De ce s-a dublat „peste noapte” preţul Magiunului de prune Topoloveni?

14

–     Cu toată promovarea de care s-a bucurat de-a lungul anului 2011, iată că magiunul de prune Topoloveni a devenit un produs greu accesibil românilor, din moment ce preţul acestuia a crescut cu mai mult de 100%. Pentru un borcănaş de 350 de grame, cumpărat din supermarket, românii trebuie să scoată din portofel sume cuprinse între 22 şi 25 de lei  

 

Unul dintre produsele româneşti care s-au bucurat în anul 2011 de o atenţie specială din partea presei, dar şi a unor formatori de opinie renumiţi în omeniul alimentaţiei sănătoase, este Magiunul de prune Topoloveni.

Un produs despre care se spune că este 100% natural, dietetic, sănătos, produs după o reţetă tradiţională românească, protejată la nivel european. O întreagă colecţie de atu-uri care i-au convins pe români să-l cumpere, cel puţin până la un moment dat, când o constatare-şoc le-a tăiat avântul: borcănaşul de magiun (350 gr net), pe care îl achiziţionau din comerţ la un preţ de maxim 10 lei a ajuns să coste între 22-25 lei, în funcţie de vânzător.

Preţul acestui produs, stabilit în 2008 la 6,75 lei fără TVA a rămas neschimbat până în toamna anului 2011. În tot acest timp, materia primă a devenit de la 5 până la 25 de ori mai scumpă. Astfel că în toamna anului trecut, la 18 octombrie, 2011, am luat decizia majorării preţului, chiar la finalul procesului de producţie, acesta devenind 15 lei fără TVA”, a declarat pentru Financiarul.ro Bibiana Stănciulov (foto), director general al Sonimpex Serv Com, producătorul Magiunului de prune Topoloveni.

Aceasta a adăugat că „privind înapoi, consumatorii români pot considera că au primit cadou preţul magiunului în tot acest timp, din 2008 şi până în octombrie 2011”.

Furnizorii de prune şi-au justificat la rândul lor creşterile de preţ prin faptul că din anul 2010 nu au mai fost subvenţionaţi cu fonduri guvernamentale, şi, în plus au avut parte de un an 2011 secetos. Totodată, producătorul Magiunului Topoloveni acuză şi scumpirile în lanţ aplicate utilităţilor şi combustibililor, cu un impact semnificativ asupra procesului de producţie din moment ce „magiunul este fiert timp de 12 ore , şi nu doar 30 de minute sau o oră, aşa cum obişnuiesc ceilalţi fabricanţi”.

„Fabrica nu are voie (din cauza Indicaţiei Geografice Protejate) să importe prune ieftine, trebuie să le cumpere din arealul geografic din care face parte Topoloveniul şi nici producţia nu o poate muta în China, tot din cauza brandului protejat de către UE. Şi tot reţeta tradiţională (protejata tot prin IGP) impune concentrarea produsului 5:1 adică 100 de grame de Magiun se obţin din 500 de grame de prune din diverse soiuri.

Din păcate, Magiunul de Topoloveni nu poate fi produs cu aceleaşi costuri cu ale produselor concurente care conţin 30-50% fruct, restul pectină (gelatină), apă, zahăr, conservanţi, etc. Magiunul de Topoloveni are doar un singur ingredient: câteva soiuri de prune care sunt prelucrate câte 12 ore cu o tehnologie ce imită producţia de acum 100 de ani (când magiunul se făcea în oale de lut în cuptor – deci nu la foc direct), timp în care consumul de utilităţi este mai mare decât la concurenţă de 8-10 ori”, au explicat reprezentanţii Sonimpex Serv Com.

Chiar şi aşa, de asemenea majorări de preţ (de peste 100%) am mai auzit, de-a lungul anului trecut, doar în cazul serviciilor de întreţinere a locurilor de veci din municipiul Iaşi. Dar aici deja e vorba despre o instituţie publică, o poziţie de „monopol” şi despre talentul de a jecmăni românul disperat. Ceea ce nu cred că se aplică în cazul producătorului de magiunuri despre care facem vorbire. De ce? Simplu: pentru că în mediul privat, concurenţial, astfel de „mişcări” se taxează cu pierderea clienţilor.

