Project managerul de la GiGa TV, studiu de caz în jurisprudenţă cu dosarul său de jurnalist şantajist

1

– Cazul lui George Norocel Harabagiu este analizat de judecătorul Curţii de Apel Bacău dr. Augustin Ungureanu pentru a clarifica diferenţa dintre luarea de mită şi şantaj

George Norocel Harabagiu, project manager al postului de televiziune GiGa TV, recent lansat la Bucureşti, a fost condamnat în mod diferit la Tribunalul Neamţ şi, apoi, la Curtea de Apel Bacău, după ce a şantajat un medic pietrean.

Acest lucru l-a determinat pe judecătorul Augustin Ungureanu să îl considere demn de dat ca exemplu pentru clarificarea diferenţelor dintre infracţiunea de luare de mită, aceea care i-a fost reţinută în seama lui Harabagiu la Tribunalul Neamţ, şi infracţiunea de şantaj, pentru care a primit condamnarea definitivă. Studiul de caz apare în lucrarea „Jurisprudenţa penală a Curţii de Apel Bacău pe anul 1997 – 204 speţe comentate“, apărută la Editura „Lumina Lex“ în 1998.

Cităm din această lucrare câteva pasaje despre cel care, între timp, a ajuns project manager al postului de televiziune GiGa TV, cu sprijinul lui Gheorghe Ştefan, alias Pinalti, care, anterior,  îi acordase puteri de conducere şi la postul local 1TV.

„Prin sentinţa penală nr. 34 din 31 martie 1997 a Tribunalului Neamţ s-a dispus condamnarea inculpatului H.P.G.N. la 3 ani închisoare şi 1 an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a şi b Cod penal pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. 1 Cod penal, obligarea inculpatului la plata sumei de 300.000 lei către partea civilă A.C., precum şi restituirea către aceeaşi parte civilă a sumei de 700.000 lei ridicată de la inculpat şi consemnată pe recipisă CEC, aflată ca grefa tribunalului.

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut, în fapt, că numitul A.C., medic la un dispensar medical, i-a propus numitei I.M., medic stagiar, să meargă la un motel din apropierea municipiului Piatra Neamţ pentru a discuta probleme profesionale. Ajunşi la motel, A.C. i-a propus lui I.M. să întreţină relaţii sexuale, ceea ce I.M. a refuzat. Despre acest incident a luat cunoştinţă inculpatul, care avea calitatea de reporter la ziarul «Realitatea Nemţeană», prin intermediul unui coleg, de asemenea reporter la acelaşi ziar.

Animat de dorinţa de a exploata în interesul său material acest incident, inculpatul l-a contactat pe medicul A.C., în zilele de 5 şi 6 octombrie 1996, căruia i-a cerut suma de 1.000.000 lei pentru a nu da publicităţii în ziarul local menţionat incidentul respectiv, care fusese imprimat, fără acceptul lui A.C., pe o casetă audio.

Acceptând propunerea, pentru a evita afectarea prestigiul său şi al numitei I.M., medicul A.C. i-a dat inculpatului, mai întâi, suma de 300.000 lei, după care a sesizat organele de urmărire penală şi, în momentul în care i-a dat şi restul de 700.000 lei, inculpatul a fost surprins în flagrant.

S-a considerat că această faptă constituie infracţiunea de luare de mită, prevăzută de art. 2 54 C.pen., iar nu infracţiunea de înşelăciune, cum a pretins inculpatul, deoarece, aşa cum rezultă din legitimaţia aflată la dosar, la data faptei inculpatul avea calitatea de reporter, asimilată, potrivit legii, cu cea de funcţionar.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul, solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de şantaj prevăzută de art. 194 alin. 2 C.pen., reducerea corespunzătoare a pedepsei şi suspendarea condiţionată a executării acesteia, deoarece a manifestat sinceritate şi este bolnav.

Apelul declarat este întemeiat.

Astfel, în primul rând, inculpatul nu era salariat al ziarului, ci se afla într-o perioadă de probă de o lună, pentru a fi angajat cu convenţie civilă, eliberându-i-se legitimaţie doar pentru această perioadă de probă şi în această calitate.

În al doilea rând, potrivit art. 254 alin. l C.pen. constituie infracţiunea de luare de mită fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptă promisiunea unui astfel de folos sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu, sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri. Aceasta înseamnă că, pentru a exista această infracţiune, trebuie să existe, ca premisă, competenţa unui funcţionar, abilitat a face anumite acte, potrivit legii.

Prin «îndatorire de serviciu» se înţelege tot ceea ce se află în sarcina unui funcţionar, potrivit normelor care reglementează o activitate ori sunt inerente acestei activităţi, implicit respectarea acestor norme ca obligaţie de serviciu a funcţionarul.

În context, activitatea ziarului respectiv este reglementată prin Legea presei nr. 3/1978, potrivit căreia inculpatul – indiferent dacă avea sau nu calitatea de «funcţionar» al ziarului – nu avea nici dreptul şi nici obligaţia de serviciu de a da publicităţii un fapt care se referă la viaţa particulară a unei persoane fizice.

În cazul în care inculpatul ar fi publicat incidentul respectiv, ar fi comis o infracţiune de defăimare prin presă a unei persoane, încălcând atribuţiile gazetarului prevăzute în art. 40 din Legea nr. 3/1978.

Fapta inculpatului întruneşte, în schimb, elementele constitutive ale infracţiunii de şantaj, prevăzută de art. 194 alin. 2 C.pen., deoarece, în scopul de a dobândi, fără drept, suma de 1.000 000 lei, a ameninţat persoana vătămată A.C. cu publicarea în presă a unui fapt compromiţător pentru persoana sa, prin aceasta aducându-se atingere libertăţii individuale, manifestată sub aspectul particular al libertăţii psihice (morale). Cu alte cuvinte, inculpatul a supus persoana vătămată unei constrângeri psihice (morale), prin ameninţarea cu publicarea incidentului respectiv, în scopul obţinerii unui folos material injust.

În consecinţă, urmează a se admite apelul, a se desfiinţa sentinţa atacată şi a se schimba încadrarea juridică a faptei, potrivit art. 334 C. pr. pen., din art. 254 alin. 1 C. pen. în art. 194 alin. 2 C. pen., anterior modificării prin L. 140/1996, potrivit art. 13 C.pen., a se reduce pedeapsa principală aplicată, a se înlătura pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi şi a se constata că paguba cauzată părţii vătămate şi civile A.C. a fost recuperată integral.
(C.A. Bacău, s.p., d. nr. 103/A din 8 iulie  1997, rămasă definitivă prin nerecurare).


Legendă foto: George Norocel Harabagiu şi locul din localitatea Săvineşti unde, în urmă cu aproape un an, a ucis o femeie cu maşina

loading...
Citește și
1 Comentariu
  1. jurias spune

    De asemenea, el (G. Harabagiu) a fost internat într-un centru pentru minori după mai multe fapte de înşelăciune petrecute în 1991. „Dintr-un cupon de abonament cu reducere la săptămânalul Newsweek şi-a făcut ceva care semăna a legitimaţie de presă. Avea 16 ani şi 10 luni şi a reuşit să păcălească aproape toate autorităţile locale, recomandându-se corespondentul pentru Newsweek la Piatra Neamţ. A luat bani, băutură şi ţigări de la mai multe persoane, promiţând inclusiv campanie electorală viceprimarului Mircea Rusu în săptămânalul american“, a declarat Viorel Cosma, ziarist la un cotidian local în acea perioadă.

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.