Fantastica LOGICĂ A DESZĂPEZIRII, în România!

5

– O ţară normală la cap, cu un stat capabil să canalizeze toate forţele şi resursele în vederea atingerii unui scop comun tuturor şi ale cărui coordonate de bază trebuie să fie progresul, dezvoltarea, orientarea către viitor, ar trebui să aibă un set de strategii pentru fiecare domeniu important al activităţii umane, pentru fiece ramură social-economică majoră, precum şi o viziune de ansamblu cu privire la rolul şi locul naţiunii care o populează în ansamblul global al reperelor de civilizaţie.

La noi, judecând după imaginea creată în ultimi douăzeci de ani, în locul unei orientări spre propăşirea naţiei, statul pare a avea mai degrabă rolul de a încerca să asigure o nenorocită de supravieţuire, în genunchi, a unor sărăntoci pe care i-a transformat în nişte arătări cu suflete de slugă, vorba excepţionalului cântec al lui Florin Chilian.

Dar atenţie, o supravieţuire nu a tuturor! Nuuu. Pe principiul neoliberal al intervenţiei minimaliste a statului în economie, extins de Păturicii care-au dat de oala cu miere a guvernării la minimalizarea imensei majorităţi a reglementărilor şi a altor intervenţii ale autorităţilor, se duce dracului şi ce ne-a mai rămas din standardul minim de viaţă, situaţie cu rezultate perfect vizibile mai ales în condiţii de extreme climaterice.

Dar mai cu seamă la vreme de iarnă, pe un ger de trosnesc pietrele, cu zăpădău cât casa şi cu viscol care să-ţi îngheţe şi maţele. Aici e bătaia peştelui, aici se vede limpede cum sunt prinse autorităţile cu pantalonii în vine, ca nişte băieţandri prinşi la furat borcane cu murături.

Indicatori ai nemerniciei autorităţilor şi a “realizărilor” celor două decenii de falsă democraţie avem, cât cuprinde.

Să luăm numai numărul de morţi generat de acest puseu de vreme deosebit de rece. Au fost necesare numai câteva zile de ger, ninsoare şi vioscol, după o iarnă extrem de blândă şi secetoasă, pentru ca zeci de români să treacă pe lumea cealaltă. Cei mai mulţi, oameni ai străzii. E simplu, nu? Oameni ai străzii. Bună ziua şi hai, pa! Ce înseamnă acest lucru? Că s-a ridicat teribil nivelul de trai, după lovitura de stat din decembrie 1989, nu-i aşa?

Cum e posibil ca dintr-o fostă ţară civilizată, în care oamenii, chiar dacă n-o duceau grozav, aveau totuşi cu toţii un acoperiş deasupra capului, să avem acum sute şi mii de boschetari fără adăpost? În condiţiile în care unii îşi bagă diamante şi în cur… Ăsta e progres? Fals. E numai o redistribuire a bogăţiei potrivit modelului capitalismului sălbatic şi genocid prin neintervenţie. În constituţie stă scris faptul că România este un stat social, între altele, lucru care nu e probat aci de faţă.

Eficienţa intervenţiei în înlăturarea efectelor vremii nefavorabile e alt indicator. Aici vedem multă trompetă propagandistică şi puţină mişcare în teren. Firme beneficiare de contracte uriaşe, dotate total nesatisfăcător, fac chipurile o deszăpezire de ochii lumii, pe trasee alese pe ochi pe sprânceană de şmecherii din primării şi de la Ministerul Transporturilor.

Nişte camioane folosite la construcţia de drumuri, adaptate pentru a purta o lamă de plug în faţă şi cărând nişte nisip în benă, de unde doi muncitori vai de capul lor lopătează, pe trei sferturi îngheţaţi, trăgând din zece în zece metri câte o dâră întunecată de-a latul albului străzii de pe care gheaţa nu poate fi înlăturată numai astfel. Acesta e imaginea utilajului de deszăpezire întâlnit cu prioritate în zonele urbane.

Eventual mai poate fi văzut câte un autogreder sau un tractor cu aceeaşi adaptare tehnică. Rar de tot, numai la TV, câte o freză, care n-ar trebui de fapt să lipsească, însoţită de camioane care să transporte zăpada în locuri special amenajate, pentru decongestionarea traficului auto. Până şi eu, ca nespecialist, pot vedea lucrul acesta. Oare cei care se ocupă exact cu trebuşoara asta nu pot conştientiza ce le trebuie?