Sonimpex spune că dublarea preţului nu a avut o influenţă negativă asupra volumului de vânzări, şi aceasta pentru că producţia magiunului se face, cel puţin deocamdată, la scară destul de mică, iar cererea pe piaţa internă a cunoscut până acum un trend ascendent.

Cu alte cuvinte, clienţii nu reprezintă o problemă pentru producător, ci mai degrabă dificultăţile sunt date de distribuitori, mai exact de regimul abuziv al hipermarketurilor şi supermarketurilor. „Neruşinarea atinge cote maxime când vine vorba de condiţiile contractuale impuse producătorilor români, iar dovada cea mai clară o am chiar de la un hipermarket cunoscut în România (pe care prefer să nu îl numesc) care în mod abuziv impune contracte fără penalităţi la plată. Cu alte cuvinte, hipermarketul poate plăti când are el chef, chiar şi peste doi ani după vânzarea mărfii, fără să suporte vreo consecinţă pentru această întârziere. În toate supermarketurile, plătim «taxele prostiei româneşti», şi să ştiţi că de aici nici eu nu sunt exclusă. Aş putea spune că eu sunt proasta numărul 1”, ne-a declarat Bibiana Stănciulov.

Această regândire a politicii de preţ este legată şi de oportunităţile ivite în urma promovării magiunului Topoloveni la târgurile din străinătate, care i-au dat imboldul producătorului român de a se orienta spre export. Şi cum diferenţele dintre preţurile de vânzare către lanţurile de magazine din România faţă de cele din Germania, de exemplu, nu pot fi colosale, atunci a fost nevoie de „o aliniere la standardele europene”, cum s-ar spune.

În aceste condiţii, tradiţionalul magiun românesc se va găsi mai degrabă pe rafturile magazinelor din afara ţării, acolo unde consumatorul şi-l va permite?

Directoarea Sonimpex se arată totuşi optimistă în privinţa clientelei autohtone, mizând însă pe segmentul românilor cu educaţie şi venituri peste medie care au adoptat un stil de viaţă sănătos. „Am ajuns la concluzia că în România nu mai există clasă medie, prin urmare vom vinde un produs de calitate celor care apreciază calitatea şi care se îngrijesc de sănătatea lor şi a familiilor lor. Aştept momentul în care românii îşi vor face un calcul onest. În loc să dai bani pe medicamente şi tot felul de produse pharma sintetice, în loc să-ţi cumperi un pachet de ţigări sau o sticlă de băutură neagră în care se dizolvă şoarecii, poţi alege să cumperi un produs natural, care îţi ajută organismul, şi nu îl intoxică”, a subliniat directoarea Sonimpex Serv Com.

Şi totuşi, pentru românii iubitori de alimente naturale, dar care resimt din plin efectele crizei, este util să ştie că cel mai convenabil preţ al Magiunului de Topoloveni, cel de producător, poate fi găsit în două variante: la târgurile de profil (cum este şi Târgul Boierului la Muzeul Ţăranului Român din 27 – 29 Ianuarie 2012) sau direct de la magazinul producătorului, existent şi în variantă online.

Citește și
14 Comentarii
  1. eugen spune

    La kaufland e doar 9 lei si 15 bani , luati de acolo si este magiunul de Raureni Foarte bun la 6-7 lei vorbesc de cel de 350 gr

  2. cris spune

    d-na Bibiana cred ca aberati vi s-a urcat succesul la cap, sa scumpesti cu 1-2 lei mai mege dar sa-l dublezi la pret, n-aveti decit sa stati cu magiunul pe rafturile magazinelor mult si bine este la fel de bun si magiunul celor de la Raureni si costa doar 6-7 lei

  3. Victor PASCA spune

    Este bine sa cititi cu atentie si ce scrie pe etichete ( continut de fruct – procentual) – desi este doar 6-7 lei pentru o gelatina cu gust de fructe se poate sa fie scumpa.

  4. Radu Candrea spune

    Madam, ai sa ramai cu magiunul in poala. Ai sa-l faci rachiu, in cel mai bun caz. Am luat de multe ori povirla lu’ mamaie asta, da’ daca o face 25 lei poa sa si-o puna in coliva. Astia-s capitalistii romani. Nu pot face o treaba buna pana la capat.

