Celebrul scriitor israelian Amos Oz, la Bucureşti

0

Amos Oz, unul dintre cei mai importanţi scriitori israelieni, va fi prezent la Bucureşti, în perioada 27-28 februarie, la invitaţia Editurii Humanitas Fiction, care i-a publicat cele mai multe cărţi în limba română şi a Ambasadei Israelului la Bucureşti.

Amos Oz va susţine o conferinţă de presă luni, 27 februarie 2012, la ora 12.00, la Hotelul InterContinental, Sala Fortuna Est, etajul 2, iar de la ora 18.30, la Ateneul Român, va avea loc conferinţa „Amos Oz, în dialog cu Gabriel Liiceanu”. Biletele pentru conferinţă vor fi puse în vânzare marţi, 21 februarie, a casa de bilete a Filarmonicii „George Enescu”.

Marţi, 28 februarie, de la ora 11.00, Amos Oz va primi titlul de Doctor Honoris Causa al Universităţii din Bucureşti, festivitatea de decernare desfăşurându-se în Sala „Constantin Stoicescu” a Palatului Facultăţii de Drept.

În aceeaşi zi, de la ora 17.00, la Librăria Humanitas Kretzulescu, va fi lansată seria de autor „Amos Oz” a Editurii Humanitas Fiction, cu volumele „Odihnă desăvârşită”, „Cutia neagră”, „Cum să lecuieşti un fanatic”, „Rime despre viaţă şi moarte”, „Poveste despre dragoste şi întuneric” şi „Scene de viaţă campestră”. La eveniment vor vorbi: Amos Oz, Marlena Braester, Ioana Pârvulescu şi Denisa Comănescu.

Amos Oz s-a născut în anul 1939 la Ierusalim, într-o familie de dascăli care număra printre membrii săi savanţi şi profesori, veniţi în Israel din Rusia şi Polonia. Plecat de timpuriu de acasă, la numai 15 ani, după sinuciderea mamei sale, părăseşte Ierusalimul, îşi schimbă numele din Klausner în Oz şi se stabileşte în Kibuţul Hulda, unde îşi va petrece mai bine de 30 de ani din viaţă.

Îşi ia licenţa în filosofie şi literatură la Hebrew University din Ierusalim, revenind apoi în kibuţ şi dedicându-se scrisului, agriculturii şi activităţii didactice la liceul local.

Ca soldat în rezervă, într-o unitate de tancuri, Amos Oz a luptat, în anul 1967, în Războiul de Şase Zile pe frontul din Sinai şi pe Înălţimile Golan, în octombrie 1973, în Războiul de Yom Kippur.

A activat în diverse grupuri şi organizaţii pentru promovarea păcii şi aplanarea conflictului israelian-palestinian, pledând pentru reconcilierea dintre palestinieni şi israelieni.

Din anul 1986 locuieşte împreună cu familia sa în Arad (Israel). Între anii 1965 şi 2003 a publicat peste 470 de articole şi eseuri literare, politice şi sociale şi 22 de cărţi (romane, proze, nuvele, literatură pentru copii, articole şi eseuri), dintre care o parte au apărut şi în limba română.

Dintre lucrările sale menţionăm „Acolo unde ţipă şacalii”, prima culegere de povestiri, apărută în anul 1965, romanele „Altundeva poate”, „Soţul meu Michael”, „Cutia neagră” (1987-best-seller), în Israel şi Europa, tradus în 20 de limbi şi distins în Franţa cu prestigiosul Prix Femina Etranger, „Să cunoşti o femeie”, „Pantera din pivniţă” (1990), „Poveste despre dragoste şi întuneric ” (2002), precum şi volumele de eseuri şi articole „Sub această lumină strălucitoare” (1979, „În ţara lui Israel” (1983), „Versanţii Libanului ” (1987), cărţile de critică literară – „Tăcerea raiului” (1993) şi cartea pentru copii „Soumchi” (1978).

Scrierile sale au fost traduse în 30 de limbi din întreaga lume, Amos Oz fiind nu numai unul dintre cei mai citiţi şi preţuiţi scriitori din Israel, dar şi unul dintre cei mai respectaţi şi premiaţi scriitori din întreaga lume. A fost răsplătit cu numeroase distincţii: Premiul Brenner (1976), Premiul Femina Etranger (1988), importantul Premiu Friedenpreis din partea Asociaţiei Editorilor Germani (1992), precum şi Premiul pentru Libertatea de Expresie a Uniunii Scriitorilor din Norvegia (2002).

În anul 1991, Amos Oz a fost ales membru al Academiei de Limbă Ebraică, iar în anul 1992 preşedintele german Richard von Weizsacker i-a înmânat Premiul Păcii. În anul 1997 preşedintele Jacques Chirac i-a acordat titlul de Cavaler al Legiunii de Onoare, iar în 1998 i-a fost decernat Premiul Israel pentru literatură, cea mai înaltă distincţie a statului Israel.

Amos Oz a fost distins, în anul 2004, cu Premiul Catalunya, în acelaşi an fiind recompensat la Neptun, de Uniunea Scriitorilor din România, cu Premiul Ovidius pentru valoarea operei literare şi contribuţia sa la afirmarea libertăţii de expresie şi a toleranţei interetnice.

Citește și

Spune ce crezi

Adresa de email nu va fi publicata

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.