Sau o dau pe românescul “merge şi aşa”?

În general, cam toate domeniile în care statul a rămas principal organizator: sănătatea, învăţământul, armata, au strategii minimaliste, cu numitorul comun al restrângerii. Al “reformei”, nu-i aşa? E criză, radem tot. Dar la fel s-a pus problema şi până la izbucnirea crizei. În aceste condiţii, nu trebuie să ne plângem dacă funcţionarea lor e puternic afectată de orice element aflat în afara uzanţelor mediului lor de funcţionare.

Transporturile, deşi au un minister al lor, au fost pur şi simplu cedate din mână. În ce priveşte transporturile terestre, s-a lăsat teren liber orientării spre segmentul auto, în detrimentul transportului pe calea ferată, ceea ce a dus la expandarea fără precedent a parcului auto de transport, deşi condiţiile de infrastructură se prezintă a fi mai degrabă nesatisfăcătoare decât stimulative.

Drept urmare, sigur că aprovizionarea pe timp de iarnă este dificilă şi uneori imposibilă, căci a deszăpezi cei peste 30.000 de kilometri de drumuri naţionale este mult mai puţin practic şi eficient decât a face acelaşi lucru pe calea ferată. În plus, diferenţele de masă şi putere a utilajelor de transport din cele două sisteme aduc un avantaj suplimentar trenurilor.

La toate acestea se adaugă, desigur, lipsa solidarităţii şi a dorinţei de a răzbi împreună.

Ca un exemplu scurt: nimeni nu iese să deszăpezească un loc de parcare, decât dacă arde şi trebuie să plece cu maşina. În schimb, “gospodarii” nu ezită să ocupe cel mai bun loc, deşi n-au mişcat un pai să-l scoată de sub troiene.

E şi hilar să discutăm de solidaritate, după două decenii de campanie continuă a celor ce ne conduc spre a ne învrăjbi, a ne opune veşnic unii altora.

Va trebui totuşi să ne depăşim condiţia, pentru a ne schimba soarta. Poate că trebuie să cerem apăsat guvernanţilor şi autorităţilor locale să-şi facă treaba pentru care sunt acolo, pentru ca nu le mai crea impresia că sunt de capul lor.

Poate că trebuie să ne cerem şi nouă înşine ceva mai multă implicare, ceva mai multă pasiune, ceva mai mult suflet pus în ceea ce facem. Ceva mai multă coeziune. Ceva mai multă înţelegere. Ceva mai multă compasiune. Ceva mai mult…

 Ion SCUTARU

Citește și
5 Comentarii
  1. virgil spune

    Legat de numarul de morti, eu ma gandesc la si la cei pe care i-au ucis conducatorii acestei tari din 1990 incoace. Ceausescu a fost judecat pentru genocid, nu ?

  2. mel spune

    Exceptional! Bravo, Ion Scutaru!

  3. homereg spune

    Un articol bun …insa cine il citeste ???..cine il vede ??? si cine aude despre el ???….cine va misca ceva in urma acestui articol ???????????? NIMENI !!
    …. nici macaR IN STRADA NU SUNTEM SOLITARI !!! aori iesim si punem presiune pt schimbare ….ori…asta ne este soarta si …atat !!!
    …. SUNTEM LASI CA NATIE !!! asta ne arata si istoria , si pana ce nu ajunge „durerea” la OS , nu iesim la revolta !!!

  4. Daneza spune

    Nu suntem lasi ca natie …..!!!! Suntem lenesi !! Si nu ne facem treaba fiecare CA LUMEA la locul de munca ! Asta-i beleaua natiunii noastre , dupa parerea mea ! Nemtii s-au ridicat dupa razboi lucrand cel putin 10 ore pe zi……si fara sa ceara statului decat mancare si apa !!

  5. gigi47 spune

    Autoritatile statului ar trebui sa se autosesizeze si sa ia masurile necesare pentru a nu se mai plimba zapada, deoarece dezapezirea presupune scoaterea zapezii de pe drumuri !! In fapt plimbam zapada de pe o parte a alta adrumului si platim bani grei !
    Referitor la genocid prin inactiune adecvata,… alo !! Aude cine trebuie ?!?!

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.