  5. vasilescu spune

    Da e scump, dar intradevar cei ce mananca numai din supermaketuri se regasesc pe holurile spitalelor…eu si un grup destul de mare de prieteni ne intalnim in supermarket la standul de apa minerala , detergenti , hartie igienca si…atat .
    Alimentatia ne-o facem din micile magazine traditionale, plus ca ne-am mutat locuintele din buricul orasului in zone rurale .
    In orice tara produsul calitativ e scump, nu ti-l permiti…mananci gelatina cu pectina colorata chimic…pai de ex. uleiul de masline oscileaza de aprox. la 1,5 E (supermarketuri) pana la 8-10 E\litru (producatorii traditionali), nu mai spun produsele de carne…in fine…
    Problema Topoloveniului e ca isi vor restrange activitatea, produsele lor nemaifiind usor accesibile, iar daca sunt orientati isi pastreaza „brand”-ul, ies din hatisul supermarketurilor cauta firme traditionale (daca nu au magazine proprii) si continua sa traiasca relativ…alta varianta ar fi sa-si extinda arealul de colectare al prunelor; ce ne facem daca nu se mai fac prune in Topoloveni…
    Stima,

  6. PRICOP ANI JANINA spune

    Ia de aici decizie egotica si argumentatia corespunzatoare: „consumatorii români pot considera că au primit cadou preţul magiunului în tot acest timp”. Daca au Departament de Marketing care a facut un studiu de piata si a constatat ca piata tinta suporta pretul atunci e k..daca nu si nu a luat in calcul o alta piata atunci..vorba cuiva care a scris mai sus „poate sa si-o puna pe coliva”.

  7. cabron spune

    Pai la pretul asta, reiese ca un kg de magiun de topoloveni costa 60 de lei. Ba esti nebun ? Pai cate de cate prune au nevoie sa faca un kg / raspuns de 5 kg. Cat costa kg de prune ? Maxim 3 lei. Asta inseamna ca prunele pentru un kg de magiun costa 15 lei iar ei dupa ce pun costurile cu productia si cu trasnport costa de 4 ori mai mult decat materia prima ? Pai eu cred ca pun prune cu mashrooms (ciuperci halucinogene), de aia il vand asa scump magiunul…

  8. eugen spune

    pentru Victor PASCA pe cel de raureni l-am gustat are gust similar cu ce faceam in timpul raposatului anii 80 din prune curate fierte mult si mestecate fara intrerupere pana se intarea pe eticheta scrie ca se obtine 100 g din 550g fructe si ca nu contine nimic altceva, este intre 6-7 lei 350gr , parca vorbeam aici de magiun si nu de alte geluri sau „gelatina”

  9. scaraotzky spune

    Fara multe comentarii: adio magiun, am o livada cu pruni, meri, caisi, visini, ciresi est. si am si tuica si sucuri naturale, compot, gemuri si dulceata. Am consumat si acest magiun, bun dar eu am facut unul de prune de la mine din curte si a iesit super.

  10. ion spune

    Prunele au avut un pret intre 80 de bani si 1 leu.Am cumparat in aceasta toamna zeci de tone la pretul asta de la mai multe livezi. Deci pretul prunelor ptr un borcan de 350 gr costa sub 2lei+tva!!!

  11. Gabriela spune

    Intai sa vorbim despre bucatile de samburi nelipsite din fiecare borcan .

  12. halva spune

    Cresterea peste noapte a pretului mi se pare nesimtita. Au un cumparator in minus de aproape un an si sper sa dea faliment.

  13. Giancarlo spune

    Unde mai pui ca dulceturile dietetice frantuzesti, culmea fara adaos de zahar(doar cu zahar din sucul de mere) sunt la jumatate din pretul bibianei…si mai zicea ca suntem singura tara din lume care produce dulceturi fara adaos de zahar…francezii, italienii, nemtii, elvetienii fac treaba asta de doua secole bibiano tata…mai pune mana si te documenteaza…preturile dulceturilor le puteti vedea la orice supermarket

  14. Samir geagea spune

    Un client au pierdut, sigur: nu am mai cymparat un borcan dupa dublarea pretului. Mai nou, acum au un site de unde poti cumpaa toate produsele, dar DOAR IN MULTIPLI DE DOI !!!!!! Asta da gheseft ….

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.