berlusconi) sau Spania (Zapatero) cereau „răbdare şi „solidaritate” europeană, se ascundeau sub umbrela retorică franceză: plătirea datoriilor şi reducerea deficitului impus de rigoarea germană, necesită un regim de austeritate bugetară de pâine cu apă, pe care Franţa este prima pe care nu-l respectă.

Când Spania (Zapatero) sau Italia (Berlusconi) spun că resping o Europă cu mai multe viteze aspiră să primească de la Germania acelaşi tratament preferenţial pe care îl primeşte şi Franţa (Sarkozy), tăinuind o evidenţă: zona euro funcţionează deja cu mai multe viteze… Şi este Berlinul şi Banca Centrală Europenă (BCE) cele care impun viteza pe care o consideră convenabilă.

Citeste si:  Investiţiile pun în mişcare în continuare industria auto din Europa Centrală şi de Est

Noul premier italian, Mario Monti, a rezumat-o tranşant: „Pentru a prmi ajutor de la BCE, statele trebuie să înceapă să se ajute singure”. În timp ce noul preşedinte al BCE, Mario Draghi, transmite un mesaj voalat guvernului francez: „Nu mai amânaţi reducerile pentru a putea continua să simulaţi că Germania şi Franţa merg cu aceeaşi viteză”.

Până la urmă, schizofrenia franco-germană este esenţială. Fără ea zona euro şi Uniunea Europeană ar lăsa descoperit un şirag de adevăruri neplăcute: îndatorirea colosală, demografie în declin, creştere iluzorie, revirimente populiste, eclipsare istorică.

Totuşi schizofrenia franceză permite să fie mai uşor de digerat rigoarea prusacă a lui Frau Merkel, conştientă că Germania nu poate naviga singură în oceanul nemărginit al mondializării.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

close