Rusia mai pierde un aliat: Siria

„Primăvara arabă”, care a trecut treptat în iarnă, a rarefiat în mod serios rândurile aliaţilor Rusiei. După Libia, urmează Siria, ţară în care fosta Uniune Sovietică a investit bani serioşi.

La ora actuală, în portul sirian Tartus se construieşte singura bază militar¬maritimă a Rusiei de la Marea Mediterană şi nu este deloc exclus ca, în final, altă ţară să devină proprietarul acestei baze, notează cotidianul rus Utro.

Siria este deja de opt luni scena unor revolte în masă. Nu se ştie exact ce a dus la izbucnirea lor: duritatea puterii de la Damasc, propaganda occidentală a democraţiei sau lupta dintre Iran şi Arabia Saudită pentru statutul de lider în regiune.

Potrivit cotidianului rus Utro, toţi aceşti trei factori au jucat un anumit rol. Este însă o certitudine că, la ora actuală, situaţia din Siria aminteşte cu un război civil, fiind agravată şi de sancţiunile iniţiate întâi de SUA şi Uniunea Europeană /UE/, iar apoi de Liga Arabă /LA/ şi Turcia.

Economia siriană, până de curând mereu în dezvoltare datorită turismului şi extracţiilor de petrol, a început să se contracte. Anul acesta, potrivit Fondului Monetar Internaţional /FMI/, Produsul Intern Brut /PIB/ al Siriei va înregistra o scădere de 2%, iar potrivit altor pronosticuri – de până la 8%. Acest lucru nu este de mirare, în condiţiile în care puţini turişti s-au mai încumetat să viziteze Siria, iar exportul său de petrol a fost suspendat ca urmare a embargoului.

Citeste si:  Tatăl actriţei Nicole Kidman a murit în Singapore, în urma unei căzături în camera de hotel

Încă la începutul anului, în Siria se extrăgeau 350.000 de barili de petrol pe zi, din care peste 100.000 erau exportaţi, în principal în UE. Însă, de o perioadă de timp companiile Total şi Royal Dutch/Schell, care activează în Siria, au fost nevoite să reducă volumul extracţiilor, deoarece exportul de petrol din această ţară a devenit aproape imposibil.

În afară de aceasta, recent a apărut informaţia conform căreia Siria nu mai face plăţi către compania Total, care extrage petrol pentru piaţa internă.

În Siria se simte demult lipsa de valută, rezervele valutare şi de aur ale ţării reducându-se în mod vertiginos, chiar dacă, potrivit Trezoreriei SUA, acestea s-ar ridica încă la 18 miliarde de dolari. În condiţii de război civil, businessul şi-a redus şi el ritmul. Se aşteaptă ca afluxul de investiţii directe în economia siriană să scadă în acest an cu 65%, fiind de numai 0,5 miliarde de dolari comparativ cu 2,38 miliarde anul trecut.

SUA şi UE fac presiuni şi asupra domeniului financiar al Siriei. Săptămâna trecută, Bruxellesul a anunţat îngheţarea procesului de creditare a Siriei: ţărilor şi organizaţiilor europene le este interzis să ofere orice fel de credit Damascului.

În acelaşi timp, Washingtonul face presiuni asupra Beirutului – principala „fereastră financiară” a regimului sirian – pentru a obliga băncile libiene să renunţe la tranzacţiile cu Siria.

Citeste si:  De ce sancţiunile UE la adresa Siriei constituie o eroare?

În plus, să pedepsească Damascul a decis şi LA, care discută demult o asemenea posibilitate, dar care până de curând nu a putut pune în aplicare această ameninţare /Siria are totuşi destui aliaţi în cadrul organizaţiei/. Acum, însă, s-a decis iniţierea de sancţiuni.

Acestea vor presupune îngheţarea activelor ce aparţin conducerii siriene, interzicerea operaţiunilor financiare cu Banca Centrală şi guvernul Siriei, precum şi intrarea oficialităţilor siriene pe teritoriul ţărilor din LA. În afară de aceasta, Turcia a declarat că ar putea revizui acordurile în vigoare privind livrările de energie electrică în Siria.

De altfel, această situaţie nu a speriat foarte tare Damascul, constată Utro. În primul rând, pentru că Siria ocupă un rol central în regiune, iar vecinii pur şi simplu nu o pot boicota în plan economic: de exemplu, tranzitând teritoriul sirian Turcia face comerţ cu lumea arabă, iar Irakul – cu Europa.

În al doilea rând, livrările transfrontaliere de energie electrică din regiune reprezintă un sistem destul de complicat. În al treilea rând, Siria va continua să aibă aliaţi în regiune, unul dintre cei mai importanţi fiind Iranul.

Recentul vot pe marginea revoluţiei siriene din cadrul Consiliului de Securitate al ONU a dezvăluit că Damascul are prieteni importanţi şi în afara Orientului Mijllociu /OM/. Principalul dintre ei este Rusia, care are în Siria destule interese.

Citeste si:  Un pilot rus s-a drogat cu marijuana înainte de a se urca la bordul avionului

De exemplu, în domeniul economic există un amplu teren pentru cooperare bilaterală, în condiţiile în care sute de obiective industriale şi de infrastructură de pe teritoriul sirian au fost construite cu participarea Uniunii Sovietice. Printre acestea se numără rafinării şi centrale electrice, uzine şi sisteme de irigaţii. Toate aceste obiective vor putea fi în continuare deservite şi modernizate.

În afară de aceasta, sirienii sunt gata să atragă companii ruseşti în realizarea de noi proiecte, în special în domeniul petrolier şi cel al gazului. În Siria există cerere la utilaje şi tehnică, precum şi la arme de producţie rusească.

Nu în ultimul rând, Moscova şi Damasc au semnat un acord pentru modernizarea porturilor Tartus şi Latakia. La Tartus funcţionează singura din Marea Mediterană bază de acostare pentru navele ruseşti, care ar urma să se transforme într-o adevărată bază militar-maritimă.

În situaţia în care regimul lui Bashar al-Assad va cădea, aceste planuri nu vor fi realizate. De aceea, Rusia îşi va apăra până în ultima clipă aliatul din lumea arabă, conchide Utro. În opinia cotidianului, însă, un deznodământ favorabil al acestei lupte nu are prea mari şanse de izbândă.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata