Beijingul, la şapte minute de distrugere. Un satelit de 2,5 tone s-a zdrobit de Pământ cu aproape 500 km/h

0

– Şapte minute au salvat părţi însemnate ale Beijingului de la distrugere anul trecut, când un satelit de 2,5 tone s-a prăvălit la pământ, după cum s-a demonstrat recent. Capitala chineză se afla direct pe traiectul de zbor al satelitului ştiinţific german Rosat când acesta când acesta a plonjat în Golful Bengal în octombrie trecut, la două decenii după ce a fost lansat.

– Consecinţele prăbuşirii unor bucăţi dintr-un satelit de 2,5 tone asupra unui oraş ar fi fost catastrofale; cratere uriaşe, conducte de combustibil avariate, explozii, clădiri distruse şi nenumărate vieţi omeneşti ar fi fost costul unui astfel de eveniment într-o metropolă cu peste 20 de milioane de locuitori, scrie publicaţia britanică Daily Mail.

 

Bucăţile desprinse din satelit în timpul dezintegrării atmosferice a acestuia ar fi cauzat cratere adânci în oraş, ar fi putut demola clădiri şi aproape sigur ar fi curmat vieţi omeneşti. A fost “periculos de aproape” să lovească Beijingul, cu peste 480 de kilometri pe oră, a afirmat Agenţia Spaţială Europeană (ESA).

Satelitul ar fi reintrat în atmosferă cu o viteză mult mai mare, dar frecarea atmosferică încetineşte sateliţii care se prăbuşesc de pe orbită, cauzând arderea şi ruperea lor în bucăţi.

“Beijingul se afla direct pe traiectoria ultimei orbite a satelitului”, a afirmat Manfred Warhaut, de la Centrul de Operaţiuni Spaţiale Europene din Damstadt, Germania. Dar oamenii de ştiinţă nu mai aveau cum să-l controleze, din moment ce acesta a devenit nefuncţional încă din spaţiu.

Calculele noastre arată că dacă Rosat ar fi atins solul doar cu şapte până la zece minute mai târziu, ar fi lovit Beijingul”, a arătat dr. Heiner Klinkrad, şeful Oficiului de Deşeuri Spaţiale al ESA.

“Un impact ar fi fost foarte posibil”, a adăugat Klinkrad. Rosat cântărea iniţial 2,5 tone. În mod normal, între 20 şi 40% din masa unui satelit artificial ajunge înapoi pe sol, când acesta cade de pe orbită.“În cazul Rosat, însă, noi ştiam că acest procent va atinge cam 60%, pentru că era construit din materiale deosebit de rezistente şi durabile”.

Rosat a fost unul din cele mai la limită cazuri de deşeuri spaţiale revenite pe Terra. Satelitul a fost plasat pe orbită la 1 iunie 1990, fiind lansat de la Cape Canaveral, într-o misiune de cercetare a surselor de raze X, menită să dureze iniţial 18 luni, dar Rosat a rămas pe orbită  şi a transmis date despre găuri negre şi galaxii îndepărtate timp de încă nouă ani. Şi-a început căderea spre Terra după încă unsprezece ani de evoluţie pe orbită, la 22 octombrie anul trecut.

Totuşi, purtătorul de cuvânt Bernard von Weyhe a ţinut să sublinieze că zece minute în materie de traiectorie orbitală înseamnă foarte mult.

Satelitul se deplasează atât de repede încât “dacă ar fi lovit cu un minut mai devreme ar fi atins Siberia iar un minut mai târziu ar fi căzut în Oceanul Pacific”, a spus von Weyhe.

 

Cine este următorul pe lista pericolelor?

Următorul pe lista îngrijorărilor este sonda Rossi X-ray Timing Explorer a NASA, care va prezenta o probabilitate de 1 la 1000 să rănească pe cineva în punctul final al căderii de pe orbită, undeva în 2014 – un risc de zece ori mai mare decât cel cerut actualmente de NASA pentru navele spaţiale care se reintră necontrolat în atmosferă, potrivit unui purtător de cuvânt al agenţiei.

Prognoza ce vizează reintrarea satelitului estimează o marjă între anii 2014-2023, dar fluctuaţiile în activitatea solară cauzează expandarea şi contracţia atmosferei, ceea ce face dificilă prezicerea perioadei de timp până la reintrarea în atmosferă a sateliţilor ieşiţi din uz.

Satelitul, lansat în decembrie 1995, şi-a început misiunea înainte ca NASA să emită standarde de siguranţă publică la reintrarea în atmosferă a navelor cosmice. Sateliţii NASA trebuie să aibă acum o probabilitate teoretică de a lovi o persoană de cel mult 1 la 10.000.

“Acest satelit a fost lansat cu câteva luni înainte de adoptarea primului standard NASA de reducere a deşeurilor orbitale şi de management al riscului la reintrare”, a afirmat Beth Dickey, un purtător de cuvânt al NASA la Washington. “Astfel, el nu a mai fost subiectul documentului în cauză, din moment ce era deja construit”.

Sonda Rossi X-ray Timing Explorer se roteşte în prezent la 473 de kilometri deasupra Terrei. Când satelitul de peste 3 tone se va prăbuşi, ar putea pune în pericol anumite zone de sub traiectoria sa ecuatorială.

Observatorii cerului consideră că e doar o chestiune de timp până când un asemenea deşeu spaţial va ajunge la sol şi va provoca distrugeri masive.

Un proiect cu finanţare europeană, care se derulează în Germania şi care vizează construirea unui scut defensiv pentru protecţia Pământului de asteroizi hoinari va căuta de asemenea să ne apere şi de astfel de nave cosmice care şi-au încetat funcţionarea şi care revin necontrolat “acasă”.

loading...
Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.