„Fântâni” de metan erup din gheaţa arctică

Cercetătorii de pe vasul „Academician Lavrentiev” a realizat un studiu al unei zone din mare de 10.000 de metri pătraţi de-a lungul coastei de est a Siberiei.

Aceştia au făcut o descoperire îngrozitoare: efluenţi imenşi de bule de metan care se ridică la suprafaţă din solul marin, un gaz cu efect de seră de 30 de ori mai puternic decât dioxidul de carbon, relatează Daily Mail.

Doctor Igor Semiletov a spus că au descoperit „peste 100 de fântâni, cu un diametru de peste un kilometru”, câmpuri de metan la un nivel care nu s-a mai vâzut până acum, iar emisiile acestora „se duceau direct în atmosferă”.

Cercetarea realizată de echipa lui Semiletov a concluzionat că în prezent, cantitatea de metan care iese din platforma arctică est-siberiană este comparabilă cu cea care iese din toate oceanele planetei. Însă, Semiletov crede că această cantitate este subestimată.

Topirea platformei arctice reprezintă dizolvarea „permafrostului” maritim, care eliberează metanul depozitat în fundul mării sub formă de gaz metan.

Aceste eliberări pot fi mai mari şi mai abrupte decât orice altă eliberare terestră. Platforma Arctică Est-Siberiană este o zonă bogată în metan care ocupă mai mult de 2 milioane de kilometri pătraţi din solul maritim din Oceanul Arctic.

Este prima dată când s-au găsit astfel de structuri curgătoare puternice, impresionante şi continue cu un diametru de peste 1.000 de metri. Într-o zonă relativ mică, s-au găsit peste 100 de astfel de fântâni, însă pe o zonă mai mare este posibil să existe mii de astfel de structuri.

Echipa lui Semiletov a folosit monitoare acustice şi seismice pentru a detecta bulele de metan care se ridicau la suprafaţă. Oamenii de ştiinţă estimează că metanul captiv sub platforma de gheaţă ar putea determina o schimbare climatică extrem de rapidă.

Media actuală de concentraţii de metan din zona arctică este de 1,85 de părţi la milion, cea mai mare în ultimii 400.000 de ani. Concentraţiile de deasupra acestei zone est-siberiene sunt şi mai mari.

Această platformă este puţin adâncă, în jur de 50 de metri sau mai puţin în adâncime, ceea ce înseamnă că a fost fie scufundată fie deasupra apei, în funcţie de nivelurile de-a lungul istoriei Pământului. În timpul perioadelor cele mai reci ale planetei noastre, Pământul este o câmpie arctică îngheţată şi nu eliberează metan.

Pe măsură ce planeta se încălzeşte şi nivelul mării creşte aceasta se inundă cu apa mării, care este cu 12-15 grade mai caldă decât temperatura medie a aerului.

În adâncimile platformei est-siberiene, metanul pur şi simplu nu are suficient timp să se transforme in dioxid de carbon, ceea ce înseamnă că sub această formă scapă în atmosferă.

Acest lucru, combinat cu valorile mari de metan din zonă, pot adăuga o variabilă necalculată anterior la modelele climatice.

Sursa: Dailymail.co.uk

Loading...
loading...
Citește și
Loading...
loading...

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.